Mihai Șleahtițchi: „Din momentul în care facultatea aleargă după student, putem constata prăbușirea sistemului universitar”

De ce să lucrezi peste hotare și să investești într-o universitate pentru copilul tău, acasă, în R. Moldova dacă șansele sunt mari să produci un șomer? Sistemul universitar, crede fostul ministru al educației Mihai Șleahtițchi, s-a „prăbușit”, acum este unul „de masă, nu un învățământ elitist”.

Embed Răspândește

Interviu cu ex-ministrul educaţiei Mihai Şleahtiţchi

de Europa Liberă Moldova

Embed Răspândește

Codul a fost copiat

Codul URL a fost copiat

---

Nici o sursă media

0:00 0:20:54 0:00

Link direct

• 64 kbps | MP3

Player pop-out

Mihai Șleahtițchi: „S-a creat o situație când facultatea, catedra, departamentul aleargă după student, fiindcă acest alergat înseamnă o luptă pentru supraviețuirea unității educaționale, și nu mai contează cine este studentul – mediocru, semimediocru sau o nulitate totală –, contează dacă el aduce bani și dacă supraviețuiește catedra pentru un număr minim de studenți, care îi oferă și-i dă garanția unei vieți pentru un an sau doi ani. Din momentul în care facultatea, departamentul sau instituția superioară aleargă după student, putem constata prăbușirea sistemului universitar.”

Europa Liberă: Dar de ce să dorești cu orice preț în calitate de părinte copilul tău să aibă 2-3 diplome și să nu aibă cunoștințe sau să nu aibă dorință să profeseze cel puțin una din specialitățile la care a învățat?

### Vezi și... ###

Sondaj CBS-AXA: doi din trei părinţi cred că pentru a lua note bune un copil are nevoie și de ore particulare contra cost

Mihai Șleahtițchi: „Mai întâi de toate, egoul părintelui care continuă să-și facă datoria față de copil, dar și față de propria sa persoană, care și-ar dori foarte mult să spună: „Te-am învățat, ți-am dat studii, te-am trimis la facultate”. Mai apoi, evident, interesul oricărui tânăr de a fi în pas cu lumea, de a avea studii superioare. Dar, vă spun, s-a prăbușit sistemul, în Republica Moldova nu mai este nicio problemă să ai studii superioare de licență, acum toți vor fi masteranzi și, odată cu apariția celei de-a treia trepte, vă asigur, dacă lucrurile nu se vor schimba și dacă sistemul socio-politic nu-și va schimba atitudinea față de educație, vom constata în scurt timp că în Republica Moldova toți tinerii sunt doctori în științe, după care vor urma toți doctori habilitați și astfel vom fi o țară de academicieni. Sărăcia și lipsa de responsabilitate din partea sistemului socio-politic poate să dea naștere unor monstruozități la nivelul educațional. ”

Europa Liberă: Ani la rând a fost în vogă ca tinerii să meargă neapărat să facă studii la Drept, la Economie. Numărul juriștilor s-a mărit, numărul economiștilor s-a mărit și s-a ajuns să se constate că anume în aceste domenii e mare corupția, că se pune preț pe alte valori care sunt nonvalori, că se aleargă după avuție, se acumulează multă avere pe cale ilegală. Atunci, ce produs a livrat universitatea?

Mihai Șleahtițchi: „Facultățile la care v-ați referit dintotdeauna au simbolizat putere. Medicina – putere, jurisprudența – putere, economia, unde tot ai putea să ai o putere financiară.

cu ușurință poți intra la Universitatea de Medicină; dacă ai bani, foarte ușor poți învăța concomitent la câteva facultăți cu profil economic. Și din momentul în care s-au deschis larg aceste porți, și din momentul în care respectivele instituții nu mai reprezintă expresia unor entități educaționale elitiste, evident că nu este nici calitate, nu este absolut nimic. Mai apoi, acești oameni vin în afaceri și demonstrează că nu pot construi afaceri; vin în medicină și demonstrează că nu pot lecui oamenii; vin în jurisprudență și demonstrează că nu pot apăra adevărul; vin poate pentru a-și recupera efortul financiar, dar evident însutit sau poate înmiit. Iată o explicație elementară a fenomenului la care asistăm.”

### Vezi și... ###

După o reformă finanțată de UE, atractivitatea școlilor de meserii rămâne redusă

Europa Liberă: Dar e în dezavantajul întregii societăți?

Mihai Șleahtițchi: „Evident, în dezavantajul întregii societăți. De aceea din nou revin la acea deadă sistem-subsistem. Din momentul în care sistemul nu face ordine în relația cu sistemul educațional, nu investește bani, nu investește energie politică, nu investește energie morală în acest subsistem, subsistemul va exista, dar în cel mai bun caz va fi semifuncțional.”