La Chișinău a avut loc de Ziua Internațională a Femeilor a patra ediție a marșului anual al solidarității între femei, convocat ca de obicei de mai multe organizații neguvernamentale care promovează respectarea drepturilor omului.
Zeci de persoane au mărșăluit pe bulevardul central al capitalei fără să fie perturbat traficul - mult mai degajat decât într-o zi de lucru. În acest an, manifestaţia a fost dedicată în special promovării solidarității între femei. De ce acest slogan? Pentru că, spun organizatorii, pe parcursul ultimelor luni s-au produs mai multe cazuri de marginalizare a unor femei care în loc de empatie şi sprijin au fost tratate cu nepăsare şi sfidare. Nici măcar femeile între ele nu întotdeauna sunt solidare, spune una dintre animatoarele marşului, blogghera Diana Guja:
„Fac referire la ultimele cazuri dramatice, cum ar fi naşterea în veceul Centrului Mamei şi Copilului. Această femeie a fost blamată, în primul rând, de femei în spaţiul online. Femeile se blamează între ele şi se judecă reciproc.”
Diana Guja este prima femeia din Moldova care s-a alăturat campaniei #MeToo de dezvăluire a cazurilor de hărțuire sexuală ținute până acum sub tăcere. Am întrebat-o cum se explică această lipsă de solidaritate între femei:
Marșul „Solidaritate între femei” la Chişinău
„Nu ştiu. Sunt mai multe teorii. Una, pe care am auzit-o recent la un eveniment din cadrul Festivalului solidarităţii între femei, că s-ar întâmpla din cauza concurenţei pentru bărbaţi. E bine că anul acesta marşul se numeşte solidaritate între femei ca să readucem la suprafaţă noţiunea de solidaritate, ea nu este un mit şi ar trebui să existe. Datorită solidarităţii femeile au foarte multe libertăţi şi posibilităţi comparativ cu ceea ce a fost atunci când 8 martie a devenit ceea ce este.”
Experta şi fosta deputată Ecaterina Mardarovici observă că unii politicieni şi unele instituţii ale statului continuă să perpetueze o semnificație falsă de sorginte sovietică a Zilei internaționale a femeii:
„Chiar am fost surprinsă să văd toate mesajele oficiale transmise de instituţiile statului. Suntem încă o ţară cu instituţii şi concepte despre rolul femeilor destul de marginale. Nu am învăţat prea multe sau cei din politică pur şi simplu conștient manipulează percepţia femeilor.”
Coordonatorul național al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului, Veaceslav Balan, constată că femeile sunt printre cele mai discriminate, ele constituind mai mult de jumătate din populaţia ţării:
„Ele sunt discriminate în mai multe domenii, cum ar fi angajarea în câmpul muncii, participarea politică, asistenţă medicală, socială şi multe altele. Dacă ne uităm la statistica Consiliului de egalitate, consiliului nediscriminare observăm că discriminarea pe motiv de gen este pe locul doi după numărul de cazuri.”
Expertul mai spune că circa două treimi din femeile din Moldova au ele însele viziuni discriminatorii faţă de propria poziţie în societate. Iată de ce lispeşte această solidarizare a femeilor:
„Destul de multe femei cred în continuare că locul lor este la bucătăria. În Republica Moldova chiar şi cuvântul feminism are o conotaţie deseori negativă. Dacă se doreşte o solidarizare şi o mobilizare mai mare e nevoie de ajuns până la femeile de la sate, cele din grupuri vulnerabile, femei cu dizabilităţi, femeile rome, cele care suferă cel mai mult.”
Marşul feminist ajuns la a patra ediţie încheie o serie mai amplă de acţiuni din cadrul Festivalului feminist care a început marţi la Chişinău. Organizatorii Platforma pentru egalitate de gen şi Centrul de informaţii GenderDoc-M şi-au propus să reîntoarcă astfel zilei de 8 martie semnificația inițială, cea de luptă pentru egalitatea în drepturi între femei și bărbați.
