Luna mai este secvența temporală a anului care acutizează această percepție deformată, împinsă până la paroxism.
Vorbim mai ales de ziua de 9 mai, de semnificațiile ei. Regimul sovietic a transformat-o într-o zi de celebrare a victoriei staliniste asupra lui Hitler, iar pe timpul lui Putin a devenit un prilej de triumfalism militarist, o demonstrație exacerbată a șovinismului și supremației rusești asupra altor popoare, foste sau aflate pe lista de cuceriri a Moscovei pentru perioada următoare. Și totodată o sfidare a Occidentului. Rusia lui Putin refuză să recunoască rolul națiunilor aliate, al ango-americanilor în primul rând, în victoria asupra fascismului german. Rusia se vrea singura învingătoare și azi face totul pentru a transfera, cu titlu legitimator, semnificația lui 9 mai sovietic asupra Ucrainei, pe care a trecut-o în rândul regimurilor „naziste”.
E o fraudă de proporții, o deformare grosolană a istoriei celui de-Al Doilea Război Mondial pentru a servi scopuri politice barbare, criminale, antiumane. Înfășurându-se în mantia „eroului salvator” de la 1945, Rusia lui Putin execută azi exact rolul Germaniei agresoare în Ucraina și comite crime de război, asasinate în masă a civililor, fără nicio noimă și fără nicio justificare de ordin militar, uman sau politic, decât propria rațiune de a semăna groază și de a-și satisface setea de răzbunare.
Republica Moldova este și ea atrasă în turbionul acestui război simbolic fără sfârșit al rușilor cu Occidentul, care include și campania lor împotriva identității naționale românești, declarată „fascistă” de propaganda și de trubadurii pro-Kremlin de la Chișinău, începând cu garda veche – Voronin, Greceanîi ș.a., – până la noua falangă: Dodon și Șor, asistați de locotenenții lor din partidele pe care le-au creat.
Dacă prestația pro-rusă, sovietică, a vechilor comuniști a fost trecută cu vederea, ultimii, Dodon, Șor și ciracii lor, au încăput în sfârșit în vizorul justiției moldovene în curs de reformare, „grație” furtunoasei lor activități delicvente. Încât cine vrea, de pildă, să declaseze moral discursul pro-rusesc și anti-european în Moldova ar fi suficient să adauge, pe lângă argumentele de ordin istoric, furtul miliardului, devalizarea băncilor moldovene de către un grup criminal organizat care a dominat politic Republica Moldova până acum 3 ani. Vorbim despre statul captiv al lui Plahotniuc-Dodon-Șor, cărora li se adaugă „haiducul” Platon și alți hoți de calibru mai mic, dar foarte tenace.
În cazul lor se întâmplă să fie invers decât în zicala „banii n-au miros”. Ba au miros. Și încă unul ușor de identificat. Răspândesc miasmele neobolșevismului și neo-imperialismului rusesc în slujba căruia s-au pus oligarhii autohtoni. Prădăciunile lor au iz ideologic. Au preluat „aroma” zonei gri, damful „lumii ruse”, care respinge statul de drept și impune autoritarismul Kremlinului, dezmățul, arbitrarul complet în materie de răspundere penală.
Hotărârea partidei pro-ruse de la Chișinău, PSRM și „Șor”, de a defila de 9 mai cu simbolurile putiniste la piept, profitând de recenta hotărâre a Curții Constituționale care le dezincrimina în virtutea unei interpretări irealiste și periculoase în contextul războiului, reprezintă dorința Rusiei de a ține Moldova în capcana trecutului agresiv, revanșard și omnivor.
- Te-ar putea interesa: Cine mai riscă pedepse pentru folosirea simbolurilor războiului
Președintele Zelenski a decretat drept zi de comemorare a victimelor celui de-Al Doilea Război Mondial data de 8 mai, când acest eveniment este marcat în Occident, iar de 9 mai ucraineni vor sărbători de-acum încolo Ziua Europei. Agresat de regimul Putin, poporul ucrainean se grăbește să o rupă definitiv și irevocabil cu tradițiile sovietice. În Republica Moldova guvernarea proeuropeană este încă timorată la capitolul administrării simbolurilor, nu îndrăznește să facă un gest similar. Încearcă să nu tensioneze spiritele, deși trebuie spus că autoritățile s-au arătat mai decise ca niciodată să curme uneltirile Moscovei, să blocheze infiltrarea agenților de influență ruși, a provocatorilor cu misiune destabilizatoare.
Pentru că starea de incertitudine cu privire la viitor persistă și întrucât problema identității naționale nu a fost rezolvată în Moldova, avem uzajul compensatoriu al simbolurilor de sens opus, un „exces” de Ștefan cel Mare, un aflux de mitologie națională, ar spune unii, dar acesta este răspunsul unei comunități amenințate, care se adună în jurul reperelor rezistenței în fața ofensivei șovinismului rusesc.
Nu știm cât va mai dura lupta moldovenilor cu trecutul, cu trecutul care nu mai vrea să plece. Până se vor lămuri lucrurile cu războiul din Ucraina și cu integrarea europeană, mulți dintre ei, mai ales tinerii, dornici să fie contemporani cu timpul lor, nu ostatici ai unei istorii ostile, vor părăsi această țară. Pentru ei viitorul e în altă parte. Deocamdată.
*Punctele de vedere exprimate în acest articol nu reprezintă neapărat poziția Europei Libere Moldova.
