Marilyn Clark și William Horsley, cei doi experți ai Consiliului Europei care au elaborat acest studiu, sunt specializati în domeniul libertății mass-media. Ei au realizat interviuri cu 20 de jurnaliști din 18 țări care au suferit diferite tipuri de violență și intimidare. Jurnalista malteza Daphne Caruana Galizia, a fost intervievată cu zece zile înainte de 16 octombrie 2017, când a fost ucisă, în urmă cu aproape trei ani.
Concluzia studiului: guvernele au obligația să ia măsuri eficiente pentru protejarea siguranței jurnaliștilor expuși riscului, iar justiția să își facă treaba în ceea ce privește urmărirea penală tuturor autorilor atacurilor și intimidărilor împotriva jurnaliștilor. Studiul recomandă crearea unui mediu favorabil pentru existența unor mijloace de informare în masă gratuite, independente și diverse, în conformitate cu recomandările Consiliului Europei. Măsurile recomandate includ reforme legale și de reglementare, mecanisme de protecție si de raportare, programe de specializare a jurnaliștilor și sprijin material și asistență psihosocială pentru jurnaliști.
Europa Liberă: Doamnă Clark, ați început acest studiu în Malta, iar la câteva zile după ce ați intervievat-o pe Daphne Caruana Galizia, aceasta a fost ucisă.
Marilyn Clark: „ Ideea conceptualizării studiului a început în 2016, când Consiliul Europei a constatat că se produce un declin al libertății presei. Ideea inițială era să privim dintr-o perspectivă psihosocială intimidarea la care sunt supuși jurnaliștii, dată fiind expertiza mea de psihosociolog. Inițial așadar, doream să facem doar un studiu cantitativ, ca atare am trimis un chestionar unui număr de jurnaliști și doream să analizăm statistica ce rezulta din răspunsurile acestora cu privire la intimidare, cenzura de stat și teama pe care o resimt sau nu ca urmare a intimidărilor.
Am intervievat in jur de 1000 de jurnaliști din statele Consiliului Europei plus Belarus. În cele din urmă am reușit să obținem și un studiu calitativ, care să ne dea imaginea pe care o au jurnaliștii cu privire la libertatea presei: se simt cenzurați, le este teamă, care sunt riscurile pe care trebuie să și le asume pentru a-și exercita meseria? Date fiind răspunsurile jurnaliștilor, Consiliul Europei a decis să conceptualizăm și cantitativ această temă. 10 zile după ce am intervievat-o pe Dahne Caruana Galizia, aceasta a fost ucisă. Sunt jurnaliști din 18 state, de toate categoriile, de la jurnalism de investigație, la jurnaliști radio, tv sau bloggeri. Într-adevăr, din studiu a rezultat că deși jurnalismul de investigație este cel mai riscant, pentru că intră în chestiuni ca spalarea de bani sau corupția structurilor de putere, și ceilalți jurnaliști au trecut prin situații riscante. Ca atare, studiul nostru atesta faptul că profesia de jurnalist a devenit foarte riscantă în ultimii ani. Sigur, aceia care scriu despre comportamentul oamenilor de afaceri sau al politicienilor, se expun unor riscuri. Pe de altă parte, am constatat că în jurnalismul de azi există o substanțială discriminare de gen. Femeile jurnalist sunt supuse mai des intimidării și hărțuielilor, decât bărbații. Femeile jurnalist nu sunt criticate pentru opiniile lor. Intimidarea la care sunt supuse ia forme primitive: cum arată, dacă sunt slabe sau grase, dacă au sâni mari sau mici. Așadar nimic de-a face cu ce investigau sau activitatea lor jurnalistică. Am aflat că simplul fapt că sunt femei, este un element care le predispune pe jurnaliste la intimidare și presiuni în exercitarea profesiei.”
Europa Liberă: Spuneați mai devreme că meseria de jurnalist a devenit din ce în ce mai periculoasă. Nu avem de-a face cu o contradicție aici? Cum e posibil ca în timp ce de 70 de ani trăim în pace, fiind ocritiți de atâtea instituții create pentru a proteja libertățile demicratice și statul de drept, profesia de jurnalism să fie din ce in ce mai periculoasă. Nu suntem în război…
Fără să fie bine informați, cetățenii nu ar ști cum să voteze la alegeri
Marilyn Clark: „ Ați pus punctul pe i. Este adevărat. Jurnaliștii sunt „câinii de pază ai democrației”, și fără ei, democrația s-ar prăbuși. Fără să fie bine informați, cetățenii nu ar ști cum să voteze la alegeri, de exemplu. Democrația este amenințată în Europa, nu există nici o îndoială. Cred că atacurile împotriva jurnaliștilor sunt simptomatice. Există o rețea de oameni puternici care consideră că jurnaliștii sunt o amenințare pentru activitățile lor. În plus, există o cultură a impunității în privința atacurilor împotriva jurnaliștilor. Dincolo de discursul public privind libertatea de expresie, realitatea din teren este foarte diferită. Nu vorbim de „suspecții de serviciu” (n.a. Rusia, Turcia etc), ci de democrații cu tradiție precum Grecia, Malta sau chiar Germania. Jurnaliștii experimentează intimidare juridică- defăimarea este un exemplu, un tip de lege care este gândită să le pună botniță jurnaliștilor.”
Europa Liberă: Care sunt tipurile de presiune la care sunt supuși jurnaliștii?
Marilyn Clark: „Potrivit studiului nostru sunt patru tipuri de amenințări: intimidare fizică- care nu se oprește doar la agresiune fizică, ci poate duce și la crimă. Hărțuirea psihologică este apoi foarte des folosită. Demonizarea jurnaliștilor, sau prezentarea lor ca fiind altceva decât jurnaliști- instrumente ale unei părți interesate într-o temă despre care scriu jurnaliștii. Sau descalificarea, prezentarea lor într-o lumină proastă- „acesta nu este un jurnalist, este doar un blogger”. Intimidarea psihilogică este foarte subtilă și conduce la scăderea stimei de sine a jurnaliștilor. Un al treilea tip de intimidare este cea juridică, în care jurnalistii sunt dați în judecată pentru defăimare. Există un mare număr de procese pe rol cu această speță.
Daphne Caruana Galizia avea 50 inainte de a fi ucisă, de exemplu. Nu în ultimul rând, intimidarea economică este un alt patrulea tip de hărțuire la care sunt supuși jurnaliștii. Pe scurt, ideea este să îți fie aproape imposibil tie, ca jurnalist independent să poti supraviețui. Există rețele de oameni puternici care au capturat presa, si astfel, au capturat într-un fel și jurnaliștii. Studiul ne-a arătat că nu de puține ori toate aceste patru tipuri de intimidare s-au intersectat.”
