Ziua Mondială a Libertății Presei a fost declarată de UNESCO pe 3 mai, pentru a atrage atenția asupra importanței libertății presei și pentru a le aminti guvernelor despre angajamentul de a menține libertatea de exprimare luat când au semnat Declarația Universală pentru Drepturile Omului.
Libertatea presei și războiul din Ucraina
Războiul Rusiei împotriva Ucrainei a înrăutățit starea presei libere, țara căzând în clasamentul libertății presei de pe locul 97 în lume, pe locul 106.
Rusia obstrucționează munca jurnaliștilor în teritoriile ocupate, atacă site-urile de știri, și ucide jurnaliști ucraineni și străini în zona de conflict. De la începutul războiului, 16 jurnaliști și-au pierdut viața în Ucraina.
Unul dintre jurnaliștii uciși, Vera Girici, lucra la Europa Liberă Ucraina. Ea și-a pierdut viața în urma unui atac cu rachetă care i-a distrus casa pe 28 aprilie 2022.
Cel mai recent, pe 26 aprilie, producătorul Bohdan Bitik și-a pierdut viața în regiunea Herson în timp ce lucra cu un corespondent al ziarului italian La Repubblica, care a fost și el rănit în atac.
Cei doi jurnaliști au fost atacați brusc de lunetiștii ruși, în afara frontului, în ciuda faptului să purtau veste de presă. S-a aflat, ulterior, că jurnalistul italian pe care îl însoțea Bitik ignorase avertismentele armatei ucrainene.
Unii jurnaliști din zonele ocupate au fost înscriși pe listele de persoane de interes ale armatei ruse, alături de activiștii pentru drepturile omului, adică erau căutați de către ruși. Nu au avut altă opțiune decât să fugă din calea lor.
Numele și detaliile despre jurnaliștii Europa Liberă au trebuit să fie ascunse de pe site, pentru a le proteja rudele și cunoscuții din zonele ocupate.
Multor reporteri le-a fost greu să ajungă în zonele de conflict ori în zonele ocupate de ruși, iar birocrația de parcurs pentru a ajunge într-o zonă de conflict este extrem de complicată și unele instrucțiuni sunt absurde.
În Nikolaev, de exemplu, fiecare jurnalist trebuia însoțit de un ofițer de presă - însă s-au emis 15.000 de acreditări de presă, ceea ce ar face însoțirea fiecăruia imposibilă.
Războiul a forțat închiderea a 233 de redacții din Ucraina, din pricina atacurilor, lipsei electricității sau a distrugerii orașelor în care se aflau.
Observatorii independenți din Ucraina spun că transmisiunile televizate au fost preluate de stat, pentru că erau singurele în stare să le susțină în timp ce alți jurnaliști fugeau de război. Însă acest monopol nu a dus la naționalizare; dimpotrivă, experții spun că guvernul nu cenzurează presa și că fiecare canal TV poate difuza ce dorește chiar și atunci când autoritățile au anumite doleanțe.
Video: Reporterul Europa Liberă Ucraina, Marian Kushnir a transmis constant de le linia frontului.
Presa din Ucraina a fost pusă într-o situație dificilă și din lipsa banilor - publicitatea a scăzut cu 90%, astfel site-urile online și ziarele nu și-au mai putut permite să-și plătească personalul.
Ucrainenii au fost nevoiți să combată și propaganda Kremlinului, care a fost direcționată cu precădere către teritoriile ocupate. Securitatea a fost principala problemă pentru jurnaliștii ucraineni, care au fost nevoiți să devină cu toții reporteri de război, potrivit analizei Reporteri fără frontiere.
Din 24 februarie 2022, redacția Europa Liberă Ucraina a continuat să lucreze în ciuda pericolelor, a amenințărilor și a neajunsurilor din țară, pentru a asigura accesul ucrainenilor la informație.
Reportajele din Ucraina și cenzura rusă
În Rusia, cenzura regimului este extrem de puternică de la începutul războiului. Acest fapt este confirmat și în cel mai recent clasament al organizației Reporteri fără frontiere, care observă cenzura sistemică și exilul jurnaliștilor.
„Dacă țineți minte cum era blocat Radio Europa Liberă în comunism, așa este și acum blocat în Rusia, doar adaptat la epoca internetului. Site-ul nostru și profilele pe rețelele sociale au fost blocate de autorități la începutul războiului, așa că jurnaliștii Europa Liberă Rusia sunt ocupați adaptându-ne conținutul pentru a trece de acest blocaj. Este, în esență, același lucru ca pe vremuri… Încercăm să aducem o abordare echilibrată în acest flux haotic de informații”, explică Andrei Shary, directorul serviciului rus al Europei Libere.
Majoritatea jurnaliștilor Europa Liberă Rusia au fost nevoiți să plece din țară, ajungând în Letonia și în Georgia. Unii reporteri au rămas în Rusia, dar își fac cu greu treaba de acolo. Așa că serviciul rus se concentrează pe investigații din surse deschise (open-source).
„Când ești blocat în propria țară, încerci să lucrezi cât mai eficient cu ce metode ai la îndemână pentru a ajunge la cetățeni, chiar dacă nu ești fizic acolo”, explică Shary.
Belarus. Regimul autoritar Lukașenko
Kanstantsin Lashkevich, directorul Europa Liberă Belarus, spune că regimul Lukașenko a devenit și mai dur cu presa liberă de la începutul războiului din Ucraina.
„Știm de zeci de cazuri în care cititorii noștri sau chiar și sursele noastre au fost arestate, amendate, torturate, condamnate la închisoare. Așa că am început să ne concentrăm pe demascarea participării regimului Lukașenko în războiul lui Putin, și pe cum majoritatea celor 9,2 milioane de belaruși se împotrivesc războiului”, precizează Lashkevich.
Bulgaria și propaganda Kremlinului
Bulgaria este o societate extrem de pro-rusă în istoria sa recentă, explică directorul RFE/RL Bulgaria, Ivan Bedrov. Un rol principal al redacției sale, în acest context, este combaterea dezinformării și a propagandei Kremlinului într-o societate rusofilă.
„Mulți oameni vorbesc despre război, nu vor ca Bulgaria să trimită arme Ucrainei, pentru că spun că dacă nu vom mai trimite arme va fi pace. N-are niciun sens”, consideră Bedrov.
El spune că, în presa bulgară, dezinformarea despre război are loc pentru că jurnaliștii nu confruntă politicienii și alte figuri publice care răspândesc dezinformarea.
„Jurnaliștii tac din gură, lasă propaganda să continue”, remarcă directorul serviciului bulgar.
În Ungaria, Europa Liberă pune accent pe reportaje corecte, verificate și independente de influență politică sau economică pentru a lupta împotriva regimului iliberal și a proteja cititorii de propaganda Kremlinului.
Mărturiile jurnaliștilor. Rusia, Belarus, Bulgaria, Ungaria
Andrey Shary, directorul Europa Liberă Rusia, lucrează în jurnalism de 40 de ani. A văzut cu ochii săi Perestroika, la amurgul Uniunii Sovietice. A venit frecvent în acei ani și în România, unde „situația era similară” în anii ‘90.
„A fost un mare val de inspirație, legat de posibilitățile noii libertăți, când toți am înțeles că presa liberă este unul dintre fundamentele unei societăți libere. Un deceniu mai târziu, la începutul puterii lui Putin, eram deja la Europa Liberă și am început să simțim primele restricții, care au devenit din ce în ce mai apăsate”, își amintește Andrey Shary.
Situația presei din Rusia este, acum, aproape de nedescris. Legea agenților străini deja împiedica publicațiile precum Europa Liberă din a-și desfășura activitățile de zi cu zi.
După 24 februarie 2022, aproape toate organizațiile media independente din Rusia au fost interzise, blocate, sau declarate a fi „agenți străini”. Sute de reporteri ruși sau străini au fost nevoiți să părăsească țara.
În momentul de față, 24 de jurnaliști și angajați din presă se află în spatele gratiilor în Rusia.
Cel mai cunoscut este cazul lui Evan Gershkovich, reporter american pentru Wall Street Journal, arestat pe 29 martie 2023 sub acuzația de spionaj, negată de WSJ și de autoritățile americane. Este prima dată după sfârșitul Războiului Rece când un jurnalist american a fost arestat în Rusia sub această acuzație.
Jurnalismul ca infracțiune
„Jurnalismul este, practic, o infracțiune în Rusia. Am ajuns în acest punct de cenzură politică pe față, iar orice profesionist din presă are statut de criminal”, adaugă directorul Europa Liberă Rusia. El vede situația cu pesimism, nu crede că se va încheia prea curând, iar nici în lipsa lui Vladimir Putin nu se așteaptă ca presa să devină, brusc, liberă.
„Încercăm să le arătăm rușilor că războiul Rusiei împotriva Ucrainei este un act criminal, că n-ar trebui să creadă propaganda Kremlinului”, spune directorul Europa Liberă Rusia despre misiunea din prezent.
„Anul trecut a fost cel mai de succes pentru noi, pentru că am ajuns la publicul larg, în ciuda dificultăților și a blocării și a tragediilor personale din echipă.
Suntem populari pe rețelele sociale unde nu suntem blocați, ceea ce mie îmi spune că munca noastră nu este în zadar. Văd jurnalismul ca un serviciu, o muncă precum cea a brutarului sau a șoferului de tir - servim publicul cu informație. Tot ce putem face e să continuăm”, punctează directorul serviciului rus.
Belarus: Presa sub pumnul lui Lukașenko
În Belarus, libertatea presei și drepturile omului au avut de suferit încă de la intrarea în scenă a președintelui Aleksandr Lukașenko, în 1992. Țara tocmai își dobândise independența după dizolvarea Uniunii Sovietice, iar Lukașenko promitea un viitor mai bun.
În realitate, el rămâne și în ziua de astăzi la cârma țării, pe care a transformat-o într-un regim autoritar în care dizidenții și politicienii din opoziție ajung în spatele gratiilor.
Alegerile din 2020 au fost un moment cheie pentru rezistența din Belarus, care a devenit mai vocală ca niciodată.
Protestele din preajma alegerilor prezidențiale, pe care Svetlana Țihanovskaia spune că le-a câștigat de fapt, nu au reușit să oprească instaurarea lui Lukașenko în al șaselea mandat consecutiv.
Milioane de oameni au ieșit în stradă, unde peste 1.300 au fost răniți. Cel puțin 30.000 de protestatari și alți oameni nevinovați au fost arestați; centrul pentru drepturile omului Viasna a colectat mărturiile a peste 1.000 de oameni care au fost torturați în detenția autorităților.
În închisoare se află doi colegi de la Europa Liberă Belarus, Andrei Kuznechyk (din 25 noiembrie 2021) și Ihar Losik (din 25 iunie 2020).
„Lucrez în jurnalism de mai bine de 20 de ani. Pe atunci, Lukașenko deja era la putere de aproape un deceniu, timp în care distrusese separarea puterilor în stat, rescrisese constituția, scăpase de mai mulți oponenți politici. Libertatea de exprimare și presa independentă au devenit ținta regimului său autoritar”, explică directorul Serviciului din Belarus, Kanstantsin Lashkevich.
„Însă situația n-a fost niciodată la fel de gravă precum este astăzi. În urma evenimentelor din 2020, regimul Lukașenko a declarat război libertății de exprimare. De atunci, toată presa independentă a fost blocată, distrusă, sau forțată în exil. Autoritățile au etichetat presa independentă ca fiind extremistă. Orice apreciere, comentariu, distribuire sau abonament la presa independentă poate aduce oricărui cetățean din Belarus o pedeapsă cu închisoarea.”
Directorul Europa Liberă Belarus este cel mai mândru de rolul important jucat în timpul protestelor din 2020.
„Intervievam mii de oameni, și mulți ne ziceau același lucru: că au ieșit în stradă după ce au urmărit știrile noastre de la fața locului. Într-o zi, mii de oameni au protestat lângă televiziunea națională, scandând ‘Radio Svaboda!’ (numele local al Europei Libere, n.r.) iar în acel moment, am știut că nu sunt în presă degeaba”, încheie directorul Europa Liberă Belarus.
Ungaria: Libertatea de exprimare într-un regim în derapaj
În Ungaria, principalul inamic al presei libere este regimul premierului Viktor Orbán, aflat la putere din 2010 după un mandat în 1998-2002. În tinerețe, era un luptător anticomunist, un tânăr admirat pentru că era deschis spre valorile democratice, bursier al Fundației Soros pentru a studia științele politice la Oxford.
„Am început să lucrez ca jurnalist la începutul anilor ‘90, când Ungaria trecea de la sistemul comunist la democrație. Era vremea în care jurnaliștii s-au redefinit: s-au întrebat care e rolul lor în această lume nou și cum pot fi în serviciul societății. Presa funcționa cum trebuie într-o piață liberă”, își amintește Tibor Vovesz, directorul Europa Liberă Ungaria.
„După 2010, peisajul media a început să se schimbe: guvernul s-a centralizat și a început să devină mai influent chiar și asupra presei independente” prin tactici care au falimentat posturile mai mici.
Banii au curs către posturile «prietenoase», iar cele în dificultate financiară au început să fie cumpărate de acoliții înstăriți ai regimului.
Chiar dacă guvernul nu deține altceva decât posturile naționale, influența afaceriștilor pro-Orban a dus la o cenzură fără precedent în presă și pe rețelele sociale pe care dezinformarea circulă fără obstacole, spun jurnaliștii din Ungaria.
După revenirea sa la putere în 2010, Orbána desfășurat reforme constituționale considerate nedemocratice și a erodat independența judiciară a tribunalelor din țară; una dintre victimele sale a fost și presa independentă. Între 2010 și 2022, Ungaria a căzut de pe locul 23 în lume la locul 85 în Indexul Libertății Presei.
„Politicienii la putere, miniștrii, premierul, președintele, chiar și unii experți vorbesc doar cu posturi pro-guvern, unde se pot aștepta la o abordare favorabilă: adică, unde nu vor fi criticați sau provocați. Fără acces la reprezentanții puterii, posturile independente își pierd validitatea argumentelor”, punctează Vovesz.
Serviciul ungar al Europei Libere se bucură, în acest context, de „mici victorii”, spune directorul Tibor Vovesz.
„Investigăm cazuri importante de corupție, dar într-o democrație iliberală (cum o numește premierul Orbán), aceste lucruri nu au un impact real: nu ajung la potențialii cititori pro-regim, iar zgomotul de fundal este atât de asurzitor pentru restul cetățenilor încât este aproape imposibil să avem momente de succes în presă.”
Bulgaria: Presa liberă, remediu împotriva haosului politic
Presa a fost victima colaterală a derivei politice din Bulgaria. „Când democrația și instituțiile statului de drept sunt în curs de deteriorare, când crește controlul politic asupra judiciarului și nu mai există un echilibru al puterilor din stat, presa este și ea acolo. Toate sunt interconectate”, spune Ivan Bedrov, directorul Europa Liberă Bulgaria.
„Mi-am început cariera la începutul anilor ‘90, un moment plin de speranță, când totul se schimba foarte repede și totul părea posibil. Am început chiar după liceu, i-am întrebat pe cei de la un post de radio afiliat cu Voice of America dacă au nevoie de ajutor și m-au primit. Pur și simplu”, își amintește directorul Europa Liberă Bulgaria.
„Apoi, presa a crescut, a devenit mai puternică, cu toții ne simțeam liberi. M-am alăturat primului post de televiziune privat. Însă în 2004-2006, totul părea că dă înapoi. Fix în momentele istorice în care aderam la NATO și apoi la UE. Așa s-a făcut că am ajuns la coada Europei pentru libertatea presei”, explică Bedrov.
Țara a trecut prin cinci alegeri în doar doi ani, semn al derivei politice și instituționale în care se află țara de la sud de Dunăre. Niciuna dintre dăți nu a fost ales un câștigător detașat, iar câștigătorii au eșuat în a forma guverne stabile.
În același timp în care se confruntau cu divizarea publicului bulgar pe axele corupției și rusofiliei, Europa Liberă Bulgaria și-a însușit misiunea de a combate dezinformarea lansată de Kremlin și de politicienii populiști din țară în urma invaziei ruse din 24 februarie 2022.
„Avem o oportunitate extraordinară pentru jurnaliștii independenți din Bulgaria, acum cu Europa Liberă. Avem o echipă din ce în ce mai mare, putem investiga liber și putem explica situațiile care au loc. Unele investigații au fost accesate chiar și de un milion de oameni (aproximativ o șeptime din populația țării, n.r.), numere echivalente cu posturile mari de televiziune. Câștigăm premii ca echipă, ceea ce mă bucură foarte mult”, încheie directorul Europa Liberă Bulgaria.
În România, cel mai recent Raport Departamentului de Stat al SUA privind respectarea drepturilor omului din 2022 menționează controlul politic asupra presei.
Articol preluat de pe Europa Liberă România
