Linkuri accesibilitate

Mihai Druță: „Bate la ochi campania de discreditare a formațiunii ACUM”


Mihai Druță

Un interviu cu un deputat în primul Parlament al Republicii Moldova, astăzi locotenent-colonel în rezervă, stabilit în Italia.

Mihai Druţă a fost deputat în primul Parlament al R. Moldova. La 27 august 1991, el a votat Declaraţia de Independenţă, iar ulterior a lucrat în diverse funcţii în cadrul Ministerului Apărării. Este locotenent-colonel în rezervă al Armatei Naţionale. De 15 ani se află în străinătate. Din Italia, urmăreşte cu interes situaţia social-politică din R. Moldova. Fostul parlamentar sugerează că afirmația potrivit căreia R. Moldova este cea mai săracă țară din Europa ar fi un fals şi spune că este, de fapt, „cea mai furată țară din Europa”. El vorbeşte despre cei 28 de ani de independenţă a statului.

Un interviu cu deputatul în primul Parlament, Mihai Druță
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:25:34 0:00
Link direct


Mihai Druță: „Desigur că îmi amintesc începuturile acestui stat care a izvorât din Mișcarea Democratică și de Eliberare Națională de la sfârșitul secolului trecut. A fost o răbufnire atunci a spiritului nostru, vorba poetului: „Ne-am trezit din somnul cel de moarte”, fiindcă ideologii Kremlinului ne

Dacă nu era trezirea noastră în timpul perestroikăi, dacă nu erau izbânzile noastre din ‘89, ‘90, ‘91, fărâma noastră de neam înstrăinat, exploatat și umilit era sortită să dispară din istorie ...

hărăzeau o soartă tristă. Dacă nu era trezirea noastră în timpul perestroikăi, dacă nu erau izbânzile noastre din ‘89, ‘90, ‘91, fărâma noastră de neam înstrăinat, exploatat și umilit era sortită să dispară din istorie. În acești 28 de ani, cred că noi nu am mai fi existat deja în istorie ca popor, dar mare-i puterea lui Dumnezeu, am reușit și am avut în 1991 două căi de ales. O cale era restabilirea situației de până la ocupația sovietică, adică adoptarea Declarației de re-Unire cu Patria-mamă, România. S-a discutat în Parlament și această variantă, dar majoritatea din Parlamentul anilor 1990-1994 nu era pro-Unire. De asemenea, nici conjunctura externă nu era favorabilă Unirii Republicii Moldova cu România și am mers pe calea independenței, lăsând prima variantă pentru un alt prilej istoric, fiindcă s-a zis așa: „Vom fi două state independente, și două state independente stăpâne pe soarta lor vor putea decide dezideratul Unirii mai pe urmă, mai târziu, când va permite și conjunctura externă și când vor crește și cadre cu mentalitate de oameni de stat în Republica Moldova”. Din păcate, deocamdată n-a fost să fie așa, căci vorba cronicarului: «Noi am mers din an în an tot din rău în mai rău».”

Europa Liberă: Și astăzi, cetățenii Republicii Moldova își amintesc cum s-a trăit pe timpul lui Snegur, pe timpul lui Lucinschi, pe timpul lui Voronin, pe timpul lui Timofti și chiar iată acum și pe timpul lui Dodon. Când gustul vieții a fost mai dulce în acești ani?

Mihai Druță: „A fost mai dulce atunci când am trezit emoțiile deșteptării noastre, a proclamării suveranității, independenței. Parcă nici nu-mi vine a crede că am trăit așa ceva în viața mea de om pe pământ, dar după 1994 am mers din rău în mai rău, fiindcă în 1994 a venit la guvernare Partidul Agrarian, dar ca atare a venit o alianță de centru-stânga – agrarienii împreună cu foștii interfrontiști, redenumiți între timp socialiști, care includeau și un nucleu de vreo cinci-șase deputați comuniști. Iată ei au guvernat până în 1998. A fost o guvernare dezastruoasă, ei au încercat să puncteze pe eliminarea conștiinței naționale românești dintre Prut și Nistru, dar s-a terminat cu un dezastru guvernarea lor și vorbesc de rezultatul alegerilor din 1998, când agrarienii au dispărut în neantul politic. A urmat Alianța aceea pentru Democrație și Reforme (ADR). În cadrul acelei alianțe, eu aș sublinia importanța Guvernului Sturza, acel Guvern care avea o imagine foarte bună în Occident. Eu am vorbit cu anumite persoane din statele baltice, dar și din țările occidentale și toți menționau imaginea bună a prim-ministrului Ion Sturza, care a reușit să restabilească controlul statului asupra pachetului majoritar de la Banca de Economii, pentru că deja în acea vreme se pregăteau furturile care au avut loc ceva mai târziu. Guvernul Sturza a fost demis prin votul comuniștilor lui Voronin, care aveau 40 de mandate și al frontiștilor lui Roșca și mai erau acolo și niște deputați independenți și prin aceasta a fost amânată pentru mai târziu semnarea Acordului de Asociere.

Dacă Guvernul Sturza nu ar fi fost demis la sfârșitul secolului trecut, astăzi Republica Moldova ar fi un stat cu drepturi depline în cadrul Uniunii Europene, dar debandada, instabilitatea aceea politică și constituțională de pe timpul ADR-ului, care a inclus schimbarea Constituției, nu putea decât să se încheie și ea cu un dezastru, care i-a readus pe comuniști la putere și iată în 1998-2001 începe exodul populației Republicii Moldova. Epoca comuniștilor din primul deceniu al secolului nostru a fost o epocă de stabilitate, dar mocnea în interiorul regimului comunist, fiindcă regimul acesta a continuat politica antiromânească a guvernării agraro-socialiste. Din punct de vedere economic a avut unele realizări, îndeosebi în construcția de locuințe pe seama remitențelor care veneau anual de peste hotare și care deja se ridicaseră la sute de milioane. În 2008, remitențele de peste hotare au ajuns la un miliard 700 de milioane de dolari americani într-un singur an. Din punct de vedere geopolitic, guvernarea comunistă a lui Voronin s-a manifestat prin oscilări între Vest și Est. A venit la putere cu sloganul de aderare la alianța statală Rusi-Belarusi...”

Europa Liberă: Uniunea Interstatală...

Mihai Druță: „Da, vă mulțumesc. Uniunea Interstatală Rusia-Bielorusia, apoi, în 2003, a pus piciorul în prag „planului Kozak” de federalizare a Republicii Moldova, legalizarea trupelor rusești de pe teritoriul național, practic de transnistrizare a întregului teritoriu al Republicii Moldova. Nu în zadar îndată după refuzul din toamna lui 2003 al lui Voronin, dânsul a fost invitat într-o vizită oficială în Statele Unite ale Americii. Ce s-a întâmplat în acești ani? Moscova nu crede lacrimilor și Kremlinul nu iartă niciodată.

Era opoziția care trebuia să-l dea jos pe Voronin, dar nu s-a reușit...

Și din acel moment, din 2003, Kremlinul și stăpânul Kremlinului au pus problema debarcării de la putere a președintelui Voronin. În 2005, dacă vă amintiți, dna Valentina, a sosit în Moldova un desant de polittehnologi, așa-numiți „tehnologi electorali” din Federația Rusă, care au împânzit toate raioanele, aveau centre în fiecare raion cu sute de mii în valută străină, cu tehnică specială pentru a pregăti așa-numita opoziție falsă împotriva lui Voronin, chipurile, anticomunistă era opoziția care trebuia să-l dea jos pe Voronin, dar nu s-a reușit.”

Europa Liberă: Da, atunci a venit de la București Traian Băsescu, de la Tbilisi Mihail Saakașvili și i-au acordat sprijin.

Mihai Druță: „Au venit sub influența occidentală, fiindcă imaginea lui Voronin în 2005 în Occident era bună. Din inerție, după refuzul „memorandumului Kozak”, Vladimir Voronin avea o imagine bună și se conta pe varianta estoniană, că Estonia s-a integrat în structurile europene în mod perfect. Frontul Popular din Estonia nu s-a avântat să ocupe toate posturile din stat, dar a conlucrat cu liderul Partidului Comunist estonian, Arnold Rüütel, i-au acordat postul de președinte al republicii, șef de stat și au făcut o alianță formidabilă pentru eliberarea Estoniei de sub ocupația sovietică și integrarea ei în structurile occidentale. Eu bănuiesc că s-a dorit același lucru, cu întârziere de ani de zile, și în Republica Moldova. Ar fi fost extraordinar dacă Voronin împreună cu Partidul Comunist acceptau mesajele din Occident și aveau să pășească pe calea integrării europene deschis, sprijiniți de opoziția europeană și în asemenea condiții nu avea de unde să existe o opoziție antieuropeană. Sondajele din acea vreme dădeau pentru integrarea europeană mai mult de 70%, un scor extraordinar. De atâta a fost și sprijinul din partea lui Băsescu și din partea lui Saakașvili, dar între timp lui Vladimir Voronin bănuiesc că la nivel psihologic i-a intrat frica în oase, fiindcă un an mai devreme, în 2004, s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat cu candidatul la alegerile din Ucraina, care, vă amintiți, a fost otrăvit și nu era greu de înțeles cine a făcut lucrul acesta și de ce. Și este lesne de înțeles că și Voronin se gândea că ar putea să-l pască și pe dânsul acest pericol. Iată prin ce se lămurește faptul că el a pedalat, a apăsat până la refuz pedala antiromânească și se lăuda că el va ajunge la Bruxelles fără București, dar, pe de altă parte, făcea declarații că îi pare rău că nu a semnat „memorandumul Kozak”, chiar a semnat un acord sau o declarație – nu-mi amintesc exact – cu Medvedev la Moscova, prin care el se angaja să facă ceea ce nu a făcut în 2003. Aceasta este realitatea care s-a întâmplat cu Voronin și cu Republica Moldova în primul deceniu al secolului nostru.”

Mihai Druță
Mihai Druță

Europa Liberă: Dl Voronin a venit pe cale democratică, dar a plecat vărsându-se sânge. Ne amintim de protestele din aprilie 2009.

Mihai Druță: „Sigur că pentru a-și păstra puterea. Puterea politică este un lucru strașnic și cel care gustă din puterea politică nu vrea s-o lase de bunăvoie din mâini și recurge la falsificarea rezultatelor alegerilor, recurge la fraudarea alegerilor încă în ajun de campanie electorală. Pe durata campaniei electorale recurge la dictat politic pentru a menține cu orice preț puterea. Iată ce s-a întâmplat cu Voronin și ce s-a întâmplat cu Plahotniuc și cu PD-ul mai târziu, într-un mod cu mult mai fățiș și mult mai evident.”

Europa Liberă: Cei 10 ani de după regimul Voronin cum i-ați caracteriza?

Mihai Druță: „Au început tot așa cum am început noi în 1989-1991 cu speranțe foarte și foarte mari, cu toate că existau unele semnale că oamenii crescuți în partidul lui Voronin, în preajma lui Voronin, care au beneficiat de monopoluri la importul de carne ș.a.m.d., care s-au ocupat cu contrabanda s-au strecurat la putere prin intermediul Partidului Democrat, Partidul Democrat care în aprilie 2009 nu trece pragul electoral. Face o vizită la Moscova fostul speaker Marian Lupu, „intră într-o zonă de meditație”, cum se exprima dânsul, ca să părăsească Partidul Comunist, să preia Partidul Democrat la remorcă, să îl aducă la 12% la noile alegeri din 29 iulie. În 2009, în spate stau banii lui Plahotniuc, au recunoscut dânșii că au fost banii lui Plahotniuc la mijloc și eu nu știu dacă s-a vândut partidul sau pur și simplu numai a finanțat campania electorală. Și în 2009, în iulie, Plahotniuc a stat în umbră, dar au venit alegerile din 2010, alegerile anticipate și atunci, în ajun de alegeri, Plahotniuc apare sub nr. 2 pe lista Partidului Democrat și peste ceva timp chiar este ales și vicepreședinte al Parlamentului. Mamă dragă, Plahotniuc, căruia îi este încredințată reforma justiției! Și iată aici au apărut multe semne de întrebare, de nedumerire și chiar de preocupare și îngrijorare și am mers din rău în mai rău.

Acest păcat biblic – lăcomia de bani – a atins nu numai partidul lui Plahotniuc sau liderii, să nu vorbesc într-adevăr de tot partidul, care numără zeci de mii de oameni, cel puțin formal, dar liderii, camarila ceea din preajma lui Plahotniuc, dar a atins și liderii din alte partide. Au fost atrași, au fost mințiți din cauză că un asemenea lider ca Vlad Filat a dat dovadă de lipsă de discernământ, ca să nu zic pe de-a dreptul – de prostie politică. S-a lăsat atras în niște scheme. Dacă în 2011, când s-a făcut prima tentativă de jaf al sistemului bancar din Moldova, dânsul a dat dovadă de tărie de caracter, a dat dovadă de patriotism și a apărat sistemul bancar, și a apărat Republica Moldova, în câțiva ani de zile s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat cu dânsul. Au fost atrase mai întâi unele persoane din anturajul său precum Godea, Tănase, care au trecut - cum s-a văzut mai târziu - în tabăra lui Plahotniuc, apoi l-au pus în genunchi și pe Filat și mergea ca o capră la eșafod. A încercat, chipurile, să facă o alianță tainică cu Plahotniuc, dar până la urmă a rămas și fără alianță și a rămas dezonorat. Tare mult sper că organele justiției vor dezlega nodul acesta tainic, vor dezvălui până la capăt ceea ce s-a întâmplat cu sistemul bancar, ceea ce s-a întâmplat cu Aeroportul, ceea ce s-a întâmplat cu jefuirea întregii economii a Republicii Moldova, fiindcă s-a furat și pe timpul comuniștilor, s-au înstrăinat hoteluri și pe malul Mării Negre, și la noi, aici, s-au înstrăinat obiective economice și pe timpul comuniștilor, dar băieții ăștia din Alianța pentru Integrare Europeană au pierdut orișice simț al măsurii. Și când a mai apărut și Șor în dansul jafului, atunci lucrurile au luat o întorsătură monstruoasă.”

Europa Liberă: A picat și regimul Plahotniuc. Din exterior acum cum se vede calitatea actului guvernării pe care și l-au asumat cei din PSRM și Blocul ACUM?

Mihai Druță: „Dna Valentina, este evident că ar fi fost normal și natural de alcătuit o alianță de centru-dreapta. Așa este în tot Occidentul – vine la putere sau dreapta sau stânga, centru-dreapta sau centru-stânga. Toată lumea știe – nu se mai putea de mers mai departe cu Plahotniuc și partidul său de buzunar. Era categoric inacceptabil, era categoric inadmisibil. Și atunci s-a mers pe alianța cu PSRM, care cât de cât oferă niște șanse. Eu știu destul de bine cine este președintele Dodon ca persoană și ca politician; eu îmi dau seama destul de bine care sunt țelurile programatice ale Partidului Socialiștilor; eu cunosc foarte bine declarațiile pe care le-au făcut dânșii, toate declarațiile lor antieuropene și antiromânești.

Nu se mai putea de mers mai departe cu Plahotniuc și partidul său de buzunar...

Le cunosc, dar în situația respectivă formațiunea politică ACUM a fost impusă de realitatea dură să facă alianță cu PSRM. Am zis: alianța cu PD era imposibilă, alternativa rămânea alegerile anticipate. Era clar că, în cazul unor alegeri anticipate, Plahotniuc și politicienii săi, și „boevicii” săi s-ar fi dezlănțuit și era pericolul că ei vor forța o majoritate parlamentară și o guvernare împreună cu partidul lui Șor. Și iată de ce și socialiștii au fost impuși de situație să meargă la alianță cu adversarii lor politici, cu ACUM. Bate la ochi campania de discreditare a formațiunii ACUM, a guvernării Sandu din ultimele câteva săptămâni.”

Europa Liberă: Care este atitudinea Dvs. față de actuala guvernare, actualul Cabinet de miniștri condus de Maia Sandu?

Mihai Druță: „Mă reprezintă, dna Valentina! Blocul ACUM și Guvernul Sandu mă reprezintă. Și cum oare să nu mă reprezinte, dacă a reușit în scurt timp să facă să cadă o guvernare oligarhică sau o teroare oligarhică în Republica Moldova, să instaleze un Guvern proeuropean, să restabilească relațiile cu comunitatea internațională și la urma urmei să deschidă o fereastră spre un viitor mai drept și mai bun pentru Republica Moldova? S-au reușit foarte multe având în vedere căderea doar a vârfului aisbergului Plahotniuc, căci aisbergul fără vârf este încă prezent în Republica Moldova prin Procuratură, prin justiție, prin agenți economici, prin monopolurile din economie care încă nu s-a ajuns la anularea lor, prin multe scheme care încă continuă să lucreze și până unde încă nu au ajuns mâinile guvernării ACUM. Dacă această guvernare va dura în timp, va ajunge peste tot și situația se va îmbunătăți. Eu nu zic că se va îmbunătăți radical, pentru că, din păcate, reformele economice nu dau rezultate rapide, ele dau rezultate peste o perioadă de timp. În agricultură este clar că o vie ai sădit-o și ea abia peste vreo 5 ani va da roadă și va aduce venituri la bugetul republicii. Așa se face și în industrie, așa se procedează și în comerțul extern. Și dacă va cădea această guvernare sau nu va reuși această guvernare, Dumnezeu să ne ferească de așa ceva în viitorul apropiat și mediu, nu va fi vina Blocului ACUM, n-a trădat ACUM-ul și nu va trăda Guvernul Sandu acest popor chinuit, poporul Republicii Moldova.”

Europa Liberă: Maia Sandu a depus mandatul de deputat, ajungând în fotoliul de șefă a Executivului. Ea avea mandatul pe care l-a obținut în diasporă, în circumscripția din Europa. Se vor face alegeri repetate parlamentare inclusiv în această circumscripție. Dvs. ați avut un mandat de deputat, ați mai dori să reveniți în Parlament, să fiți alesul poporului?

Mihai Druță: „Las’ să analizeze bine, să se uite bine peste hotare și pe cine îl vor alege de la Blocul ACUM...”

Europa Liberă: Dacă lui Mihai Druță i se propune să candideze în această circumscripție, acceptă?

Mihai Druță: „Iată că nu vă răspund la unica întrebare. Am spus că mai întâi să se facă propunerea de la Blocul ACUM și atunci vor fi și răspunsuri exacte. Bine, dna Valentina?”

Europa Liberă: Și în încheiere. În acești ani de independență, Republica Moldova a rămas fără aproape un milion de cetățeni care își câștigă bucata de pâine peste hotare. Și Dvs. faceți parte din acest mare desant al migranților. De ce ați ales străinătatea și cum vedeți acest exod al moldovenilor care deocamdată nu încetinește?

Mihai Druță: „Dna Valentina, moldovenii au început să plece peste hotare după căderea rublei rusești din 1998 și prăbușirea și a leului nostru după câteva săptămâni, care ne-a tras la fund. Iată ce înseamnă să existe relații economice externe unilaterale. Și mai ales după venirea comuniștilor la putere. Cu alte cuvinte, cauzele plecării masive a moldovenilor peste hotare au fost sărăcia economică și mizeria politică de acasă. Moldovenii au plecat să agonisească bani pentru a-și cumpăra un apartament și să câștige bani pentru a-și ajuta copiii să facă studii universitare, și pentru a face bani pentru hrană, pentru medicamente, pentru părinții bătrâni de acasă și pentru toate cele necesare pentru viață. Și toți sperau că într-un an, doi, trei se vor întoarce acasă. Eu am plecat în 2006, pentru că nu eram în stare cu soția să achităm taxa de studii pentru fetele noastre. Și eu n-am spus niciodată și cu atât mai mult public, dar mi-am mușcat buzele și am venit să lucrez într-o fabrică, să adun bani ca să-mi ajut copiii. Și poate trebuia să mă întorc demult acasă.

De ce am mai rămas peste hotare? Eu am ținut în taină faptul că în țară am fost ofițer superior în cadrul Armatei noastre Naționale, cu atât mai mult am ținut în taină că am fost deputat în Parlament și nu de atâta că îmi era rușine pentru umila mea persoană, dar mă simțeam incomod pentru imaginea țării mele peste hotare. Așa cum este ea, dar eu țin foarte mult la imaginea țării și mai este ceva: m-am angajat în bătăliile politice aici, în bătăliile electorale. Și am simțit că lumea avea nevoie de sprijin și eu eram în stare să-i acord sprijinul atât politic, cât și psihologic, să-i îmbărbătez și să-i încurajez. Eu nu am stat permanent aici, am fost și patru luni acasă, am fost și o lună acasă, am fost și de 3-4 ori pe an acasă, de câte ori trebuia; am fost să-l ajut pe Dorin Chirtoacă în 2011 pe ultima sută de metri ai campaniei electorale; am fost pentru Năstase; m-am întors acasă când a trebuit să restabilim textul Declarației de Independență ș.a.m.d. Eu am trăit, practic, între Moldova și Italia, nu am trăit numai în Italia, aici eu sunt provizoriu, dar eu mai mult am fost acasă cu mintea și cu cugetul, și cu sufletul decât am fost aici, peste hotare. Și când am simțit că este nevoie de mine și aici, peste hotare, eu am mai rămas, dar suntem pe cale să ne întoarcem și noi.”

Europa Liberă: Dar de ce continuă și astăzi acest exod al moldovenilor?

Mihai Druță: „Guvernarea este fragilă, lipsește stabilitatea de acasă, încrederea în ziua de mâine și oamenii din inerție continuă să plece. Situația acum este proastă, acum este proastă și oamenii acum pleacă. Și mai este încă ceva la mijloc: foarte mulți din compatrioții noștri de peste hotare, între timp, un procent mare au reușit să-și reunească familiile prin cheltuieli mari, eforturi mari, mii de euro cheltuiți pentru ca să și-i aducă pe cei dragi, rudele să și le aducă, fiii, alții și părinții să și-i aducă aici, peste hotare. Și acum trebuie să lase totul și să se întoarcă acasă. Brusc să se întoarcă acasă. Și probabil că demult s-ar întoarce, dar parcă stau în expectativă și mai așteaptă ceva timp să vadă. Iată, dacă va fi o continuare a acestei guvernări proeuropene, atunci se va trece punctul critic și lumea va începe să se întoarcă acasă, cu toate că mulți vor rămânea în continuare.

Guvernarea este fragilă, lipsește stabilitatea de acasă...

Cei care au lucrat 15, 16, 17 ani, ei vor dori să lucreze alți ani mai departe până vor ajunge la îndeplinirea condițiilor care să le asigure o pensie decentă din Europa Occidentală. Da, da, da, ei nu vor să piardă mulți ani lucrați, să piardă impozitele pe care le-au plătit și să nu primească nimic în loc. Este un lucru de înțeles, dar se vor întoarce. Dacă durează această guvernare, dacă apar primele semne de schimbare bună în justiție și în economie, fiindcă în politică deja s-a produs schimbarea, lumea o să înceapă să se întoarcă acasă și vom supraviețui, și ne vom integra în Europa cu mult mai repede, și nu cum se fac prognozele în ziua de azi că peste zeci și zeci de ani de zile. E de ajuns să dăm un semn bun, un semn credibil Bruxelles-ului și Bruxelles-ul în câțiva ani își va schimba atitudinea față de noi. De atâta și nu am fost acceptați ani și ani la rând, fiindcă au lipsit semnele, ba din contra, semnele au fost de ignorare totală a valorilor, democrației liberale, occidentale. Or, în asemenea condiții, nu puteam fi acceptați. Să ne schimbăm înspre bine și își vor schimba și cei de la Bruxelles atitudinea lor față de noi și ne vom apropia și noi, cele două țări ale aceluiași neam de pe ambele maluri ale Prutului, cu autostrăzi, cu programe comune, cu integrarea în domeniul învățământului și domeniul economic și în toate domeniile vieții noastre sociale. Principalul e să aibă viitor fărâma noastră de neam!”

Opinia dvs.

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG