În vremuri obișnuite, dacă n-ar fi fost actuala criză, anul ar fi fost unul festiv pentru NATO și Macedonia (cu numele proaspăt completat în: de Nord). NATO a primit-o tehnic ca pe al 30-lea membru, iar Comisia Europeană continuă să recomande începerea negocierilor de aderare la UE a Albaniei și Macedoniei.
“Nu cred că ceea ce se întâmplă cu coronavirus va modifica poziția țărilor membre,” a spus șeful diplomației UE, Josep Borrell.
Cu NATO, însă, mariajul pare definitiv. La Moscova, cotidianul independent Izvestia scrie astăzi că în vreme ce planeta luptă cu pandemia, în mica țară balcanică (Macedonia are două milioane de locuitori) vor fi instalate într-un viitor apropiat două baze militare ale NATO. Izvestia amintește că Rusia consideră că această nouă extindere a NATO pune în pericol securitatea Europei.
În februarie, Grecia a fost prima țară care a semnat cu Macedonia Protocolul de aderare la NATO a acesteia, făcând-o astfel să devină al 30-lea membru NATO. În ianuarie, Atena și Skopje au ajuns la o înțelegere ce a pus capăt disputei vechi de 27 de ani, care bloca până acum eforturile depuse de Macedonia pentru aderarea la NATO și UE.
Asta înseamnă că Macedonia de Nord va putea deveni membră a NATO la summitul din iulie, dacă se va mai ține și dacă ceilalți aliați vor accelera la rândul lor procedurile de ratificare. În mod normal, procesul de ratificare durează un an.
Opoziția Greciei a fost totală până recent, câtă vreme guvernele succesive de la Skopje au refuzat să accepte schimbarea numelui țării, Macedonia, pe care Grecia îl consideră a face parte din patrimoniul său istoric.
Fosta republică iugoslavă a acceptat acum să se numească „Macedonia de Nord”, în loc de hâda siglă FYROM sub care era cunoscută până acum (Former Yugoslav Republic of Macedonia).
După ce parlamentele de la Skopje și Atena au aprobat înțelegerea, iar Grecia a semnat protocolul de aderare al Macedoniei, candidatura a fost supusă spre aprobare parlamentelor naționale ale celorlalte 28 de țări din Alianță.
Singurul lider din NATO și din UE care a exprimat serioase rezerve cu privire la primirea Macedoniei a fost premierul Ungariei, Viktor Orbán. Orbán a oferit azil politic fostului premier macedonean Nikola Gruevski, care este și liderul partidului naționalist din opoziție VMRO-DPMNE, care se opune acordului cu Grecia, mai cunoscut și sub numele de Acordul de la Prespa.
Pentru NATO, dar și pentru Uniunea Europeană, asta înseamnă însă stabilizarea regiunii. Rămâne, desigur, opoziția totală a Rusiei, însă Moscova nu are nici o pârghie de acțiune asupra unei extinderi a NATO atât de departe de sfera sa de influență. Pentru moment, influența Rusiei se manifestă mai degrabă în Serbia, pe care Putin caută să o ferească de o prea mare integrare europeană.
Putin a fost iarăși în ianuarie în Serbia, sperând să atragă Belgradul în zona de liber schimb a Rusiei numită Uniunea Economică Eurasiatică. Moscova a fost foarte nemulțumită de aderarea Muntenegrului la NATO în 2017. În prezent, Rusia se folosește de factorul de instabilitate care e absența unui acord între Rusia și Serbia pentru a-și menține intactă influența, cel puțin în Serbia și, prin ea, în Bosnia. Aderarea Macedoniei la NATO, prin care se extinde influența occidentală, este o nouă manșă pierdută de Rusia în jocul strategic din Balcani.
Integrarea Macedoniei în NATO mai are însă un rol important, mai puțin spus public: prin aceasta se diminuează tensiunile etnice din țară, unde între un sfert și o treime din populație sunt albanezi, și se îndepărtează și spectrul mult temut al unei Mari Albanii, care ar include Albania propriu-zisă, Kosovo și părți din Macedonia, ceea ce ar declanșa un nou ciclu de violență necontrolată în Balcani.
E important de altfel faptul că albanezii din Macedonia au sprijinit acordul cu Grecia și că un rol important în negocieri l-a jucat politicianul de etnie albaneză Ali Ahmeti, liderul Uniunii Democrate din Macedonia (de Nord).
