Linkuri accesibilitate

Klaus Bochmann: „Problemele Republicii Moldova au două surse – corupția și situația geopolitică a țării, între UE și Rusia…” (VIDEO)


Prof. univ. Klaus Bochmann, Leipzig, Berlin

Un interviu cu directorull Institutului Moldova din Leipzig.

Profesorul universitar german Klaus Bochmann, doctor în filologie romanică, director al Institutului Moldova din Leipzig, vorbește într-un interviu exclusiv acordat Europei Libere despre pasiunea sa pentru limba română, despre felul în care a cunoscut Bucureștiul în 1960 și mai târziu și încearcă să explice de unde vin stările de spirit nostalgice din societățile din Estul Europei. Klaus Bochmann spune că ceea ce împiedică dezvoltarea Republicii Moldova este, în opinia sa, slăbiciunea guvernărilor care vine din două cauze – corupția și scindarea geopolitică.

Profesorul Klaus Bochmann a fost decorat de Academia de Științe de la Chişinău cu medalia Dimitrie Cantemir pentru meritele sale în promovarea limbii române în Germania. Medalia i-a fost înmânată și cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani. Ceremonia a avut loc la Ambasada Republicii Moldova la Berlin, unde corespondenta Europei Libere a realizat și interviul.

Prof. univ. Klaus Bochmann în dialog cu Lina Grău
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:23:29 0:00
Link direct

Europa Liberă: Domnule profesor Klaus Bochmann, vă mulțumesc pentru timpul dumneavoastră, în primul rând. Suntem în sediul ambasadei Republicii Moldova la Berlin, astăzi v-a fost înmânat premiul Dimitrie Cantemir pentru promovarea limbii și literaturii române. Spuneți-mi, în primul rând, de unde acest interes pentru limba și literatura română, care a pornit încă în perioada în care România era departe de a trece prin perioada cea mai fastă din istoria sa.

Klaus Bochmann: „Acest fapt este legat de istoria Germaniei. Pentru că eu am trăit în partea de Est a Germaniei, în Republica Democrată Germană, comunistă, așa cum se spune astăzi, și acolo interesul pentru „țările frățești”, cum se spunea, era destul de dezvoltat.

Dar eu, de fapt, am început altfel, am vrut să fac studii de romanistică, am început cu franceza, cu spaniola, cu limba latină, care a fost deja baza pe care am cunoscut-o din liceu.

Și am avut marea șansă să studiez și un an de zile la București. Asta a fost în 1960 până în 1961. Și atunci am trăit cred că din adânc viața cotidiană la București, cu toate că noi, ca studenți străini, nu am avut legătură directă cu toate problemele politice care frământau interiorul societății românești. Adică și mie personal mi-a plăcut foarte mult această ambianță la București, fiind și student străin, în multe privințe privilegiat față de alți studenți români.

„În memoria mea, Bucureștiul anului 1960 nu era un oraș cenușiu, ci alb, cu multe flori în parcuri bine îngrijite…...

Eu am venit, de fapt, dintr-un oraș care a fost distrus în război, de la Dresda, dar și Leipzig, unde am studiat, nu arăta mai bine – urmele războiului se mai vedea peste tot. Și Bucureștiul, ca un oraș care aproape nu a fost atins de război, mi-a făcut o impresie foarte bună. De altfel, în memoria mea, Bucureștiul de atunci nu se prezenta ca un oraș cenușiu, ci alb, cu multe flori în parcuri bine îngrijite și așa mai departe. Așa că, m-am simțit foarte bine acolo.

În acel an am făcut un mare efort să învăț limba, dar să cunosc și literatura și istoria României. Și aceasta a lăsat o amprentă foarte adâncă în conștiința mea. Așa că, după aceea, desigur, trebuia să mă ocup și de alte culturi și limbi romanice, franceza, spaniola, italiana, dar întotdeauna m-am întors cu mare plăcere și la acest fundal daco-romanic.

Mi-am făcut doctoratul într-un domeniu românesc, adică am scris despre Nicolae Bălcescu, mi-am făcut habilitatul tot în acest câmp de investigații, adică mai ales în domeniul conceptelor politice, am elaborat o carte despre nașterea vocabularului politic modern în sânul societății moldovenești în secolul al 19-lea. Și după aceea, cu toate că trebuia să predau și franceza, istoria limbii franceze, lingvistica romanică, lucruri care tot mi-au făcut o mare plăcere științifică, totuși, România, lumea românească, de limbă română, mi-a rămas așa, cum să spun, ca o a doua patrie sau un teren care mi-a fost mult mai mult familiar decât celelalte meleaguri romanice.”

Europa Liberă: Vorbeați de un București în anii 1960 înflorit, verde, cu clădiri albe. Lucrurile s-au schimbat către ani 1980, în special către sfârșitul anilor 1980. Cum era atunci Bucureștiul? Bănuiesc că l-ați mai vizitat mai târziu?

Klaus Bochmann: „Da, de fapt, am fost foarte, foarte des în România. În fiecare an sau din doi în doi ani am fost la București.

Și, desigur, chiar dacă relațiile cu prieteni, cu colegi – mulți colegi mi-au

„Am simțit în epoca lui Ceaușescu cum se înrăutățesc atât situația socială, economică a țării, cât și situația ideologică, care a fost foarte apăsătoare… ...

devenit prieteni acolo – chiar dacă aceste relații au fost minunate, am simțit foarte mult, și mai ales în epoca lui Ceaușescu, cum se înrăutățesc atât situația socială, economică a țării, cât și situația ideologică, care, de fapt, a fost foarte apăsătoare. Așa că în discuțiile cu colegii… erau puțini cu care am putut discuta în mod liber și despre problemele politice ale țării. Pe când pe celelalte domenii, în relațiile personale și științifice nu era nici o problemă. Dar, de fapt, politica am putut-o discuta cu foarte puțin, doar cu prieteni aleși.”

Europa Liberă: Simțeați că îi puneți în pericol? Sau de ce nu discutați mai profund?

Klaus Bochmann: „Să-i pun în pericol pe ei, nu pe mine. Și faptul că

„Nici chiar invitația acasă nu a fost primită bine de către autorități sau de către securitate…...

nici chiar invitația acasă nu a fost primită bine de către autorități sau de către securitate, aceasta a și îngreunat menținerea și dezvoltarea relațiilor.”

Europa Liberă: Cum vă explicați dumneavoastră aceste stări de spirit nostalgice care m-ai apar în societățile, în special, din țările din Est? Sunt voci, chiar și dintre cei foarte tineri, care spun că perioada comunismului a fost mai bine, și sunt tineri care nu au trăit acea perioadă. De unde vin aceste nostalgii?

Klaus Bochmann: „Eu înțeleg foarte bine acest sentiment, pentru că eu

„Eu trăiesc în Estul Germaniei și acolo întâlnim încă sentimentul de nostalgie după trecut la multă lume…...

trăiesc încă în Estul Germaniei și acolo întâlnim acest sentiment la multă lume. De fapt, mai mult la persoane fără o mare cultură, fără o cultură înaltă, mai ales oamenii simpli.

E evident că și după căderea cortinei de fier sau după cotitura politică sau nu știu cum altfel putem numi această fisură adâncă în dezvoltarea societăților, a lăsat urme profunde în conștiința multora care și-au pierdut existența profesională.

Mulți au pierdut locuri de muncă, foarte mulți au pierdut și sentimentul de securitate socială, de siguranță socială. Mulți au pierdut, de fapt, și valorizarea experiențelor lor. A fost, de fapt, în parte și în mod voit, o devalorizare a vieții profesionale, politice, socială în general, a acestor persoane.

Și chiar dacă societatea comunistă a fost marcată de multe carențe, de

„Aprovizionarea populației în perioada comunistă în România a fost catastrofală…...

multe lipsuri, mai ales în ce privește aprovizionarea populației, care în România a fost catastrofală – am trăit-o, am văzut-o, am observat-o și înainte de 1989; în RDG era mai bine – noi am trăit modest, dar destul de bine, totuși; chiar în pofida acestor lipsuri, exista sentimentul că statul se ocupă și de soarta ta, acest sentiment și este regretat de mulți care astăzi sunt nostalgici.”

Europa Liberă: Și atunci ce soluții vedeți?

Klaus Bochmann: „Soluția cea mai bună ca toate regiunile acestea să fie bine dezvoltate, să fie asigurate tuturor un trai bun, satisfăcător, cel puțin.”

Europa Liberă: Dacă ne uităm în România, față de 1989 situația este cu mult mai bună, este incomparabil cu ce era. Totuși, aceste stări de spirit persistă în continuare. În Germania s-au investit milioane de mărci, de euro pentru reunificare și în Est, spuneți și dumneavoastră, există, iarăși, aceste stări de spirit nostalgice. Deci, care este factorul care a lipsit totuși?

Prof. univ. Klaus Bochmann
Prof. univ. Klaus Bochmann

Klaus Bochmann: „Eu cunosc mai bine exemplul german – s-a investit foarte mult, dar finanțele, banii au fost concentrați în centre. Pe când la periferie, la țară, în orașele mici care au pierdut întreaga industrie pe care au avut-o înainte, acolo viața socială este mult mai grea, multe persoane și-au pierdut ocupația, locul de muncă. Orașele acestea, ca și multe sate, sunt depopulate, adică există o fugă din centrele mici și din sate spre centrele mari sau spre Germania occidentală.

Avem orașe care înfloresc enorm, Leipzigul este cel mai bun exemplu care acum în fiecare an primește zeci de mii de noi locuitori și în care viața industrială, economică și culturală înflorește. Dresda și alte orașe sunt alte exemple.

„Soluția cea mai bună ca toate regiunile acestea să fie bine dezvoltate, să fie asigurate tuturor un trai bun…...

Totuși, în restul țării sunt mulți care se simt neglijați și a căror dorințe nu sunt respectate de către clasa politică. Asta este și o explicație de ce tocmai în Saxonia, care, ca stat federal, este foarte bine-dezvoltat din punct de vedere economic, totuși, acolo este afluxul spre partidul de dreaptă este cel mai înalt. Pentru că acolo sunt multe sunt zone devalorizate și tocmai acolo această frustrare este destul de pronunțată.”

Europa Liberă: Domnule profesor, și în calitatea dumneavoastră de director al Moldova Institut din Leipzig, ați urmărit îndeaproape și evoluția Republicii Moldova, chiar de la independență încoace. Cum vedeți dumneavoastră parcursul țării, în genere, în linii mari?

Klaus Bochmann: „Am mers pentru prima dată în Republica Moldova în 1996 și de atunci pot observa și dezvoltarea țării.

După părerea mea, țara a făcut pași enormi înainte – asta nu se poate neglija și nega. Numai că, de fapt, ca și în Estul Germaniei, sunt centre,

Ceea ce împiedică o dezvoltare mai rapidă a țării este slăbiciunea Guvernului, adică situația politică complicată…...

mai ales Chișinăul, dar și alte centre, unde o anumită bunăstare se vede, este vizibilă, pe când alte zone sunt depopulate.

Totuși, ceea ce, după părerea mea, împiedică o dezvoltare mai rapidă a țării este, de fapt, slăbiciunea Guvernului, adică situația politică, care, de fapt, este foarte complicată, și până acum încă nu văd o soluție bună pentru toate aceste probleme.

Problemele Republicii Moldova au două surse – corupția și situația geopolitică a țării, între UE și Rusia… ...

Aceste probleme, în mare parte, izvorăsc, după cum văd eu, din două motive principale: unu este corupția, care, de altfel, există și în România, sunt lucruri care se știu. O corupție care merge până în Guvern și care, de fapt, a creat probleme enorme. Pentru că pe baza aceasta și Guvernele însăși au fost instabile.

Cealaltă problemă este situația țării geopolitică între Uniunea Europeană și Rusia. Și, întrucât în țara însăși există această tensiune dintre interesele care merg într-o direcție sau în altă, aceste două tendințe am impresia că în momentul de față nu se pot împăca. Ar putea, cu o anumită voință, să se împace, dar forțele care reprezintă această tendință am impresia că nu au voința energică ca rezolve această problemă.

Unica soluție este împăcarea acestor două tendințe. Moldova este o țară care are legături puternice cu Rusia, dar legături actuale și cu Uniunea Europeană, legături foarte tari, și, firește, și legături istorice cu România. Și această contradicție împiedică, de fapt, dezvoltarea țării.

Și sunt foarte curios cum Guvernul actual, unde, de fapt, cele două tendințe sunt exprimate în partidele din coalițiile, în blocuri politice sunt în stare sau nu să rezolve aceste probleme.”

Europa Liberă: Dar dumneavoastră cum simțiți, care e vocația, locația Republicii Moldova? Este una europeană, este mai mult Estică?

Klaus Bochmann: „Bine, situația este foarte similară cu situația din

O Republică Moldova care ar putea să intre în Uniunea Europeană ar putea să dezvolte în același timp și relații bune cu Rusia… ...

Ucraina: sunt două țări care, de fapt, sunt europene, cu tradiție și populație, desigur, care aparțin culturii, civilizației europene. În același timp au legături atât de tari cu Rusia că este imposibil să tai aceste legături în mod brusc.

Trebuie de găsit o cale de compromis cu cele două tendințe. După părerea mea, chiar o Republică Moldova care ar putea să intre în Uniunea Europeană ar putea să dezvolte în același timp și relații bune cu Rusia. Poate chiar ca un exemplu pentru necesitatea aceasta de a găsi căi de pacificare a relațiilor cu Rusia.

Fără (o relație bună cu) Rusia, Europa va fi întotdeauna în pericol și de aceea trebuie să găsim căi de legătură cu Rusia.”

Europa Liberă: Încă de la începutul independenței, toată lumea punea Republica Moldova cumva la pachet cu Țările Baltice. Între timp, s-a făcut această ruptură – balticii au avansat foarte mult. Și pe lângă cei doi factori pe care i-ați menționat dumneavoastră, corupția și geo-politica, foarte mulți spun că ar fi și o problemă de mentalitate. Asta cum se schimbă?

Klaus Bochmann: „Bine, mentalitate poate, dar eu cred că, de fapt, populația Republicii Moldova încă nu și-a definit bine identitatea sa. Nici nu trebuie să definim identitatea numai în cheie de etnie, dar mai degrabă – de politică.

Desigur, trebuie să ținem seama că acolo majoritatea sunt vorbitori de limbă română, mulți dintre ei se simt ca români, dar foarte mulți se simt

Identitatea și multiplicitatea factorilor etnici și culturali trebuie să intre într-un concept de naționalitate sau identitate națională, identitate politică, etno-politică sau cultural-politică...

ca moldoveni, ca ceva aparte. Dar există și ruși, există și ucraineni, există și alte grupuri mai mici care, de fapt, contează numai în măsura că vorbesc limba rusă ca limba de comunicare socială.

De fapt, identitatea aceasta și multiplicitatea factorilor etnici și culturali trebuie să intre într-un concept de naționalitate sau identitate națională, identitate politică, etno-politică sau cultural-politică care, în acest sens, nu poate fi de o singură naționalitate, ci trebuie să fie una de natură politică.

Günter Grass, marele scriitor german, a propagat într-o zi ideea aceasta de identitate, de patriotism constituțional, patriotism bazat pe Constituție – ceea ce presupune ca Constituția să fie acceptată de toți și ca în Constituție să fie recunoscut faptul că există mai multe etnii care sunt obligate să trăiască împreună. Aceasta ar fi, după părerea mea, o posibilitate de a găsi o identitate.”

„Viitorul R.Moldova? Eu cred că se va continua așa. Să intrați în Uniunea Europeană este imposibil în momentul de față. Să se lege mai bine cu Rusia, tot este imposibil…

Europa Liberă: Cum vedeți dumneavoastră viitorul Republicii Moldova? Cum vi l-ați dori, integrat în ce spațiu?

Klaus Bochmann: „Nu știu. Eu cred că se va continua așa.

Pentru că - ce vreți? Să intrați în Uniunea Europeană este imposibil în momentul de față. Să se lege mai bine cu Rusia, tot este imposibil.”

Europa Liberă: Mai este și Ucraina la mijloc…

Klaus Bochmann: „Da. Așa că, de fapt, rămâne numai situația status-quo-ului de acum, cu o dezvoltare – vreau să-mi expun aici o dorință – ca Republica Moldova să găsească relații în cele două sensuri, relații bune în cele două sensuri, spre folosul propriu.”

Vezi comentarii (1)

XS
SM
MD
LG