„În august 2020, pentru majoritatea belarușilor a devenit clar că nu se mai poate continua așa”, spune, într-un interviu pentru Europa Liberă, Miron Vitushka, un tânăr de 17 ani de la Minsk, elev, unul dintre miile de belaruși arestați și maltratați chiar în primele zile ale protestelor împotriva fraudării votului, declanșate după alegerile prezidențiale din 9 august din Belarus. Protestele anti-fraudă s-au transformat într-o amplă mișcare anti-Lukașenka, iar forța motrice a acestor proteste au fost tinerii, mulți dintre care înainte de august 2020 nu credeau că o schimbare în Belarus este posibilă și că votul și implicarea lor contează.
Europa Liberă: Buna ziua, Miron Vitushka! Am stat de vorbă ultima dată anul trecut, în august. Atunci, după alegeri și primele zile de proteste, ați fost arestat în stradă, apoi au fost arestați și părinții Dvs., care încercau să explice autorităților că aveți doar 16 ani și sunteți minor. Atunci, aceste lucruri păreau total sălbatice și deplasate pentru o Europă a secolului XXI. Timpul a arătat că nu erau cele mai îngrozitoare lucruri care se puteau întâmpla.
Miron Vitushka: „Da, exact, așa și este.”
Europa Liberă: Care dintre evenimentele care au urmat în Belarus au fost cele mai șocante pentru Dvs., care au demonstrat că autoritățile nu au nicio limită morală și legală?
Ce a urmat a fost din ce în ce mai dur și mai teribil...
Miron Vitushka: „Cred că au fost istoriile permanente ale arestărilor prietenilor mei, ale prietenilor noștri de familie, dar și pretextele formale, obrăznicia și cruzimea cu care s-au făcut aceste rețineri. Și atunci, la început, când am fost noi arestați, era clar că este ceva ce nu trebuie să se întâmple în Europa secolului XXI. Însă ce a urmat după a fost din ce în ce mai dur și mai teribil pentru oamenii din jurul nostru și pentru noi. Gradul de cruzime și de obrăznicie cu care s-au comportat structurile de forță și cercurile de la putere, mai exact cercurile care au acaparat puterea în Belarus, a arătat că, vorba aia, „atunci când aveam impresia că am ajuns la fund, de jos a ciocănit cineva”.”
Europa Liberă: Mulți tineri au murit, mulți au primit termene de detenție reale. Sunteți elev, mergeți la școală – cum sunt percepute aceste lucruri de colegii Dvs., de generația Dvs.?
Miron Vitushka: „Este un mare șoc pentru toți și consecințele psihologice pentru fiecare tânăr în parte în Belarus, dar și la nivel colectiv, abia urmează să fie evaluate. Fiecare a fost marcat – în atitudinea față de viață, față de viitor, dacă acesta va fi în Belarus sau în afara țării, în deciziile care se iau în legătură cu studiile de mai departe și percepția lumii în general.
Bineînțeles că există o neacceptare imensă a ceea ce se întâmplă, există o prăpastie între oamenii care se consideră autorități în Belarus și cetățeni, în special tineri. Vă spuneam atunci, în august, că sunt două lumi paralele. Păi iată că acum percepția s-a accentuat și mai mult – de parcă pe de o parte ar fi oamenii, iar pe de altă parte ar fi o altă specie, care se dedă acestor atrocități.
Dar mai este un aspect – atunci când violențele au loc în permanență, ca fundal, unii oameni încep să se obișnuiască. Și chiar dacă nu consideră că e ceva normal, totuși știrea despre 30 de mii de reținuți nu le mai pare ceva ieșit din comun. Pentru că știri din astea au fost deja multe. Acesta este aspectul negativ. Și eu cred că nu trebuie să ne pierdem vigilența, nu trebuie să ne obișnuim cu asta, trebuie să reacționăm de fiecare dată la aceste lucruri.”
Nu trebuie să ne pierdem vigilența, nu trebuie să ne obișnuim cu asta, trebuie să reacționăm de fiecare dată la aceste lucruri...
Europa Liberă: Ați spus că evenimentele din ultimele luni au schimbat percepțiile tinerilor și asupra propriului lor viitor. În ce sens?
Miron Vitushka: „În sensul cel mai direct. Mulți decid să se dedice total luptei cu ceea ce îi înconjoară. La primăvară vor avea loc – sau nu, e o discuție aprinsă acum în Belarus – noi proteste.
Pe de altă parte, mulți tineri au decis în acest context să plece să studieze peste hotare. Este un fenomen de masă – oamenii se pregătesc, pregătesc documentele, mai ales că acum există multe programe pentru studenții din Belarus.
Altceva este că atitudinea este diferită. Unii consideră că este o decizie bună să meargă la studii și să revină cu noi cunoștințe, alții sunt de părere că este o cauză pierdută și că trebuie să plece definitiv.”
Europa Liberă: Atitudinea Dvs. care este?
Miron Vitushka: „Eu cred că, dacă ar merita de mers la studii, ar fi doar pentru a reveni. Pentru că noi am ajuns deja într-un punct de non-retur – nu văd cum am putea reveni la a-i suporta pe acești oameni în continuare la putere. Nu am avut niciodată iluzii în legătură cu această putere, dar nu mi se pare posibil deja să o accepți sub nicio formă, în condițiile în care în general nu există niciun fel de încredere în oameni în uniformă. Orice fel de uniformă – de la pompier la milițian.”
Europa Liberă: Miron, în regiunea noastră, inclusiv în Republica Moldova, foarte puțini tineri ies la alegeri, doar 25 la sută dintre tineri votează. Cum explicați acest fenomen? De ce această libertate care există și pe care o putem folosi nu este luată în serios de tineri? Pe de altă parte, vedem că în Belarus, unde „șuruburile au fost strânse” atât de tare încât deja nu se mai putea, tinerii au ieșit masiv în stradă. Reiese că pentru a conștientiza importanța votului și a implicării trebuie să existe neapărat șocuri de genul celor care se întâmplă în Belarus?
În acest „deceniu al apatiei” mi-am petrecut toată viața mea școlară…
Miron Vitushka: „Impresia mea, din comunicarea cu prietenii mei din Moldova, este că situația din Moldova seamănă foarte mult cu ceea ce era în Belarus înainte de august 2020. Când după câteva încercări sau chiar câteva decenii de încercări de a da jos regimul și de a schimba starea de lucruri s-a instalat o anumită apatie. Când parcă nici „șuruburile” nu sunt strânse chiar atât de tare și parcă totuși nu e tocmai corect ce se întâmplă, dar nu mai există energie pentru a lupta în continuare…
Țin minte foarte bine această stare de spirit, pentru că în acest „deceniu al apatiei” mi-am petrecut toată viața mea școlară. În 2010 am mers în clasa întâi, iar iarna au avut loc demonstrații foarte mari și părinții colegilor mei de clasă au fost arestați. Și în tot acest deceniu a dominat o stare de apatie generalizată în jur.
Eu nu știu dacă trebuie neapărat să se producă un eveniment catalizator cum a fost acea violență care s-a dezlănțuit în Belarus, dar, din ceea ce am văzut, adesea se întâmplă că pentru a conștientiza prețul libertății pe care o ai trebuie să te apropii foarte mult de punctul în care ai putea-o pierde.
Și iată că în august 2020 pentru majoritatea belarușilor a devenit clar că nu se mai poate continua așa. Anume atunci au început aceste evenimente violente – dispersarea protestelor, omoruri, persecuții și tot ce a urmat în august și în toamna lui 2020. Desigur că aș fi vrut ca astfel de lucruri să nu se întâmple. Dar atunci când astfel de lucruri se produc, conștientizarea libertății vine fulgerător.”
Europa Liberă: Miron, aș vrea să aruncăm o privire asupra regiunii. Toți acești ani în regiune au avut loc evenimente pe care cu siguranță le-ați urmărit – internetul totuși nu poate fi blocat de propaganda oficială. Ați văzut evenimentele din Ucraina – Maidanul și schimbarea puterii. Apoi ați văzut evenimentele din Rusia, mișcarea lui Navalnîi, protestele de la Moscova și arestările care au urmat. Aceste lucruri v-au influența în vreun fel? Și, pe de altă parte, credeți că evenimentele de acum din Rusia au fost influențate de protestele care au început în august în Belarus?
Pentru a conștientiza prețul libertății pe care o ai trebuie să te apropii foarte mult de punctul în care ai putea-o pierde…
Miron Vitushka: „Da, eu țin minte foarte bine evenimentele din Ucraina din 2013-2014, cum s-a produs Euromaidanul. Da, eu atunci învățam în clasele primare, dar în jur se discuta foarte mult, spațiul informațional era copleșit și mai ales atunci când Rusia a început războiul, acest lucru se discuta foarte mult în Belarus. Și atunci, pe moment, s-a considerat că aceste lucruri nu au influențat situația, pentru că în Belarus totul a rămas așa cum a fost, au fost și alegeri în 2015 care au avut loc în aceeași stare de apatie.
Dar totuși impresia mea este că acele evenimente au influențat o generație, generația mea, și felul în care noi ne-am dezvoltat. Pentru că era o dovadă vie a faptului că schimbările sunt posibile, iar pe de altă parte ne-au arătat prețul care poate fi plătit atunci când aceste schimbări vin.
Și totuși, da, noi așteptam. Noi așteptam momentul. Eu îmi imaginam în diferite feluri modul în care se vor produce schimbările în Belarus, dar aveam impresia că va fi o muncă de durată, foarte migăloasă, pentru care va fi nevoie de mulți ani. Dar iată că a apărut un factor catalizator.
În ceea ce privește situația de acum din Rusia, sunt sigur că evenimentele din Belarus au avut o influență. Cred că au fost mai multe – evenimentele din Belarus, protestele din Habarosvk și faptul că Navalnîi a fost otrăvit, și felul în care a fost tratat la întoarcerea în Rusia. Probabil că mulți oameni în Rusia au văzut în ce se transformă în final așa-numita stabilitate, care ne-a fost promisă și nouă atâtea decenii, și la care visau mulți să ajungă și în Rusia. Lukașenka era susținut de mulți în Rusia. Și pentru ei a fost un indicator în privința evoluțiilor la care poate duce un astfel de sistem. Și vedem acum că, da, multe lucruri se repetă – violența se repetă, chiar se pot vedea pas cu pas similitudinile. Așa că, da, eu cred că evenimentele din Belarus au avut o anumită influență.”
Europa Liberă: Ce preț este gata să plătească pentru schimbare generația ta? Generația ta și cea un pic mai mare? Sunteți oamenii internetului care au avut o viață în principiu îndestulată – ați avut haine bune, mâncare bună, transport, telefoane și așa mai departe. Și, brusc, ați vrut libertate. Care poate fi prețul acestei libertăți?
Miron Vitushka: „Da, eu am crescut în condiții normale și am avut totul pentru a crește bine, nu doar satisfăcător, nu doar cât să exist, dar chiar să trăiesc bine. Dar, în același timp, vedeam că părinții mei cu experiența lor imensă și cu studiile lor foarte bune s-ar fi putut dezvolta și personal, și să crească cu mult mai mult dacă nu ar fi existat limitări economice și politice. Părinții mei în tinerețe au participat și ei foarte mult în viața politică și acest lucru le-a fost reproșat de multe ori. Acesta era ca un factor paralel care mereu mergea alături. Și cred că așa a fost pentru mulți – conștientizarea faptului că există de toate, dar ceva totuși nu e așa cum trebuie.
Cred că acum suntem în stadiul în care trebuie fie să mergem până la capăt, fie… Deși, cred că o altă variantă nici nu există…
Pe de altă parte, nu aveam idee când va veni momentul pentru a schimba totul, acest lucru nu-l putea ști niciunul dintre noi, nimeni nu putea prevesti ce se va întâmpla în 2020 și felul în care vor evolua lucrurile și cât de puternic se vor dezvolta belarușii ca națiune din cauza tuturor acestor evenimente. Aceste lucruri nu le puteam prevedea.
În ce ceea ce privește prețul pe care suntem gata să-l plătim acum pentru libertate, cred că nu pot vorbi din numele întregii generații. Totuși, pot spune că toată generația a conștientizat ce înseamnă libertatea și cât a trebuit să plătim pentru ea. Personal, cred că acum suntem în stadiul în care trebuie fie să mergem până la capăt, deși cred că o altă variantă nici nu există, fie să revenim înapoi - însă nu-mi imaginez că ar putea fi posibil…
Mai există varianta de a fugi – de a fugi de aceste circumstanțe, de a pleca undeva. Dar, după ce foarte mulți dintre prietenii mei au plecat în acești 10 ani cât am învățat în școală și cât a fost această stare de apatie, acum, după toate jertfele făcute, să fugi nu mai este decizia pe care ai putea-o lua.”
Europa Liberă: Miron, cât de mult ar putea dura asta, pentru cât timp vor mai ajunge forțe? Și cum vezi Belarusul viitorului?
Miron Vitushka: „Nu pot spune exact cât va dura totul. Acum reflectăm cu toții, toată această iarnă, asupra a ceea ce s-a întâmplat la sfârșitul verii și toamna, ce greșeli am făcut. Poporul belarus a avut la toate alegerile, în special la sfârșitul anilor 1990 – începutul anilor 2000, campanii ample de protest. Dar, având în vedere că, între timp, a crescut o nouă generație și au apărut mulți oameni noi, pentru mulți a fost o experiență nouă și a trebuit să învățăm practic din greșelile noastre.
Această iarnă în societatea belarusă s-a discutat activ despre ce greșeli s-au făcut și ce lecții trebuie învățate...
Așa că în această iarnă în societatea belarusă s-a discutat activ despre ce greșeli s-au făcut și ce lecții trebuie învățate. Pentru această primăvara statul s-a înarmat mult mai bine, au fost majorate termenele de detenție pentru proteste, autoritățile spun deschis că vor aplica arme de foc, care, de altfel, s-au și folosit, doar că acum există și dovezi, dar și declarațiile lor oficiale că armele trebuie folosite. Dacă primăvara vor începe proteste de amploare, vor fi probabil presiuni și mai mari din partea lor. Dar, repet, deja am ajuns în punctul în care înapoi nu ne mai putem întoarce. Fie vom trăi într-o atmosferă de teroare permanentă – cu știri în fiecare zi despre noi arestări, despre deschiderea noilor dosare; fie va trebui să confruntăm acest regim și să ducem lucrul până la capăt.
Dacă merită și cum văd Belarusul viitorului? Eu cred că merită. Pentru că în Belarusul de acum nu poate exista o alegere pentru mine, pentru oricare tânăr sau alt locuitor – nu avem opțiunea de a putea construi o realitate nouă. Acești oameni ne-au luat opțiunea de a alege. Iată de ce, orice ar decide belarușii mai departe, eu știu că în noul Belarus, cel puțin la început, prețul libertății va fi conștientizat foarte bine, pentru că am plătit scump pentru ea. În noul Belarus vor fi mult mai multe restricții pentru funcționarii de stat, pentru a nu permite repetarea trecutului. Și în noul Belarus prețul vieții umane va fi mult mai mare, inclusiv la nivel de mentalități.”
Europa Liberă: Este evident că Rusia încearcă să-și păstreze controlul asupra Belarusului – și asupra celui vechi, și asupra celui nou. Ce stări de spirit există în societate în acest sens – este societatea mai mult pro-europeană sau mai mult pro-rusească?
Miron Vitushka: „Tendințele generale sunt greu de perceput uneori, dar pot vorbi în numele generației mele. Stările de spirit pro-ruse care au existat au fost în mare parte nu printre tineri, ci printre cei mai în vârstă, care mai țin minte Uniunea Sovietică. Dar acum acestea au scăzut vizibil din cauza faptului că Putin și Rusia de azi susțin regimul actual din Belarus, care îl omoară, mutilează și torturează pe belaruși. Iată de ce mult mai mulți belaruși au privit în direcția Europei.
Pe de altă parte, foarte mulți belaruși așteaptă susținere din partea Europei și a Occidentului, așteaptă încă din august. S-au făcut desigur multe lucruri, dar există opinia că totuși insuficiente, că sancțiunile impuse nu sunt suficiente și că trebuie să înceapă urmărirea penală a celor care conduce acest regim. Măsurile pe care trebuie să le adopte țările europene trebuie să fie mai dure. Și aici deja șefii statelor europene trebuie să decidă cum vor să se poziționeze în relația cu Belarusul viitorului. Pentru că dacă vor să fie parteneri de bază, trebuie să înțeleagă că noi avem nevoie de ajutor acum. Așa că noi privim mai mult către Europa democratică care este capabilă să ofere acest ajutor.”
Noi privim mai mult către Europa democratică, care este capabilă să ofere acest ajutor...
Europa Liberă: Miron, din discuția noastră mi s-a creat impresia că Belarusul acum este ca o zonă de confruntare dintre două lumi – trecutul sovietic, cu structurile lui de forță, cu liderii care nu înțeleg că uneori trebuie să mai și pleci de la putere, și a unei noi generații, a viitorului, a tinerilor care vor libertate. Și toate acestea trec prin noțiunea de alegeri, are sau nu omul posibilitate reală de a alege. În ce măsură alegerile și tinerii, prin participarea lor civică, pot – sau nu – schimba viața lor și viața țării lor?
Miron Vitushka: „Da, sunt de acord cu ce ați spus despre această divizare clară și această confruntare, coliziune dintre două lumi. Acest lucru se vede în toate. Se vede în vârsta și viziunile celor care conduc în Belarus structurile de forță sau guvernamentale; se vede din viziunile lor asupra viitorului țării, pentru ei este doar o repetare a trecutului – ei încă mai gândesc în termeni de planuri cincinale, serviciul de securitate însă se mai numește KGB, acest lucru se vede literalmente în toate, chiar și în stema și drapelul lor, care nu sunt decât o repetare a celor sovietice.
Iată de ce anul trecut a devenit evident că pentru a face un pas înainte trebuie să ne separăm de acest trecut și să facem o alegere complet nouă. Și așa a fost în istorie întotdeauna – cei mai capabili să facă pasul către o alegere nouă sunt tinerii. Și acest lucru s-a văzut și în cazul protestelor din Belarus. Pentru că dacă noi, ca tineri, vom înceta să mai participăm la aceste lucruri și vom înceta să mai mișcăm activ acest progres înainte, riscăm să rămânem din nou suspendați în trecut. Dar eu cred că fiecare tânăr în Belarus, indiferent cât de radicale sau nu sunt viziunile lui, sigur nu vrea să rămână suspendat în trecut. Iată de ce tinerii vor participa și mai departe sub cele mai diverse forme la mișcarea de protest din Belarus.”
