La trei zile după ce un avion de pasageri Embraer 600 aflat în proprietatea lui Evgheni Prigojin s-a prăbușit la nord de Moscova, nu există încă o imagine clară cu privire la soarta fondatorului grupului Wagner.
Președintele Vladimir Putin a sugerat că Prigojin a murit în comentariile din 24 august, vorbind despre el la timpul trecut, amintindu-și de momentul în care s-au cunoscut, la începutul anilor 1990, la Sankt Petersburg și lăudându-l pentru tenacitatea sa în afaceri - dar spunând, deopotrivă, că a făcut „greșeli grave în viață”.
În timp ce cei mai mulți observatori presupun că Prigojin este mort, observatorii Kremlinului, mai prudenți, așteaptă un fel de dovadă medico-legală definitivă a decesului său.
Nu există nici prea multă claritate cu privire la consecințele pentru Rusia și pentru Putin - și, de altfel, pentru comandanții militari ai Moscovei și războiul din Ucraina, sau pentru Wagner și capii mai bătăioși ai oștirii care cer o invazie și mai agresivă.
Iată cinci lucruri de urmărit în următoarea perioadă.
Putin: Mai puternic sau mai slab?
Revolta pe care a declanșat-o Prigojin cu exact două luni înainte de prăbușirea avionului său a fost cea mai mare provocare cu care s-a confruntat Putin ca figură politică preeminentă a Rusiei. „Cel mai direct atac asupra statului rus în cei 23 de ani de putere ai lui Vladimir Putin", după cum a spus directorul CIA.
Cu toate acestea, chiar și după ce a spus că autorii rebeliunii sunt niște trădători care l-au înjunghiat „pe la spate”, Putin a făcut puțin sau nimic – oricum public – pentru a se răzbuna sau a aplica pedepse. La câteva zile după aceea, s-a întâlnit cu Prigojin și cu unii dintre liderii insurecției la Kremlin. Prigojin a rămas liber, venind și plecând din Rusia și Belarus, ducându-se chiar în Africa, unde avea un imperiu de afaceri tot mai extins.
Ar trebui să adăugăm la toate acestea și faptul că Prigojin îi insulta și batjocorea pe față de luni de zile pe comandanții de război ai lui Putin. Pentru cei care observp de multă vreme Kremlinul, președintele rus - care în trecut s-a dovedit nemilos față de cei pe care îi considera trădători, Aleksandr Litvinenko și Serghei Skripal, printre alții - a părut că dovedește slăbiciune.
„Faptul că nu l-a pedepsit pe Prigojin... a fost interpretat de tot mai mulți drept un semn al neputinței și slăbiciunii sistemului”, a scris Aleksandr Baunov, analist la Carnegie Endowment for International Peace, într-o analiză pe 24 august
Acum, Prigojin este probabil mort - a fost eliminat nu de o otravă puternică, de o dronă, de un glonț sau o mașină bombă, ci de spectaculoasa distrugere în aer a avionului său privat. Deși Kremlinul a negat implicarea, accidentul -- care i-a ucis pe toți cei 10 oameni de la bord, după cum spun autoritățile - este comparat cu un episod dintr-un film cu mafie.
„Ca în filmele cu mafioți: facțiunile în război și șefii lor se reunesc pentru ca apoi să-i împuște pe ceilalți sărind dintr-o prăjitură sau, ca în Nașul, îi îmbuibă înainte de a-i distruge”, a scris Baunov.
Însă Putin nu scapă cu totul de griji. Printre elitele Rusiei, există îndoieli tot mai mari cu privire la decizia sa de a invada Ucraina și la felul în care duce războiul. Economia Rusiei, acum susținută de cheltuielile de război, dă semne că s-a gripat. Se așteaptă ca Putin să câștige un nou mandat de șase ani în cadrul alegerilor din martie, dar eșecurile din război și incertitudinea cu privire la viitor ar putea face campania mai dificilă decât sperase.
Totuși, moartea prematură a bărbatului care l-a provocat deschis pe Putin este un semnal inconfundabil pentru cei cărora le-ar putea trece prin cap să-l trădeze, o dovadă că rezistă tentativelor de a-l înlătura, cel puțin deocamdată. Dar asta-l poate costa scump pe termen lung.
„Ucigându-l pe Prigojin, Putin a obținut o victorie pe termen scurt consolidându-și puterea acasă”, a spus Michael McFaul, un fost american. ambasador în Rusia. „Pe termen lung, însă, consecințele negative asupra capacității lui Putin de a-și atinge obiectivele de politică externă în străinătate, în special în Ucraina, pot depăși câștigurile pe termen scurt. Să fim atenți la asta.”
„Din punctul de vedere al lui Putin și, de asemenea, al multor din serviciile de securitate și din armata, moartea lui Prigojin ar trebui să fie o lecție pentru orice potențial amator”, a declarat Tatiana Stanovaia, expert de multă vreme în politica rusă, într-o postare pentru Telegram.
„Moartea lui Prigojin este o amenințare directă pentru toți cei care l-au urmat de el până în ultimele lui zile sau l-au susținut în mod deschis. Este mai probabil să-i sperie decât să-i inspire să protesteze”, a scris ea. „Prin urmare, nu trebuie să se aștepte la nimic special în ceea ce privește o reacție. Vor exista resentimente și nemulțumiri, dar nu vor fi consecințe politice”.
Războiul e iad. Cum rămâne cu operațiunea militară specială?
Trupele Wagner ale lui Prigojin au jucat un rol proeminent și esențial pe câmpul de luptă în mai multe locații din Ucraina în ultimele 18 luni. Forțele Wagner au fost implicate în asediul orașului-port Mariupol din Donbas în primăvara anului 2022 și au fost în avangarda atacului desfășurat de-a lungul a zece luni asupra orașului Bahmut, care a căzut în mâinile forțelor ruse în mai.
Prigojin s-a asigurat că rușii știu de prezența și sacrificiile lor - nu numai despre soldații săi căliți în bătălie, ci și despre miile de condamnați pe care i-a recrutat și i-a aruncat în luptă.
Dar forțele Wagner erau doar o mică parte din sutele de mii de trupe ruși desfășurate, care se confruntă acum cu o contraofensivă ucraineană lentă, dar implacabilă, despre care Kievul speră că va schimba decisiv valul războiului.
Pe câmpul de luptă, este puțin probabil ca performanța Rusiei să fie afectată semnificativ de incertitudinea care domnește acum în cadrul trupelor Wagner, spun analiștii. Kremlinul făcea deja presiuni să treacă trupele sub comanda mai fermă și controlabilă a Ministerului Apărării, iar acest proces este probabil să se accelereze.
„La urma urmei, liderul rus a reușit să lupte în acel război timp de 18 luni și să blocheze efortul ucrainean de a elibera o mai mare parte din teritoriul său - nu datorită performanțelor mult lăudate ale companiei Wagner pe câmpul de luptă", scria Aleksandr Gabuev, director al Centrului Carnegie Rusia Eurasia din Berlin, în Financial Times, "ci datorită volumului imens de resurse pe care guvernul le poate mobiliza, a priceperii oamenilor care ajută la menținerea pe linia de plutire a economiei rusești aflate în dificultate și a poziției de necontestat a lui Putin acasă".
Între timp, la nivelurile superioare de comandă, îndepărtarea lui Prigojin va întări controlul ministrul apărării, Serghei Șoigu, și generalul Valeri Gerasimov, șeful Statului Major General, cei doi inși cu care șeful companiei Wagner avea atâtea de împărțit.
Un lucru care ar putea să se întoarcă împotriva lui Putin și a celor din vârful ierarhiei: Criticile cu care Prigojin și aliații săi i-au bombardat frecvent pe Șoigu și Gherasimov au vizat comanda, comportamentul și deciziile lor de luptă în Ucraina - iar observatorii externi spun că erau, în mod clar, justificate.
Îi va îngenunchia pe războinici și pe naționaliști?
Experții au speculat că unul dintre cele câteva motive pentru care Prigojin și-a păstrat influența au fost criticile la adresa lui Șoigu și Gerasimov; șeful mercenar se făcuse purtătorul de cuvânt al plângerilor reale ale militarilor de rând care au de suferit din cauza problemelor instituționale din structurile militare rusești.
Diatribele lui Prigojin au fost cu atât mai remarcabile cu cât Kremlinul a incriminat toate criticile publice la adresa efortului de război din Ucraina la rubrica „discreditarea forțelor armate ale Federației Ruse”. Zeci de ruși care au criticat sau chiar s-au opus războiului au fost închiși - dar nu și Prigojin.
Eliminarea șefului companiei Wagner elimină cea mai zgomotoasă critică publică, dar îndoielile subiacente cu privire la Șoigu și Gherasimov vor rămâne - îndoieli care vor fi amplificate, dacă Ucraina va realiza progrese majore în contraofensiva ei.
Prigojin nu a fost singurul care s-a plâns. Igor Ghirkin, fost ofițer de informații care a fost condamnat de un tribunal olandez pentru rolul său în doborârea avionului Malaysia Airlines MH17 deasupra Ucrainei în 2014, este cunoscut și pentru criticile sale publice la adresa „operațiunii militare speciale”. La fel ca Prigojin, Ghirkin dorea ca comandanții și, în cele din urmă, Putin să declare o mobilizare generală și să folosească și mai multă forță împotriva Ucrainei, pentru a o transforma într-o grămadă de ruine. În iulie, Ghirkin l-a numit pe Putin „un laș inutil”.
La fel ca Prigojin, însă, Ghirkin a fost aproape redus la tăcere. El a fost arestat sub acuzația de extremism în iulie - la câteva zile după ce a făcut această remarcă - și se află în continuare în renumita închisoare Lefortovo din Moscova, așteaptând investigații și procese suplimentare.
Totuși, nu este clar dacă a fost amuțit cu totul. Pe canalul său Telegram a apărut pe 24 august un mesaj criptic, în care-l numea pe Prigojin „un dușman al Rusiei” și a avertizat cu privire la tulburările politice.
„Nu pot spune că sunt supărat, deoarece Prigojin nu a fost doar dușmanul meu personal, ci și, în general, un dușman al Rusiei”, se arată în postare. „În același timp, ceea ce s-a întâmplat nu poate provoca o reacție pozitivă din partea mea, deoarece este încă o dovadă a agravării pe mai departe a tulburărilor în Rusia”.
O companie Wagner domesticită?
Companiile militare private sunt oficial ilegale, conform legislației ruse. Asta nu i-a împiedicat pe antreprenorii întreprinzători să le înființeze - cu sprijinul, finanțarea sau supravegherea diferitelor agenții de informații sau corporații controlate de stat.
Compania Wagner a fost cea mai faimoasă și mai cunoscută. Luptătorii ei au ridicat steagurile pe diverse câmpuri de luptă și au lăsat în urmă haos în Mali, Republica Centrafricană, Sudan, Libia sau Siria - ca să nu mai vorbim de Ucraina, în anii în care Moscova i-a încurajat pe secesioniști, grupul lui Prigojin punând umărul la luptele care au început în Donbas în 2014.
S-a spus că vizibilitatea sa tot mai mare provine din structura sa unită operațională. A generat venituri profitabile din afaceri, cum ar fi minerit și traficul de aur în Republica Centrafricană. Și a adus bani apoărând interesele aliaților, de pildă protejând instalațiile de petrol și gaze deținute de regimul din Siria.
Și această ultimă funcție a servit ca o extensie a politicii externe rusești, influențând politica internă și extinzând aria de influență a Moscovei, în special în zonele în care ar fi putut fi în competiție cu Statele Unite sau Franța. O formă de putere hard-soft care a oferit și posibilitatea ca Moscova să poată nega implicarea.
Din acest motiv, puțini experți cred că Wagner va dispărea în totalitate; luptătorii săi au dobândit o reputație de cruzime și pricepere pe câmpul de luptă.
La fel cum structurile sale militare directe din Ucraina ar putea intra sub controlul direct al Ministerului Apărării, și afacerile sale vor fi probabil supuse unei noi supravegheri - posibil a agențiilor de informații rusești sau a altor entități controlate de stat.
Astfel că grupul Wagner ar putea pierde din putere fără Prigojin la cârmă. Acest lucru ar putea oferi, de asemenea, o oportunitate pentru alte companii militare (aparent) private care au fost înființate în ultimii ani - și care, în unele cazuri, au strânse legături cu statul.
Ce se întâmplă cu „Generalul Armagheddon"?
O altă figură importantă în această dramă shakespeariană este comandantul rus care s-a aflat la conducerea războiului din Ucraina timp de câteva luni, anul trecut: generalul Serghei Surovikin.
După cum sugerează porecla lui, Surovikin, care era și responsabil de Forțele Aerospațiale, este considerat un comandant mai nemilos, acesta fiind unul dintre motivele pentru care conducerea sa a fost susținută de Prigojin, Ghirkin și alții.
La scurt timp după ce a preluat comanda operațiunii din Ucraina, în octombrie, el a ordonat forțelor ruse să înceapă să bombardeze rețeaua electrică a Ucrainei și alte infrastructuri civile, în încercarea de a teroriza populația și de a supune guvernul de la Kiev.
Se crede că Prigojin s-a apropiat de Surovikin la mijlocul anilor 2010, când Surovikin a fost comandantul superior al forțelor ruse în Siria. Soldații Wagner se aflau în Siria atunci, păzind instalațiile de petrol și gaze siriene.
Totuși, comanda lui Surovikin pe frontul ucrainean a durat doar două luni și a fost îndepărtat de Putin și înlocuit de omul pe care Prigojin l-a batjocorit: Gherasimov.
Surovikin avea aliați în structurile rusești de apărare pe care Prigojin se baza pentru a se asigura că trupele sale care luptau lângă Bahmut erau aprovizionate corespunzător. Dar Prigojin s-a plâns și în primăvară că nu obține muniție adecvată.
Când Prigojin și-a declanșat revolta, adică pe 23 iunie, Surovikin a apărut într-un videoclip neobișnuit, cerându-le trupelor Wagner să se retragă și să nu ducă la capăt rebeliunea. Unii observatori au pus sub semnul întrebării autenticitatea apelului său, spunând că generalul părea să fi forțat să-l facă. Mai mulți oficiali americani au spus chiar că Surovikin ar fi știut din timp despre revoltă.
După ce s-a încheiat revolta, Surovikin a dispărut de pe scena publică și au apărut zvonuri că ar fi fost reținut și ar fi fost în arest la domiciliu sau în închisoare. Sau mai rău.
De asemenea, tot mai mulți cred că ar putea exista și alții în cadrul structurilor militare sau de informații care au știut de revolta lui Prigojin sau au simpatizat cu aceasta.
Pe 22 august, presa de știri rusă a raportat că Surovikin a fost eliberat de la comanda Forțelor Aerospațiale, dar lăsat „la dispoziția” Ministerului Apărării - posibil, mutat într-un alt post în cadrul armatei. Nu se știe dacă a fost degradat, arestat sau făcut dispărut.
La o zi după ce s-a aflat de noile responsabilități ale lui Surovikin, avionul lui Prigojin s-a prăbușit.
