Populaţia Republicii Moldova îmbătrâneşte nici mai repede, nici mai lent decât în multe alte state ce au această problemă. Diferenţă o fac motivele. În timp ce mai peste tot în Europa îmbătrânirea se datorează creşterii speranţei de viaţă, adică lungirii vieţii, în Moldova, dimpotrivă, viaţa devine tot mai scurtă, naşterile tot mai rare, iar migraţia tot mai activă. Încearcă statul cumva să-şi adapteze politicile acestui specific?
Dacă e cu ceva diferit de altele, atunci asta ar fi grija faţă de sătenii trecuţi de vârsta tinereţii. Vorbim de satul Logăneşti, raionul Hânceşti.
Prima dovadă – spusele mătușii Ecaterina pe care o întâlnesc în pragul primăriei: „Ea (asistenta socială) mă sună și îmi zice „ce-ți trebuie matale?”, și îi zic, iată produse de la magazin: pâine, varză, de ce am nevoie. Ea se duce și cumpără și îmi aduce. Și apă îmi aduce, tocmai de la Cișmed (mahala), de lângă ei, că eu trăiesc pe un deal. Eu sunt mulțumită din partea lor, chiar vă spun cinstit, sunt foarte mulțumită”.
Mătuşa Ecaterina are doar cuvinte de laudă de spus despre aleșii locali. Şi asta pentru că sunt singurul sprijin pe care îl are la bătrâneţe.
Iarna trecută, bunăoară, nu avea cu ce-şi încălzi locuinţa. A venit la primărie şi, în câteva zile, lemnele i-au fost aduse la poartă.
Pentru că are în gestiune o proprie pădure, primăria din acest sat poate garanta o căruță de vreascuri înainte de răcirea vremii fiecărui vârstnic aflat în situaţia mătuşii Ecaterina - singuratică şi fără nici un sprijin.
Primarul satului Logănești, Valentin Danu, a învăţat cum să bată pe la uşile unor organizații ce repartizează ajutoarele umanitare. El ştie cum să convingă consilierii locali să mai taie din impozite, atunci când vine vorba despre populația de vârsta a treia a satului.
Valentin Danu: „E clar că toți necesită ajutoare, care cu sfatul, care financiare, care materiale…; oricum, noi ne străduim să le facem față ”.
Logănești e mai degrabă o excepție decât o regulă pentru marea majoritate a localităţilor moldoveneşti, localități care gem de bătrâni singuri, bolnavi și fără apărare. Până în acest moment, tot cu ce s-a angajat statul în fața lor e un asistent social, obligat să-i viziteze de două ori pe săptămână, un ajutor pentru încălzirea locuințelor pe timp de iarnă și un prânz gratuit într-o cantină socială, pentru cei dintre ei care trăiesc în localități unde aceste cantine au ajus să fie deschise. E puțin?
Da, s-ar putea să fie puțin raportat la necesități, recunoaște șefa direcției politicii de asistență socială din cadrul Ministerului Muncii Protecției Sociale și Familiei, Djulieta Popescu, dar, adăugă ea, partea bună e că în Republica Moldova toate aceste servicii se oferă vărstnicilor absolut gratuit, pe când aproape peste tot acestea sunt plătite.
„Oamenii niciodată nu calculează ceia ce le oferă statul gratuit. Ei percep doar partea financiară care li se acordă. Bineînțeles că poate nu totdeauna aceste programe satisfac pe deplin necesitățile tuturor, loc pentru perfecțiune tot timpul există.”
Igor Belei este director al misiunii sociale „Diaconia” a Mitropoliei Basarabiei și, povestește el, nu atât banii le lipsesc în acest moment vârstnicilor din Republica Moldova, cât grija. Tinerii au plecat la muncă peste hotare, iar bătrânii, la fel ca copii, au rămas fără sprijin și ajutor. Soluția pe care o vede: urgentarea procesului de transmitere către sectorul neguvernamental a serviciilor sociale pe care statul nu are capacități să le cuprindă:
„Din păcate nu avem o rețea de suport de serviciu care ar veni in sprijinul bătrânilor. Banul public pe care îl gestionează autoritățile nu de fiecare dată este prost gestionat daca nu există o concurență a serviciilor, iar prin faptul că statul încă nu a implementat mecanisme de achiziționare a serviciilor de la entitățile private, vorbind despre serviciile pe care le prestează organizațiile neguvernamentale sau cultele religioase, care ar putea fi un sprijin foarte bun în dezvoltarea asistenței vârstnicilor.”
HelpAge Internațional este o organizaţie neguvernamentală care deja de doi ani încearcă să ajute autoritățile să-și adapteze politicile sociale la problemele îmbătrânirii. Tatiana Sorocan, directoarea organizației, nu are nici o îndoială că infrastructura actuală nu răspunde câtuși de puțin nevoilor curente. Iată doar una din provocările de top.
„Conform raportului privind executarea fondurilor asigurării obligatorii de asistenta medicala din anul 2015, majoritatea persoanelor vârstnice sunt asigurate gratuit. Doar 72,6 % beneficiază de asistență medicală în caz de necesitate, 17,2% numai in unele cazuri, iar 10 % nu au avut acces la asistență medicală. Și acest fapt se explica prin accesul redus la asistența medicală din cauza lipsei medicilor de familie din zonele rurale, cca 150 de sate din Moldova nu au un medic de familie, în realitate, această cifră este cel puțin de 2 ori mai mare. Considerând că circa 60 % de bătrânii din R Moldova locuiesc în zonele rurale, puteți să vă imaginați despre accesul lor la serviciile medicale”.
Jurnalista Liliana Nicolae a publicat de-a lungul carierei sale zeci de materiale pe tema vieții vârstnicilor din România. În Republica Moldova, unde s-a aflat frecvent în ultimii ani, grație unui curs de reportaj radio la Școala de Studii Avansate în Jurnalism, nu a scăpat din ochi subiectul. Diferențele i se par enorme. Spune că deși au pensia minimă din Europa, vârstnicii români o duc totuși mult mai bine decât cei moldoveni.
„Cum ajută statul român în afară de pensia care le o oferă lună de lună?!, de exemplu sunt servicii stomatologice mai ieftine pentru pensionari, în anumite localități pensionari pot să călătorească gratuit în transportul comun, dar aceasta diferă de la un oraș la altul dar aceasta nu statul acordă, ci primăriile, pentru că nu este la nivel guvernamental, dar majoritatea primăriilor din țară acordă această facilitate, se poate de vorbit și de facilitatea de reducere la călătoriile cu trenul. Pensionarii pot sa meargă în stațiunii și să-și trateze problemele, bolile care le au la un preț destul de accesibil”.
Constantin Chirilă, un pensionar de 80 de ani din Iași, România, îmi spune și el că, pe lângă o pensie de 1200 de RON, echivalentul a peste cinci mii de lei moldovenești, se poate bucura de o serie de beneficii:
„Noi bătrâni la o anumită vârstă avem transport gratuit, local. Și pe CVR câteva bilete cu prețul în jumătate, la tren, la autobuze, la deplasările dintr-un oraș în altul, sau dintr-un capăt în celălalt al țării”.
Ce va face guvernul moldovean pentru a-și adapta politicile unei realități în care fiecare al șaselea locuitor al țării este de vârsta a treia rămâne de văzut. După o privire mai atentă, semnele dorinței de a face măcar ceva sunt mai curând discrete.
----------------------
Acest reportaj a fost produs cu sprijinul programului „Consolidarea Presei Independente și a Educației Mediatice în Moldova” al IREX Europe.
