Em. Galaicu-Păun: Se ştie – iar istoria literaturii a transformat întâmplarea într-un soi de mit – că, la capătul unei întâlniri providenţiale cu idolul său, poetul Stéphane Mallarmé, tânărul Paul Valéry a avut un fel de „şoc existenţial”, care avea să-i schimbe destinul: n-a mai publicat poezie vreme de aproape două decenii, iar atunci când a făcut-o, în 1917, dând la tipar la Jeune Parque (într-un „fabulos” tiraj de... 40 de exemplare), devenea el însuşi un maestru. Aţi trăit şi Dvs. o astfel de întâmplare? Cine a fost „Mallarmé”-ul Dvs.? Vă rog s-o istorisiţi.
Marta Petreu: Nu toți sîntem așa de norocoși. M-am format singură ca scriitor, chiar și ca poet, mîzgăleam hîrtia cam de pe clasa a doua, a treia... Cînd spun singură, înseamnă că de mică am fost cititor, aveam la dispoziție biblioteca școlii, apoi pe aceea a satului și pe cea foarte selectă a învățătoarei mele. Și-am citit. Nu poezie, să ne-nțelegem, ci proză, romane mai ales, alese după titlu: Castelul de Kafka, de pildă, din care nu am înțeles nimic. Mie îmi plăceau romanele polițiste și cele fantastice. Dar am înghițit și-o grămadă de cărți bune, pe care, pentru că nu le-nțelegeam, mintea mea le-a depozitat pur și simplu în memorie, iar la un moment dat le-am și priceput. Așa, pur și simplu.
Dacă mă gîndesc bine, primul text de poezie mi-a fost turnat în cap cu de-a sila: Biblia, citită de tata cu voce tare, seară de seară. Prima carte de poezie citită de mine cap-coadă a fost Goethe, Faust, în traducerea lui Blaga. Dar nu e nimic de fașă aici, pur și simplu s-a întîmplat că fratele meu a cumpărat cele două volume din colectia BPT de la „coperativă”, adică de la magazinul sătesc, unicul, în care se afla și un raft de cărți. Și-așa, am ajuns amîndoi, eu și fratele meu, să citim în vara anului 1968 Faust, pe ideea că „trebe să fie tare bun”... Pentru că profesorii mei din Jucu au avut ideea, după părerea mea de acum, ciudată, de-a îmi da ca ca premiu la sfîrșit de an volume de poezie, de pildă Blaga (două volume în BPT), Minulescu, Alexandru Philippide și altele de-același fel, am ajuns, din datorie morală – dacă erau cărți de premiu, era musai să le citesc – și cititor de poezie... Mă simt cam aiurea cînd povestesc lucrurile astea. Dacă m-ar întreba vreun părinte ce cărți să-i dea copilului său, nu i-aș recomanda cărțile cu care m-am luptat eu, ci i-aș face o listă de cărți mai umane, mai potrivite copilăriei și adolescenței. Răspunzînd la întrebarea dvs, îmi dau seama că eu am fost modelată de șocuri. Trebuie să existe și căi mai molcome, cred.
Em. G.-P.: Acum, că sunteţi unul dintre cei mai apreciaţi scriitori români contemporani, rogu-Vă să-mi spune-i dacă aţi avut şansa să Vă caute un tânăr autor pentru a „face ucenicie” la Dvs., iar dacă (încă) nu – totul e înainte! –, pe cine dintre autori aţi fi vrut să-l vedeţi pe post de „tânărul Paul Valéry”?
M. P.: Păi, și la asta răspund oarecum pe de lături: sînt profesoară, așa că am tot felul de „ucenici”, de la recalcitranți la mici genii. Am fost o vreme, zece ani, profesoară la un liceu, „Emil Racoviță” din Cluj, unde am și absolvit, de altfel, și-am avut elevi de la clasa a V-a la a XII-a. I-am îndopat cu literatură bună, deși treaba mea era alta. Am vrut să-i ajut să aibă mințile limpezi și gust literar. Cu mulți am reușit, mă încrucișez din cînd în cînd cu cîte unul care-mi confirmă reușita. Să fii un cititor constant de literatură de calitate îți face viața mai bună, cred eu.
Ca scriitor, vin și la mine, ca la toată lumea, autori începători. Am avut la un moment dat o poetă uluitoare, Iudith Mészáros, dar a venit la Apostrof gata formată, nu am nici un merit pentru ea, sînt nemîngîiată că a dispărut pur și simplu. Cu fiecare autor începător mă port cinstit – îi spun tot ce știu despre munca asta aspră a scrisului. Dar nu rămîn să însoțesc pe nimeni în formarea lui, cărțile proprii nu-mi dau pace, fac presiuni în mine să iasă la lumină. De fapt, după încurajarea de început, orice scriitor trebuie să învețe să stea pe picioarele lui de unul singur. A scrie este o meserie grea, scump plătită – cu viața proprie și, în parte, cu viața celor din apropiere, de asemenea. E o meserie în care nu se poate trișa, așa cum nu poți trișa cînd aduci un avion pe pistă, dacă ești aviator. Cine nu e în stare să-și controleze de unul singur scrisul și să scrie în aceste condiții, de risc și de costuri-de-viață severe, să nu încerce să fie scriitor.
Uite, săptămîna trecută am citit un text scurt al unui pictor: superb. Nu îi dau numele. M-am rugat de el să scrie mai departe. Nu are timp, are loc de muncă și familie pe care trebuie s-o susțină. Într-o țară bogată, ar obține o bursă, ar putea sta o vreme să scrie. Sîntem în România, deci – nimic.
* * * * * * *
Marta PETREU (n. la 14 martie 1955, c. Jucu, j. Cluj) este scriitor şi profesor. S-a format în ambianţa intelectuală a mişcării literare Echinox, de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Este profesor de istoria filosofiei româneşti la aceeaşi Universitate şi, din 1990, redactor-şef la revista Apostrof, publicaţie mensuală editată de Uniunea Scriitorilor din România. Din 2009, publică numai la editura Polirom, unde are o „Serie de autor Marta Petreu”.
A publicat mai multe volume de poeme, în țară: Aduceţi verbele (1981); Dimineaţa tinerelor doamne (1983); Loc psihic (1991); Poeme neruşinate (1993); Cartea mîniei (1997); Apocalipsa după Marta (1999), antologie de poezie religioasă cu 7 inedite; Falanga (2001) antologie de poezie de dragoste cu 15 inedite; Scara lui Iacob (2006); Apocalipsa după Marta (integrala poeziei publicate pînă atunci, 2011); Asta nu este viaţa mea (2014).
A publicat două romane, în ţară: Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului (2011, reeditare 2019); Supa de la miezul nopții (2017).
Volume de eseuri şi studii, în ţară: Teze neterminate (eseuri, 1991); Jocurile manierismului logi (1995, ed. a II-a revăzută şi adăugită, 2013); Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faţă a României“ (1999; ed. a II-a revăzută şi adăugită, 2004; ediţia a III-a revăzută şi adăugită, cu titlul schimbat Cioran sau un trecut deocheat, 2011); Ionescu în ţara tatălui (2001; ediţia a II-a, revăzută, 2002; ediţia a III-a revăzută şi adăugită, 2012); Filosofia lui Caragiale (2003; ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, 2012); Filosofii paralele (2005; ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, 2013); Despre bolile filosofilor. Cioran (2008; ediţia a II-a, 2010; ediția a III-a revăzută și dublată, 2017); Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (2009; ed. a II-a, revăzută şi adăugită, 2010; ediția a treia, revăzută și adăugită, 2016); De la Junimea la Noica. Studii de cultură românească (2011); O zi din viaţa mea fără durere (eseuri, 2012); Biblioteci în aer liber (eseuri, 2014); Generaţia ’27 între Holocaust şi Gulag. Mircea Eliade şi Klaus Mann despre generaţia tînără (2016).
A prefaţat şi îngrijit ediţii de carte de literatură şi filosofie (Nae Ionescu, Bucur Ţincu, Arthur Dan, Constantin Rădulescu-Motru, Radu Stanca, D. D. Roşca, Alexandru Vona, Zaharia Boilă, Radu Petrescu, Z. Ornea, Miklós Bánffy, Farkas Jenő, Mihail Sebastian, Petru Dumitriu ş.a.).
A publicat mai multe volume personale în străinătate: Poèmes sans vergogne, trad. par Odile Serre, Alain Paruit, Ed. Pastenague, Franţa, Editura „Le Temps qu’il Fait“, 2005; L’Apocalypse selon Marta, trad. de Linda Maria Baros, Paris, Ed. Caractères, 2013; Márta jelenései, Fordította Németi Rudolf, Az elöszót írta Szabó Anna, Budapesta, Palamart Kiadó, 2014; The book of Anger, translated from Romanian by Adam j. Sorkin, Christina Zarifopol-Illias and Liviu Bleoca, New Orleans, Diálogos Books, 2014; Notre maison, dans La Plaine de l’Armageddon, traduction du roumain et préface de Florica Courriol, Lausanne, Suisse, Editions l’Age d’Homme, 2014; An Infamous Past: E. M. Cioran and the Rise of Fascism in Romania, translated by Bogdan Aldea, Ivan R. Dee Publ. House, Chicago, 2005, S.U.A.; O bolestima filozofa. Cioran, tr. Djura Miocinovic, Serbia, Vîrșeț, Ed. KOB, 2008; Jonesko u očevoj zemlji, tr. Djura Miocinovic, Serbia, Vîrșeț, Ed. KOB, 2011, Serbia; Dall’Olocausto al Gulag. Studi di cultura romena, a cura di Giovanni Rotiroti, traduzione e postfazione di Irma Carannante, Napoli-Salerno, Orthotes, 2016; L’Apocalisse secondo Marta. Poesie 1981-2014, Cura e traduzione di Roberto Merlo, Italia, Novi Ligure, Edizioni Joker, 2016; Il passato scabroso di Cioran, a cura di Giovanni Rotiroti, postfazione di Matia Luigi Pozzi, traduzione dal romeno di Magda Arhip e Amelia Natalia Bulboacă, Napoli-Salerno, Editore Orthotes, 2015; Il canto l´incanto il grido, Tre Poetesse dell´Europa centro-orientale: K. Illakowiczowna, K. Nekrasova, M. Petreu, con testi e traduzione a fronte, a cura di Krystyna Jaworska, Massimo Maurizio, Roberto Merlo, testi di Kazimiera Illakowiczowna, Ksenia Nekrasova, Marta Petreu, Italia, Stilo Editrice & Università di Torino; Apocalipsi segons Marta,/ Apocalipsa după Marta, Antololia poètica, Pròleg de D. Sam Abrams, Traducció de Jana Balacciu Matei i Xavier Montoliu Pauli, Barcelona, Pont del Petroli, Poesia, 2019; Marta Petreu, Sulle malattie dei filosofi: Cioran, traduzione e a cura di Mattia Luigi Pozzi e Giovanni Rotiroti, Introduzione: Mattia Luigi Pozzi, Postfazione: Giovanni Rotiroti, Milano, Criterion Editrice, 2019.
* Opiniile exprimate în acest material aparțin autorului și nu sunt neapărat ale Europei Libere.