Un judecător de instrucție din Chișinău, în trecut apropiat Partidului Democrat, a admis sesizarea procurorului general, Alexandru Stoianoglo, în cazul suspendării pedepsei ce-l vizează pe controversatul om de afaceri Veaceslav Platon. Nu este singurul caz când un magistrat dintr-o instanță inferioară dă peste cap un proces răsunător, după ce anterior dosarul a parcurs toate trei instanțe și s-a finalizat cu o sentință irevocabilă. Anularea alegerilor din Chișinău din 2018, câștigate de liderul opoziției de atunci Andrei Năstase, sau condamnare ex-ministrului apărării și fostului șef al Securității Valeriu Pasat au parcurs în mare parte același scenariu. Ce s-a întâmplat cu judecătorii și procurorii după ce justiția și-a revăzut propriile decizii? Poată răspundere ei pentru felul în care au instrumentat dosarele sau au emis hotărâri?
Despre majoritatea dosarelor de răsunet care au deznodământ diametral opus decât sentințele inițiale se spune că ar fi motivate politic, la fel cum procesele în sine ar fi fost influențate din exteriorul instituțiilor de justiție. Pe de altă parte, breasla judecătorilor nu vede nimic reprobabil în schimbarea macazului întrucât, spun magistrații, există circumstanțe prevăzute în legislație care permit revederea hotărârilor chiar și atunci când cauza a parcurs toate etapele naționale și are o decizie definitivă și irevocabilă.
Peripețiile ex-deputatului Veaceslav Platon ilustrează cu prisosință puterea concursului de împrejurări. În total nouă sunt magistrații care au examinat dosarul lui Platon. Niciunul dintre ei nu a observat nereguli în probele prezentate de procurori, nereguli pe care le-a detectat însă procurorul general Alexandru Stoianoglo, declarând că dosarul a fost falsificat.
Să luăm un alt caz de rezonanță. Anularea alegerilor din Chișinău din vara lui 2018 a trecut prin mâinile a șapte magistrați...
După ce toate trei instanțe au susținut că Andrei Năstase a făcut campanie pe Facebook în ziua alegerilor, influențând rezultatele, la un an distanță, dar sub o altă putere politică, același complet de judecători de la Curtea de Apel își revede decizia validând scrutinul. Năstase a spus că dacă nu ar fi fost comunicată guvernului plângerea sa la CEDO, nu s-ar fi produs întorsătura spectaculoasă. Fără randament deoarece decizia recuperatorie a fost pronunțată cu câteva zile înaintea altor alegeri. Drept urmare liderul Platformei „Demnitate și Adevăr” nu a mai apucat să fie primar.
Membra Consiliului Superior al Magistraturii Luiza Gafton, care a făcut parte din completul de judecători de la Curtea Supremă ce a menținut sentința de invalidare a alegerilor, afirmă că instanța superioară nu s-a pronunțat pe fond, ci numai pe procedura de admisibilitate.
Ea respinge alegațiile în ceea ce privește caracterul politic al deciziei CSJ. Magistrata mai spune că dosarele comunicate de CEDO, de regulă, urmează o astfel de cale de revizuire.
„Curtea de Apel singură și-a revizuit hotărârea. Legea așa și prevede, instanța care a dispus aceea și este în drept s-o revizuiască. Deci, Curtea Supremă a examinat prin prisma legalității, dar nu temeinicii, acestea sunt lucruri diferite. Din păcate, la noi omul obișnuit apriori, fără ca să intre în esență, deja consideră că [judecătorul] este influențat, precum consideră toată societatea, ceea ce este de lucrat foarte mult la capitolul dat și ceea ce presupune că nu numai din partea judecătorilor, prin hotărârile lor și prin comportamentul lor, urmează ca să ridice prestigiul acestei profesii și acestei puteri în stat”.
Magistrații poartă răspundere pentru hotărârile pronunțate...
Potrivit judecătoarei Luiza Gafton, membră în CSM, magistrații poartă răspundere pentru hotărârile pronunțate, iar în anumite cazuri, de exemplu, când sunt părtinitori ori au admis abuz, neglijență sau sunt suspectați de corupție, că ar fi fost influențați, ei pot fi trași la răspundere penală. Și autoritatea de autoreglementare judecătorească se poate curăți din interior, în baza unor acțiuni disciplinare, doar că actualul cadru legal nu i-ar permite să acționeze mai hotărât atunci când este necesar, se arată convinsă Luiza Gafton.
Fostul membru al Consiliului Superior al Magistraturii, din rândul profesorilor universitari, Teo Cârnaț împărtășește un alt punct de vedere. El susține că instrumente legale există, doar că interesele de natură politică alteori eclipsează legea, iar lipsa de voință a reprezentanților breslei judecătorești de a-și face ordine în propria ogradă zădărnicește orice inițiative. Cârnaț a fost cel care a insistat ca să fie exclusă din sistem judecătoarea Lilia Vasilevici, devenită celebră după ce a pronunțat sentințe în cazul ex-secretatului Consiliului municipal Chișinău, Vladimir Șarban, și a ex-ministrului apărării Valeriu Pasat, fost șef și la SIS. Vasilevici a fost printre puținii magistrați controversați care au fost sancționați disciplinar, notează Teo Cârnaț.
CSM e obligat să investigheze dacă în acțiunile acestor judecători nu s-a adoptat o hotărâre vădit ilegală...
„Legea în conformitate cu care activează Consiliul Superior al Magistraturii obligă CSM, în scopul de a asigura independența puterii judecătorești și independența fiecărui judecător în parte, și ca credibilitatea societății să crească în raport cu justiția făcută de puterea judecătorească, fiecare caz în parte care a dus la prejudicierea drepturilor și libertăților fundamentale ale unui om, dar în general a societății, trebuie să fie investigat. Și pe cazul Filat, și pe cazul Platon, și pe cazul Berdilo CSM e obligat să investigheze dacă în acțiunile acestor judecători nu s-a adoptat o hotărâre vădit ilegală, la comanda cuiva”.
Din punctul de vedere al expertului și profesorului Teo Cârnaț, în cazurile lui Veaceslav Platon și al ex-premierului Vlad Filat vina de baza pentru vicierea procesului judiciar o poartă magistrații, deoarece au admis ca dosarele să fie examinate cu ușile închise. Iar procurorul general ar urma să solicite atragerea acestora lor la răspundere penală pentru abuz în serviciu, mai adaugă Cârnaț. La fel cum pe banca acuzațiilor ar urma să ajungă și procurorii care au instrumentat aceste cazuri.
Apărătorul de stat Andrei Băeșu, din dosarul Platon, figurează deja într-o investigație demarată de procurorul general Alexandru Stoianoglo. Cu toate acestea, el a încercat recent să devină judecător, după ce în iarnă demisionase din funcția de procuror.
O reprofilare a încercat și fosta judecătoare Lilia Vasilevici care a făcut carieră în epoca Voronin. Ea a vrut să devină avocată, dar tentativa a eșuat. Urmărirea penală pe numele ei în același caz pentru care a fost exclusă din sistem nu a depășit faza vorbelor, constată observatori din justiție.
Judecătorii se tem de procurori, este de părere experta Sorina Macrinici de la Centrul de Resurse Juridice, motiv pentru care peste 90% din învinuirile și demersurile apărătorilor de stat sunt menținute de magistrați. Asta pentru că procurorii sunt cei care pot solicita tragerea la răspundere penală a judecătorilor.
„Dar nu este un secret că justiția noastră este influențată politic și, din păcate, noi neavând o tradiție de independență nu doar a justiției, dar în general de independență, de libertate de gândire, de divulgare a situațiilor atunci când se încearcă influențarea, o să ne mai confruntăm cu așa gen de situații”.
Judecătorii se tem de procurori...
După multiple încercări de a reforma justiția, judecătorii și procurorii rămân dependenți de modul în care îi tratează cei care se află la putere, mai constată Sorina Macrinici. Situația nu are cum să se schimbe în bine atâta timp cât cei în interiorul sistemului judecătoresc sunt descurajați să facă denunțuri, iar politicienilor ajunși la putere le este mai lesnicios să instrumenteze o asemenea stare de lucruri decât să o schimbe de la rădăcină, conchide experta Centrului de Resurse Juridice.
