Linkuri accesibilitate

Maeştri şi Ucenici (XXIX): Andrei MUDREA


Em. Galaicu-Păun: Se ştie – iar istoria literaturii a transformat întâmplarea într-un soi de mit – că, la capătul unei întâlniri providenţiale cu idolul său, poetul Stéphane Mallarmé, tânărul Paul Valéry a avut un fel de „şoc existenţial”, care avea să-i schimbe destinul: n-a mai publicat poezie vreme de aproape două decenii, iar atunci când a făcut-o, în 1917, dând la tipar la Jeune Parque (într-un „fabulos” tiraj de... 40 de exemplare), devenea el însuşi un maestru. Aţi trăit şi Dvs. o astfel de întâmplare? Cine a fost „Mallarmé”-ul Dvs. în ale picturii? Vă rog s-o istorisiţi.

Andrei Mudrea: În cazul meu personal, cel care mi-a schimbat radical viața a fost Maestrul Mihai Grecu, dar lucrul acesta nu a fost un șoc pentru mine, mai degrabă a fost un vis al meu, pe care l-am putut realiza abia după armată, în anul 1975. Eu îl admiram pe Maestrul Mihai Grecu încă din anul 1969, pe când învățam în Chișinău la Şcoala de Arte plastice. Îi cunoșteam toate lucrările și le admiram la fiecare expoziție, încercând să pătrund în tainele acelor tablouri, care mă atrăgeau ca un magnet. Dar din prostie și din străvechea noastră „rușine” nu am îndrăznit să-i trec pragul atelierului, care se afla în Chișinău, chiar sub nasul meu. Aşadar, patru ani de zile i-am pierdut prostește, fiind la un pas de Maestrul Mihai Grecu, dar neîndrăznind să mă apropii de Domnia Sa. Abia după armată, după ce am prins la curaj și m-a cuprins setea de frumos, în cele din urmă am cutezat să-i trec pragul atelierului, unde se afla… viitoarea mea „Academie de Artă Modernă”, pe care am frecventat-o regulat timp de zece ani de zile, și nu regret nici o petrecută acolo. Ceea ce am învățat la Maestrul Grecu nu puteam să învăț nicăieri în lume...

Em. G.-P.: Acum, că sunteţi unul dintre cei mai apreciaţi artişti plastici contemporani, rogu-Vă să-mi spune-i dacă aţi avut şansa să Vă caute un tânăr autor pentru a „face ucenicie” la Dvs., iar dacă (încă) nu – totul e înainte! –, pe cine dintre autori aţi fi vrut să-l vedeţi pe post de „tânărul Paul Valéry”?

A.M.: Referitor la „ucenicii” mei, nu pot să mă laud prea mult – am avut doar doi „discipoli”; sunt mândru că am putut să-i ajut și, după părerea mea, parcă nu i-am ajutat în zadar... Este vorba de Iurie Matei și de Gheorghe Lisița. Doi pictori foarte talentați și total diferiți, și mă bucur că nu am făcut din ei doi „papagali” ai mei, așa cum, din păcate, se mai întâmplă cu unii „ucenici”. Din contră, ar reuşit să fac doi artiști frumoși, care vor bucura lumea cu multe lucrări originale. Astăzi avem foarte mulți tineri talentați care au toate condițiile pentru a se dezvolta și a crea. Trăim timpuri libere, foarte favorabile artei, și trebuie să profităm de această ocazie din plin. Eu, de exemplu, am fost nevoit timp de cinci ani de zile să-mi prepar singur culorile – din flori, frunze, fructe, luturi, clei de copaci, cenușă și tot ce-mi cădea sub mână... Pe când astăzi poți procura culori – cu sacul. La fel se întâmplă și cu informația, absolut necesară în procesul de formare a unui artist tânăr. Astăzi fiecare artist ține în mână tot globul pământesc, vorbesc aici de calculatoare și de telefoanele mobile... Astăzi nu mai pleacă nimeni la Moscova, Odessa sau Cernăuți, dormind două-trei nopți sub ușa magazinului „Дружба”, pentru a-şi procura nişte cărţi bune. Trăim alte timpuri, care-ţi permit să faci minuni în ale creației – zilnic. Trebuie doar să-ţi dorești asta din tot sufletul. Trebuie doar să-ți duci cu demnitate Crucea, care ţi-a fost dată de Dumnezeu...

* * * * * * * * * *

Tabloul Ducerea crucii, 1998, de Andrei MUDREA
Tabloul Ducerea crucii, 1998, de Andrei MUDREA

Andrei MUDREA s-a născut pe 29 aprilie 1954 în satul Mitocul Vechi, Orhei, din Republica Moldova. Între 1969 şi 1973, studiază la Colegiul Republican de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală” din Chişinău. Timp de zece ani, între 1975-1985, lucrează şi studiază pictura în atelierul maestrului Mihai Grecu.

Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova.

Maestru Emerit în Artă. Deținător al medaliei „Mihai Grecu”.

Este Laureat al Premiului Național al Republicii Moldova.

„Talentul, Curajul şi Demnitatea au făcut din Andrei Mudrea un Artist foarte original, cu lucrări profunde şi surprinzătoare. Andrei Mudrea este un Artist care poată să facă surprize în Artă, iar lucrul acesta ne vorbeşte despre un Talent – deosebit.”

(Mihai GRECU)

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG