Paradoxul cel mare al funcționării Uniunii Europene este că dacă țări precum Polonia, Ungaria sau România ar candida acum, ele nu ar fi primite în UE.
Există o uriașă diferență între ceea ce UE poate face pentru a sancționa anumite derive din țările membre și ceea ce poate face împotriva țărilor asociate, exemplele imediate fiind Moldova, Ucraina și Georgia.
Trei din cele 28 de țări membre în UE (27 de fapt, dacă nu mai socotim Marea Britanie, care va ieși în luna martie 2019) dau mari îngrijorări la Bruxelles prin deriva lor antidemocratică: Ungaria, Polonia și România.
Prin felul în care caută să controleze justiția, dar și prin tot felul de alte măsuri autoritare specifice fiecăreia, aceste trei țări (iar într-o măsură mai mică Cehia, Slovacia și Bulgaria) încalcă legislația și principiile elementare ale construcției europene. În mod limpede, ele nu ar fi primite acum, dacă ar depune o cerere de aderare. Problema cea mare este însă că, odată înăuntru, ele nu pot fi excluse. Părinții fondatori ai UE, ba chiar și tratatele, nu au prevăzut cazul în care o țară ar trebui expulzată din UE. Tot ce se poate face este restrângerea dreptului de vot, izolarea țării respective în cadrul UE, însă un mecanism de excludere pur si simplu nu există.
În cazul Poloniei și Ungariei, țări UE în care guvernele autoritare fac eforturi uriașe pentru a îngrădi libertatea justiției, Comisia Europeană a decis să activeze faimosul articol 7, care poate duce la suprimarea dreptului de vot.
În schimb, unei țări asociate cum este însă Moldova, care nu are nici măcar statutul de țară candidată (și acela foarte greu de obținut) i se pot suspenda de îndată fondurile de asistență macrofinanciară.
Este ceea ce s-a întâmplat de altfel zilele trecute, când s-a anunțat că banii din asistența macrofinanciară aprobată de către UE pentru Republica Moldova vor veni la Chișinău abia după alegerile parlamentare din februarie 2019.
Chiar și Ucraina a fost deseori avertizată că i s-ar putea suspenda sau îngheța asistența macrofinanciară. Ucraina și Georgia au însă un statut diferit: prin ele trec conductele de gaze și petrol spre Europa dinspre Rusia și, respectiv, Azerbaidjan.
Tratamentul este așadar diferit, dar în ambele cazuri Uniunea poate impune sancțiuni: financiar în cazul țărilor asociate – politice în cazul țărilor membre, dar care, la rândul lor, pot avea efecte economice prin neparticiparea la unele voturi.
---------------
Asistența financiară este una din puținele pârghii de care dispune Uniunea Europeană pentru a încuraja şi chiar condiționa realizarea de reformele şi respectarea principilor democratice în țările ne-membre ale uniunii, semnatare ale unor acorduri de asociere, cum e şi cazul Republicii Moldova.
În iulie, urmare a invalidării alegerilor din Chișinău, UE a decis să suspende finanțarea macro-financiară de 100 de milioane de euro, finanțare agreată în iulie 2017, pe motiv că Republica Moldova nu a îndeplinit pre-condițiile politice legate de democrație și statul de drept.
R. Moldova a beneficiat de o asistență macro-financiară şi în 2010, aceasta fiind condiționată exclusiv de reforme economice.
Pre-condițiile de natură politică au fost atașate în anul 2017, când guvernarea de la Chișinău a modificat sistemului electoral contrar recomandărilor Comisie de la Veneţia.
Uniunea Europeană a anunţat că și-ar putea relua plăţile pentru R. Moldova numai după alegerile din februarie anul viitor. Cel mai recent raport privind aplicarea prevederilor Acordului de Asociere al R. Moldova cu UE constată rezultate satisfăcătoare în reformele făcute în sectorul financiar, în sistemul bancar, dar regrese în reforma justiției și aplicarea statului de drept.
Nu este prima dată când UE taxează Moldova pentru derapaje antidemocratice. S-a întâmplat şi în 2015, când pe fundalul crizei politice provocate de faimosul furt al miliardului, UE și alte instituții financiare europene au îngheţat toate finanțările pentru Moldova.
Şi atunci, dar şi acum autoritățile par să ignore avertismentele europene după zicală „câinii latră, caravana trece”. De ce? Pentru că cerințele europene nu corespund priorităților politice ale guvernării, spune politologul Dionis Cenuşă. După părerea lui, parte din vină aparţine însă şi UE care ar acţiona, crede expertul, nu tocmai eficient din varii motive. Unul ar fi că penalităţile europene sunt aplicate cu întârziere, crede politologul:
„Mă refer aici la aceleaşi pre-condiţii politice pe care s-a insistat mult prea târziu doar după ce au fost invalidate alegerile în Chişinău. Cred că ar fi fost mai rezonabil acest lucru să se întâmple în 2017 când a fost modificată legislaţia electorală. Atunci a fost un moment propice pentru a insista pe suspendarea asistenţei macro-financiare”.
Un alt motiv ar fi că există un fel de oboseală şi dezamăgire a UE faţă de Moldova, spune Cenuşă:
În motive obiective şi subiective, R. Moldova cumva dispare de pe orizont...
„În regiune, UE este mai interesată de ţări care au o valoare regional mult mai mare, cum este Ucraina, care este şi o ţară complicată din perspectiva reformelor pe care le întreprinde. Pe de altă parte, Bruxelles-ul este mai tentat să atragă atenţia asupra ţărilor care au o performanță mai bună, cum ar fi Georgia. Din motive obiective şi subiective, R. Moldova cumva dispare de pe orizont. ceea ce reduce inclusiv capacitatea UE de a avea efecte mai vizibile atunci când situaţia din R. Moldova deraiază.”
L-am întrebat pe politologul Dionis Cenuşă ce instrumente ar mai avea UE la îndemână, dincolo de blocarea finanţărilor, pentru a repara carențele de democraţie în ţările asociate, inclusiv Moldova.
„UE nu poate interveni în afacerile interne ale ţărilor terţe, dar ceea ce poate face UE este să redirecționeze în mod inteligent resursele financiare de care dispune pentru a consolida alţi actori din R. Moldova care pot crea competiţie politică, democratică partidului de la guvernare. Mă refer, în primul rând, la societatea civilă care este văzută ca un partener credibil al UE în procesul de monitorizare şi realizare a reformelor. Până când ciclul electoral nu duce la reînnoirea clasei politice, UE trebuie să găsească modalităţi pentru a susţine actori neutri, autonomi.”
Atât premierul Pavel Filip, cât şi speakerul democrat Andrian Candu declarau anterior că suspendarea asistenţei macro-financiare nu va afecta economia, pentru că guvernarea şi-a asigurat un surplus de venituri.
De altfel, guvernarea a lansat în ultimele luni mai multe proiecte de infrastructură, dar şi o reformă fiscală despre care Centrul Expert-Grup a constat într-un studiu că sunt măsuri electorale care majorează deficitul bugetar şi vor compromite firava creştere economică din ultimele luni.
Recent presa a relatat că în luna septembrie guvernul ar fi împrumutat mai mulţi bani decât planifica de la băncile şi instituţiile financiare moldovene. Împrumuturile pe piaţa internă sunt mult mai scumpe decât cele din exterior. Experţii presupun că guvernul a procedat astfel din cauza suspendării plăților europene.
