Pe un ger de minus 12 grade Celsius, zeci de comercianți, majoritatea veniţi din satele din apropierea Chişinăului, vând în centrul capitalei mărțișoare – care începând de astăzi şi până pe 31 martie pot fi purtate la piept sau legate la mână. Pentru familia Pavlov din satul Lozova, confecţionarea mărţişoarelor reprezintă o afacere sezonieră. Ion Pavlov spune că toţi, de la mic la mare, lucrează anul împrejur pentru acest târg:
„Nu lucrăm zi la zi, lucrăm într-o săptămână o zi, în altă săptămână două-trei zile.”
Europa Liberă: De câţi ani faceţi mărţişoare?
Ion Pavlov: „Avem vreo 15 ani, poate şi mai mult. Ştiţi, noi facem cam tot timpul în jur de 2 mii de mărţişoare. Nu se întreabă toate, rămân de la an la an, le păstrăm, dar, în schimb se întreabă. Tradiţia noastră moldovenescă, vedeţi cum e, frig sau cald, mărţişorul merge.”
Europa Liberă: Un salariu reuşiţi să faceţi?
Ion Pavlov: „Depinde ce salariu. Dacă unul de prim-ministru, nu, dar un salariu mai mic facem, cam la 2500 de lei. Pe de o parte, la început eram entuziasmat, era ceva plăcut, mă miram ce iese din mâinile mele, cât de frumoşi sunt şi că oamenii se bucură. Pe urmă, a devenit o rutină. Cum Dvs. mergeţi la lucru, aşa şi noi, facem să astupăm o bortă, să astupăm o altă bortă. Am luat şi băiatul de la şcoală, vă spun cinstit, am scris o cerere, învăţătorii au intrat în situaţie şi l-au lăsat să ne ajute.”
O altă vânzătoare de mărţişoare, Lidia Isac din satul Hulboaca, ajunsă la vârsta pensionării, spune că a ieşit în centrul capitalei mai mult de nevoie decât de voie. Am surprins-o încălzindu-şi mâinile deasupra unei căni cu ceai:
„E foarte frig, m-am îmbrăcat binişor, dar tot e rece.”
Europa Liberă: Văd că aveţi şi pâsle!
Lidia Isac: „Nu ajută!”
Europa Liberă: Aveţi o masă bogată, plină cu mărţişoare! Cât timp vă ia să le faceţi?
Lidia Isac: „Cam vreo trei luni.”
Europa Liberă: De ce v-aţi apucat să faceţi mărţişoare?
Lidia Isac: „Din dragoste, lucrăm ziua, noaptea până târziu. Fiica mă ajută, nu lucrez singură!”
Trecător: „Spune drept, Doamnă, din sărăcie lucrezi, nu din dragoste! Ce dragoste?”
Lidia Isac: „Nu, din dragoste le fac, dar pentru sărăcie!”
Europa Liberă: De ce spuneţi de sărăcie?
Trecător: „Pentru că sunt foarte ieftini!”
Europa Liberă: Cât costă cel mai ieftin mărţişor la Dvs?
Lidia Isac: „Doi lei costă cel mai ieftin!”
Europa Liberă: Şi câte mărţişoare de doi lei trebuie să vindeţi ca să vă facţei de-o pâine?
Lidia Isac: „Da… nu merge vânzarea. E frig şi lumea nu cumpără. Nu au bani pentru mărţişoare.”
Europa Liberă: S-ar părea că-s doi lei. Parcă nu-i atât de scump!
Lidia Isac: „Nu are lumea bani. La doi lei mai pune unul şi îşi cumpără o pâine. Dacă ar avea bani, ar cumpăra. Oamenii nu se uită la vreme, se uită la buzunare.”
Discuţia cu Lidia Isac a fost întreruptă de o trecătoare ce se prezintă Elena. Chiar dacă avea în piept un mărţişor, vroia să mai cumpere câteva pentru a le face cadou:
Elena: „Cu zece lei l-am luat! E o muncă şi orice muncă trebuie răsplătită. Mai ales că mărţişoarele de obicei le fac oamenii în etate. Trebuie să-i mai ajutăm, să-i susţinem. Şi noi ar trebui să le facem, dar când? Nu mai găsim timp! Aceştia-s artişti! Artişti care pun o bucăţică din sufletul lor în aceste mărţişoare şi noi o bucăţică din sufletul nostru îl punem purtându-le!”
Europa Liberă: Dna Lidia, cu care am stat de vorbă, spunea că la început făcea mărţişoare din dragoste, dar astăzi a ajuns să le confecţioneze din sărăcie…
Elena: „Oooof, asta-i trist de tot. Anume că dacă le cumpărăm mărţişoarele dăm şi o mână de ajutor familiilor lor.”
Anul acesta este primul în care mărţişorul se găseşte şi în lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO. Dosarul a fost depus în 2014 de România, Republica Moldova, Bulgaria şi Macedonia, ţări în care mărţişorul este purtat pe parcursul lunii martie.