Valentina Sturza, preşedinta Asociaţiei Foştilor Deportaţi şi Deţinuţi Politici din Moldova, evocă personalitatea Regelui Mihai al României, decedat marți. Ea a avut fericirea să-l văd pe Majestatea Sa Regele Mihai de două ori, atunci când a trecut Prutul.
Europa Liberă: La moartea Regelui Mihai vorbim cu o victimă a deportărilor din Basarabia, Valentina Sturza, cea care a fost deportată de două ori – în 1941 și în 1950. Sunteți președinta Asociației Foștilor Deportați și Deținuți Politici din Republica Moldova. Vorbim despre Regele Mihai, care a fost ultimul șef de stat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care a supraviețuit până astăzi. A urcat pe tron prima dată la șase ani, în 1927, după moartea bunicului său, Regele Ferdinand, iar Dvs. sunteți cea care l-ați văzut prima dată când tocmai erați de vârsta lui, adică, când el urcase la tron.
Valentina Sturza: „Fiind copil, terminasem clasa I și îmi amintesc foarte clar acea zi, acel eveniment care s-a produs în 1936. Tăticul meu, fiind primar și deputat în Parlamentul României, a fost decorat cu Crucea de Aur de către Carol al II-lea. Majestatea Sa Carol al II-lea împreună cu Prințul Mihai au vizitat orașul Chișinău, iar la întoarcere au trecut prin orașul Hâncești. Tăticului meu i s-a încredințat să întâmpine înalții oaspeți în orașul Hâncești. Tăticul atunci a organizat o întâlnire foarte frumoasă. El întotdeauna ne lua pe noi, fetele care eram mai mari, la toate evenimentele care se petreceau. Acea zi mi-a rămas în amintire nu ca un vis, sau că mi-a povestit cineva, pur și simplu, asta e o realitate și e un drept al fiecărei persoane ca să spună numai adevărul. Prințul Mihai era o persoană foarte serioasă. Știți, n-am văzut pe fața lui măcar un zâmbet. Carol al II-lea râdea, a dat mâna cu tăticul, a fost întâmpinat cu Imnul României „Trăiască Regele!”. Foarte multă
populație a fost atunci, ei au venit cu mașinile, covoarele erau așternute în piața din mijlocul orașului Hâncești și ei s-au coborât din mașini și au pășit pe covoare. Și atunci, tăticul l-a întâlnit cu un colac foarte mare, pe un prosop brodat de mămica mea (cu horboțică așa, cum se făcea pe atunci, foarte frumos). Regele Carol al II-lea a luat acest colac, l-a sărutat, l-a transmis cuiva, i-a strâns mâna lui tăticul, au vorbit puțin și tăticul s-a adresat și către Prințul Mihai, ceva i-a spus, ceva l-a întrebat, dar el n-a răspuns și nici n-a zâmbit. Era foarte serios...”
Europa Liberă: L-ați văzut în 1936 și apoi, după 70 de ani, în 2006, atunci când Regele Mihai a participat la inaugurarea Cimitirului Ostașilor Români căzuți în al Doilea Război Mondial de la Țiganca, Cantemir.
Valentina Sturza: „La Țiganca, corect…”
Europa Liberă: Ați trăit alte emoții, pentru că totuși erați la o altă vârstă?
Valentina Sturza: „Am retrăit alte emoții. Au trecut 70 de ani. Aflând că Regele Mihai vine aici, în Basarabia/Moldova (mai ușor să spun Basarabia), am luat și eu un colac mare pe un prosop și m-am dus acolo, la Țiganca.”
Europa Liberă: Ați repetat gestul tatălui de atunci, din 1936?
Valentina Sturza: „Da, am repetat același gest pe care l-a făcut și tăticul meu. Când i-am înmânat prosopul și colacul, așa cuvinte i-am spus: „Majestate, 70 de ani în urmă, Dvs. ați vizitat împreună cu Majestatea Sa Carol al II-lea Chișinăul și la întoarcere prin Hâncești ați fost întâmpinat de tăticul meu, care a fost primar nouă ani de zile, deputat în Parlamentul României, care a fost decorat cu Crucea de Aur de către Carol al II-lea. Acum eu, în memoria tăticului meu, vă înmânez acest colac și acest prosop, fiindcă tăticul meu a fost condamnat la moarte prin împușcare, noi, toată familia, în ’41 am fost deportați în Kazahstan, unde am stat 15 ani de zile și, în memoria tăticului meu, vă înmânez acest prosop”. Majestatea Sa când a luat colacul i-au tremurat mâinile. Știți, eu m-am gândit: sau că și-a amintit copilăria, sau a înțeles prin ce a trecut poporul basarabean.”
Europa Liberă: Așa se zice că Regele Mihai a fost un om care a iubit țara și poporul.
Valentina Sturza: „Corect. El a iubit țara și poporul și nu înțeleg de ce a fost exilat din România, fiindcă regimul acesta diabolic care a nimicit tot, în urma lor n-a rămas nimic. Eu am căutat fotografii, că au fost ziare atunci, au fost fotografii multe făcute, chiar și la noi acasă am avut foarte multe fotografii de la evenimentul acela, dar chiar și cu mitropolitul Gurie, dar chiar și cu Ion Inculeț, cu care a lucrat tăticul meu, însă absolut nimic n-a rămas. Totul a fost nimicit. Eu am fost la muzeul de la Hâncești și am rugat ca să-mi permită să caut, poate găsesc ceva, dar n-am găsit absolut nimic. Uitați-vă ce regim diabolic care a nimicit totul, mai rău ca barbarii.”
Europa Liberă: Știți că el intrase la un moment dat în grevă regală și chiar a refuzat să colaboreze cu comuniștii. Atunci, în anii ’45-’46, dar și când a revenit în România, el a fost un luptător înverșunat împotriva comunismului.
Valentina Sturza: „Poporul din România l-a stimat și-l stimează. Iată, până la ultima suflare ei l-au stimat pe Regele Mihai. Și eu în cartea pe care am scris-o, „Basarabia decapitată”, am descris toate evenimentele acestea, întâlnirea mea, chiar fotografiile Majestății Sale sunt în această carte. I-am transmis această carte la palat anul trecut. În București, la Casa Regală, regii care au fost și de acum n-au mai rămas în România, aceasta este o mândrie a poporului românesc.”
Europa Liberă: Ceea ce am reținut acum, dacă tot răsfoim ceea cu ce a trăit Regele Mihai, el zicea că lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință, fără memorie. Sunt niște cuvinte care învață.
Valentina Sturza: „Cu părere de rău, nu toată lumea gândește așa. Mai sunt persoane care trăiesc cu trecutul și așteaptă viitorul să fie mai bun, dar sunt alte persoane care nu cunosc trecutul și nu știu ce o să fie viitorul lor, pentru că, dacă nu știi ce a fost în trecut, nu ai niciun viitor. Credința foarte mult ne-a ajutat pe noi, cei deportați și nu numai. Ar trebui toată lumea să creadă în Dumnezeu.”
Europa Liberă: Regele Mihai s-a despărțit de lume, de poporul său, dar va rămâne în amintirea celor care l-au iubit și l-au prețuit.
Valentina Sturza: „Va rămâne în memoria tuturor românilor de pretutindeni care într-adevăr au locuit aici împreună cu Regele Mihai în România și care acum îs plecați toți în diferite părți, dar în memoria lor cred că va rămâne pe veci această personalitate. Dumnezeu să-l ierte și eu cred că Dumnezeu o să-L pună în rând cu toți sfinții.”
