După ce, într-un interviu cu săptămânalul britanic The Economist, în noiembrie anul trecut, Emmanuel Macron a spus că NATO ar fi în moarte cerebrală (brain-dead), iată că acum el l-a numit, din partea Franței, în comitetul care va lucra asupra viitorului Alianței, pe Hubert Védrine, un partizan al reluării dialogului cu Moscova.
Cum o comentează presa franceză, dacă Macron ar fi dorit să amelioreze starea de "moarte cerebrală" a NATO, el ar putea începe prin a numi figuri noi care să se ocupe de asta.
Pe 31 martie, secretarul general Jens Stoltenberg a dat un comunicat prin care a anunțat crearea unui grup de experți care să reflecteze la viitorul Alianței. Principiul fusese stabilit la summitul din decembrie, de la Londra, și s-a decis că va fi vorba de cinci bărbați și cinci femei.
Problemele existențiale cu care se confruntă NATO sunt multiple, în primul rând relațiile cu Rusia, dar și cu membrul turbulent care e Turcia.
Faptul că Emmanuel Macron l-a ales, pentru a reprezenta Franța în acel comitet, pe Hubert Védrine, ar putea surprinde, într-atât acesta este văzut ca fiind „împăciuitorist” cu Rusia.
În vârstă de 72 de ani, Védrine a fost șeful administrației prezidențiale a lui François Mitterrand (1991-1995), iar din 2003, cum o constată Le Monde, conduce un cabinet de consulting în geopolitică ce îi poartă numele și care a realizat în 2018 o cifră de afaceri de 1,3 milioane euro.
Structurile diplomatice ale Franței au putut vedea în numirea lui de către Macron un nou semn de autoritate și confruntare al tânărului președinte. În trecutul recent, Macron a mers până la a critica rezistența pasivă și masivă a unui “État profond”, echivalentul francez al americanului “the deep state” în diplomația franceză. Ceea ce Macron și analiștii politici din presa franceză numesc l“État profond” pare a desemna un soi de “sectă” diplomatică în sânul ministerului de externe și, la o scară mai mica, în cel al apărării, rebotezat sub Macron “Ministerul Armatelor” (Ministère des armées), și anume: diplomați și înalți funcționari care refuză să accepte orice fel de apropiere de Rusia.
Macron a criticat în câteva rânduri rezistența pasivă a acestei structuri refractare. Numirea lui Védrine pentru a reflecta la viitorul NATO ar fi astfel un gest ideologic din partea lui Macron.
Franța a avut întotdeauna o atitudine unică și complexă față de NATO. Franța lui Charles de Gaulle a părăsit comandamentul integrat al NATO în 1966 și nu i s-a alăturat din nou decât mai bine de patru decenii mai târziu, în 2009, în urma unei decizii a lui Nicolas Sarkozy. Hubert Védrine a fost atunci total împotrivă, argumentând că este o concesie făcută «atlantiștilor».
In schimb, trei ani mai târziu, când a fost consultat de François Hollande, în 2012, concluzia lui Védrine a fost că o revenire a Franței pe vechile poziții de autonomie față de NATO ar avea un rezultat negativ pentru securitatea Europei. Védrine va putea însă cu greu să-și facă acceptată viziunea paralelă a unui sistem de apărare pur european în fața șefilor comitetului care sunt fostul ministru german al apărării Thomas de Maizière și Wess Mitchell, fost subsecretar de stat al lui Donald Trump, care sunt partizanii unei atitudini dure față de Rusia și China.
O atitudine la fel de dură va avea și poloneza Anna Fotyga, europarlamentară din partidul lui Jarosław Kaczyński, care nu dorește decât o apropiere tot mai mare de Washington.
Macron a devenit astfel purtătorul de cuvânt al acelor europeni care doresc apropierea de Rusia (și ridicarea sancțiunilor) pentru a o lua înaintea Chinei și a lui Donald Trump, dar în privința atitudinii față de Rusia, cel puțin, omul său Hubert Védrine riscă să se regăsească foarte singur în sânul comitetului NATO.
