Exemple sunt multe. Bunăoară, proiectul de lege care ar pedepsi discursul de ură și care se prăfuiește de patru ani în Parlament.
Documentul a trecut de prima lectură, însă nu a mai ajuns să fie dezbătut în lectură finală. Un alt exemplu este Convenția de la Istanbul, ce ar preveni violența în familie. Documentul a fost semnat în 2017, nu și ratificat în Parlament. Odată acceptată, Convenția va obliga autoritățile să ia măsuri pentru a sprijini eficient victimele violenței. De exemplu, să-și asume instruirea judecătorilor, polițiștilor sau asistenților sociali să aplice corect legea și să nu țină partea agresorului, să susțină inclusiv financiar organizațiile care apără victimele sau să educe, din școală, fetele și băieții să comunice fără violență.
Alina Andronache, care este expertă în politici de gen, atrage atenția însă că autoritățile iau decizii care agravează și mai mult situația persoanelor ce se confruntă cu inegalități. Bunăoară, proaspăta modificare a vârstei de pensionare va duce, de fapt, la discriminarea femeilor. Și asta pentru că nu a fost schimbată și formula de calcul a pensiei:
Pensia femeilor va fi mult mai mică comparativ cu a bărbaților
„Micșorarea vârstei de pensionare, cât și a stagiului de cotizare direct va influența femeile pentru că ei nu au schimbat în proiectul de lege formula de calcul a pensiei, respectiv, formula este bazată atât pe venitul mediul lunar asigurat, cât și pe stagiul total de cotizare. Dacă să spun mai pe scurt, femeile vor avea posibilitatea de a se pensiona mai devreme, pensia acestora va fi mult mai mică comparativ cu a bărbaților. În 2019 și așa avem o diferență în pensie. Anul trecut ea a constituit 5 mii de lei, iar în Chișinău în genere a ajuns la 11 mii de lei această diferență de pensionare.”
Alina Andronache mai observă că inițiatorii micșorării vârstei de pensionare și-au motivat decizia prin faptul că femeile vor putea lucra în timp ce vor primi pensia, având astfel parte de mai mulți bani. O abordare greșit, spune experta, și asta pentru că articolul 86 din Codul Muncii permite angajatorului să disponibilizeze salariatul în momentul în care acesta a atins vârsta de pensionare.
Apărătorii drepturilor omului au analizat mai multe legi care sunt aplicate astăzi în Republica Moldova. Concluzia? O bună parte au un potențial discriminatoriu, adică pe de o parte, stabilesc un drept, pe de altă parte, încalcă altul, spune directorul de programe al Fundației Est Europene, Andrei Brighidin:
„Mingea în mare parte este pe terenul deputaților. Este evident că este trebuie să le explicăm că legea nediscriminare este pentru toți și o societate durabilă sub aspect economic este în primul rând o societate care beneficiază în primul rând de o protecție împotriva discriminării și încălcării drepturilor omului. Pentru ca să nu trezim iarăși ca la evaluările periodice anterioare, mă refer la evaluarea periodică universală, unde am arătat că batem pasul pe loc sau chiar pe alocuri facem un pas înainte și doi înapoi. Mă refer la anumite amendamente care dau undă verde pe domeniul discriminării pe criteriu de vârstă și pe criteriu de gen.”
În R. Moldova, din 2013 funcționează un Consiliu pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. De atunci, membrii instituției bat alarma că atribuțiile limitate pe care le au îngreunează tragerea la răspundere a celor care se fac responsabili de discriminare. Mai mult, experții încearcă de mai mulți ani să îmbunătățească legislația cu privire la asigurarea egalității, însă fără succes.
Președintele Consiliului, Yan Feldman, atrage atenția că instituția publică are cel mai mic buget și cei mai puțini angajați. Despre ce vorbește asta? Despre faptul că subiectul drepturilor omului nu este unul prioritar pentru decidenți, explică Yan Feldman:
„Să fie luat în considerație și disperarea sau situația aproape disperată în care se află Consiliul din punct de vedere al staff-ului. Noi suntem cea mai mică autoritate publică din R. Moldova, cu un buget aproape cel mai mic, cu cel mai mic staff. De asemenea, avem necesitatea stringentă de a îmbunătăți legislația. Acum avem nevoie de vot favorabil în parlament și cât mai repede, dacă vorbim despre eventuala sau posibila dizolvare a parlamentului, înseamnă procesul se va începe din nou.”
Apărătorii drepturilor omului au o explicație pentru tergiversarea în parlament a legislației nediscriminare: dacă ar exista sancțiuni clare pentru încercările de a răspândi intoleranță în societate, primii care ar trebui pedepsiți sunt legiuitorii.
