Tot mai mulţi politicieni folosesc rețelele sociale pentru a-şi promova imaginea şi a interacționa cu potențialii alegători. Se întâmplă ca postările de pe Facebook şi Odnoklassniki, cele mai populare reţele sociale în Republica Moldova, să apară mai operativ decât comunicatele de presă ori ca atitudinile lor de pe Facebook să fie reluate în comunicate. Este o tendinţă generală în lume, observă unii politologi, de acest fenomen fiind interesați şi utilizatorii de internet care vor să obțină informația în timp real.
După revolta tinerilor din 2009 împotriva falsificării alegerilor parlamentare – botezată de o parte a presei occidentale „Revoluţia Twitter” -, mulţi politicieni şi-a făcut viză de reședință pe reţelele sociale. Deschizători de drumuri pe Facebook au fost Vlad Filat şi Dorin Chirtoacă, ori mai curând sfetnicii lor împuterniciți să le brodeze imaginea. Exact atunci m-am împrietenit, virtual, cu liderul PLDM Vlad Filat, cu președintele de atunci al PD Marian Lupu, dar şi cu ex-premierul Vasile Tarlev. Am procedat ca majoritatea jurnaliştilor care utilizează reţelele sociale pentru informare.
Astăzi numărul utilizatorilor de reţele sociale a crescut, dar şi obișnuințele lor s-au schimbat. Viața unei știri s-a redus la maxim, de unde şi interesul utilizatorilor pentru informații cât mai operative şi concise, chiar şi în detrimentul veridicității. Politicieni s-au pliat pe noile preferințe, iar de la o seamă de vreme lideri de partide recurg la transmisiuni live pe Facebook şi Odnoklassniki, îşi schimbă des fotografiile de profil ori amestecă cu nonșalanță entertainment-ul cu subiectele grave.
Fenomenul comunicării pe reţelele sociale a devenit obiectul unor studii academice. Decanul Facultății de Relații Internaționale, Științe Politice şi Administrative de la Universitatea de Stat, Alexandru Solcan, crede că politicienii moldoveni au asimilat foarte bine noile tehnologii informaționale:
„Chiar dacă tu eşti preşedinte al parlamentului, dar este şi o atitudine, hai să spunem, la hotar dintre oficială şi personală şi atunci tu ţi-o expui pe pagina de Facebook. Pe de o parte, tu ai emis o opinie, pe de altă parte, nu este o opinie oficială, vă daţi seama aici e aşa la limită. Are un specific această comunicare. Fiecare încearcă să beneficieze din perspectiva sa. De exemplu noi, ca consumatori, este important să avem informații foarte rapidă, dar ei, mă rog, ca să ajungă la noi ceea ce vor să spună. Sigur că aici trebuie să fim atenţi din ce surse vine şi potențialul de manipulare a acestor reţele”.
Multe postări de pe reţele sociale au ajuns ştiri şi chiar comunicate de presă. De exemplu, președintele legislativului Andrian Candu mai întâi a comentat pe Facebook decizia Curții Constituționale de anulare a referendumului iniţiat de preşedintele Igor Dodon, la aproape două ore parte din declarațiile sale au fost împrumutate de autorii comunicatului de presă emis de parlament.
Presa a scris că cel mai popular politician moldovean pe Facebook este lidera Partidului Acţiune şi Solidaritate, Maia Sandu, cu peste 130 de mii de aprecieri, fiind urmată de președintele formaţiunii Partidul Nostru, primarul oraşului Bălţi, Renato Usatâi, cu peste 80 de mii de urmăritori. La mare distanță de cei doi sunt fostul premier Vlad Filat, liderul democraţilor Vlad Plahotniuc, primarul Chişinăului Dorin Chirtoacă şi preşedintele Partidului Demnitate şi Adevăr Andrei Năstase – toţi cu peste 40 de mii de aprecieri.
Preşedintele Igor Dodon este urmărit de peste 30 de mii de utilizatori. Şeful statului postează, de exemplu, texte exclusiv în rusă ori versiuni bilingve româno-ruse.
Politologul Alexandru Solcan crede că aceste postări vizează publicul-ţintă căruia i se adresează, la fel cum fac toţi politicienii care pescuiesc potențiali alegători. De dragul capitalului politic, unii lideri de partide postează poze de familie, imagini de vacanţă ori secvențe exagerat de sincere care asmuță fără greș mediul internauților.
Pe timpuri arma secretă a politicienilor de prima linie erau caricaturile din presa scrisă. Acum politicienii contează pe like-uri şi vizualizări, întrucât lumea virtuală exercită o presiune tot mai mare asupra celei reale.
