Linkuri accesibilitate

Markus ZUSAK. Mesagerul


Un roman care capătă dimensiune de parabolă evanghelică, în versiune soft.

Nu ştiu dacă australianul Markus Zusak (n. 1975) s-a inspirat din comedia lui Jean-Pierre Jeunet Le Fabuleux Destin d'Amélie Poulain, proiectată în premieră pe 25 aprilie 2001; cert este că Mesagerul său, apărut în 2002, iar acum tradus şi în română, Rao, 2015, pare să fie geamănul din emisfera sudică a tinerei fete din Montmartre (jucată de Audrey Tautou) pornită să aranjeze – din umbră – vieţile celorlalţi, şi încă într-un mod atât de sofisticat.

Înainte de a ajunge la rându-i un mesager, personajul lui Zusak e „un taximetrist minor, un tip obişnuit” de 19 ani pe nume Ed. Kennedy, care citeşte „mai multe cărţi decât ar trebui” şi recunoaşte că… nu-i „deloc bun la pat. Încântat de cunoştinţă”. Întâmplarea face să fie martor la jaful unei bănci, şi chiar să dea o ripostă atacatorului – după care viaţa i se dă peste cap, într-un mod neaşteptat: rând pe rând, primeşte patru Aşi – de caro, de treflă, de pică şi de inimă – cu câte trei adrese pe fiecare, urmând să îndeplinească nişte sarcini pe care tot el trebuie să şi le formuleze, odată ajuns la faţa locului. Astfel, ajunge să cunoască tot felul de lume, în mare parte necăjită, uneori mai şi expunându-se pericolului (în chiar prima misiune, trage cu pistolul; altădată, este caftit de nişte adolescenţi, după ce-l zvântaseră el însuşi pe un puşti, să-i fie de învăţătură fratelui său mai mare), pentru ca să i se reveleze la un moment dat: „Şi dacă toţi sunt mesageri, ca mine, şi toţi sunt ameninţaţi şi disperaţi să termine de făcut ce au de făcut ca să supravieţuiască?”

Când, în cele din urmă, ajunge să-l cunoască pe cel care i-a întins această cursă, insul se-ntoarce, din duşman de moarte („Să-ţi aduci aminte de cuvintele mele de fiecare dată când te uiţi în oglindă: Eşti un om mort”), în complice: „Eu (…) te-am silit să faci toate chestiile alea pe care credeai că nu le poţi face. (…) Şi dacă un tip ca tine poate lua atitudine şi poate face tot ce-ai făcut tu pentru oamenii aceia, atunci toată lumea poate. Oricine poate trăi dincolo de capacităţile proprii”. Dar adevărata înţelegere a ceea ce tocmai i s-a întâmplat, pe parcursul a circa 400 de pagini, se cheamă cunoaştere de sine: „Şi atunci, conştientizez. Până la urmă, nu sunt mesagerul. Sunt mesajul” – şi cu asta romanul capătă dimensiune de parabolă evanghelică, în versiune soft.

15 aprilie ’19

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG