Campania globală „16 zile de activism împotriva violenţei în bază de gen” a cărei parte este și Republica Moldova se va desfășura în acest an până pe 10 decembrie, când este marcată Ziua Internațională a Drepturilor Omului. Un prilej pentru a analiza nivelului de implicare a instituțiilor statului în combaterea și prevenirea violenței dar și a înțelege prin ce drame trec femeile care periodic se confruntă cu violența în familie. Schițăm în această dimineață tabloul luptei cu abuzurile domestice alături de Daniela Misail-Nichitin, directoarea programului Femei, în cadrul centrului internațional „La Strada”:
Europa Liberă: Dnă Misail-Nichitin, Dvs. vă numărați printre fondatoarele Centrului „La Strada”, care iată, dacă pot să zic așa, a ajuns la vârsta majoratului, altfel spus, sunteți în domeniu de aproape sau peste 18 ani. Dacă ar fi, pe scurt, să descrieți situația de astăzi a femeii care se confruntă cu o violență domestică, ce ați spune?
Daniela Misail-Nichitin: „Situația este diferită, bineînțeles, față de cea din anii 2000, la începutul anilor 2000. Totodată, aș vrea să zic că, din păcate, astăzi avem încă multe femei care sunt afectate și suferă de violență în propria familie. Și atunci când vorbim de violență în familie, cred că este important să menționăm că acest fenomen se manifestă diferit și complex, având diferite forme. Bineînțeles că la începutul relației aceste forme sunt mai subtile sau forme la care femeia atrage mai puțină atenție, cum ar fi, spre exemplu, violența psihologică, când este numită cu cuvinte mai puțin plăcute sau urâte, când este manipulată din punct de vedere psihologic, când are loc un control și o încercare de a o izola de cercul de prieteni, de persoane de încredere și apropiate sub pretextul unei dragoste sau dorințe de a petrece practic tot timpul, 24 din 24 de ore împreună, la care ulterior se asociază și alte forme de violență, cum ar fi violența economică, cum ar fi violența fizică. La fel în unele cazuri putem întâlni și violență spirituală. Toate aceste forme de violență luate împreună, bineînțeles, afectează foarte mult încrederea în sine a unei persoane, care un timp mai mic sau mai îndelungat se află într-o asemenea situație și avem persoane cărora le este frică să ceară ajutor, pierd încrederea că cineva le poate ajuta. Totodată, dacă m-ați întrebat cum s-au schimbat lucrurile pe parcursul anilor, acum din punctul de vedere al legislației în Republica Moldova stăm mult mai bine la capitolul protecție, există mecanisme care asigură o protecție imediată, cum ar fi ordinul de restricție de urgență...”
Europa Liberă: Deci, femeile putem spune că au suficiente instrumente să se plângă, să fie apărate?
Din punctul de vedere al legislației, stăm mult mai bine la capitolul protecție...
Daniela Misail-Nichitin: „Din punct de vedere legal, da, dar aș vrea să menționez că de multe ori din cauza situației din familie și din cauza presingului psihologic și relației de co-dependență sau dependență pe care femeia o are față de partenerul său de viață există acea neîncredere, frică de a solicita, de a se adresa după acest ajutor. Eu le-aș încuraja pe toate persoanele care suferă de violență în familie, cel puțin, să se adreseze la telefonul de încredere. Este vorba de un număr de telefon gratuit, anonim și confidențial, disponibil 24 din 24 de ore. Numărul este: 080088008. Telefonând la acest serviciu, consilierii îi vor oferi suportul psiho-emoțional de care are nevoie în aceste situații, o vor ghida din punct de vedere informațional unde se poate adresa, unde poate depune o plângere la organele de drept sau cum să sesizeze măcar organele de drept atunci când îi este frică să meargă direct la sectorul de poliție.”
Europa Liberă: Acest număr de telefon pe care l-ați numit sau acest telefon al încrederii, din câte îmi dau seama, funcționează de peste sau de aproape zece ani. De-a lungul anilor cum s-a schimbat modul în care autoritățile răspund necesităților pe care le au victimele, plângerilor și cazurilor pe care le raportează?
Daniela Misail-Nichitin: „După cum spuneam, există un mecanism astăzi care asigură o mai multă protecție și am menționat despre ordinul de restricție de urgență. Deci este o posibilitate prin care atunci când este raportat un caz de violență în familie, poliția vine la fața locului și îl înlătură pe agresor din familie sau din gospodăria comună pe o perioadă de zece zile, zece zile în care agresorului i se interzice să se apropie de casă, să contacteze sau să comunice cu victima și cu copiii acesteia și bineînțeles că, în această perioadă, dacă încalcă ordonanța de restricție de urgență, atunci este atras la răspundere, inclusiv în funcție de cum se manifestă această încălcare poate fi atras și la răspundere penală. O altă modalitate este de a solicita de la instanța de judecată un ordin de protecție a cărui durată este de maximum 20 de zile. Măsurile în principiu sunt aceleași: interdicția agresorului de a se apropia, de a comunica, de a contacta cu victima și copiii acesteia, perioadă în care la fel agresorul poate fi obligat de instanța de judecată să meargă la niște programe de terapie pentru agresori, prin care să învețe cum își poate gestiona furia și bineînțeles că, deja în funcție de necesitățile victimei violenței în familie, intervențiile sau asistența vă răspunde acestor nevoi, fie că vorbim de asistență juridică, pe care inclusiv Centrul Internațional „La Strada” o poate oferi, fie că vorbim de situații în care este un risc foarte înalt pentru viața și sănătatea membrilor familiei, atunci, bineînțeles, posibilitatea de a fi plasată într-un centru unde să i se asigure o mai mare protecție decât posibilitatea asigurării protecției în locuință va fi neapărat discutată și examinată cu beneficiara.”
Europa Liberă: Dnă Misail-Nichitin, atunci când se vorbește despre violența în cuplu, majoritatea se gândesc la violența fizică, însă Dvs. ați menționat despre prezența violenței psihologice sau cea financiară. Cum deosebim aceste tipuri de violență în familie și cum putem demonstra prezența acestei violențe?
De multe ori însă, femeilor le este frică să ceară ajutor...
Daniela Misail-Nichitin: „Deci se cunoaște mai mult de violența fizică, pentru că ea este cea mai vizibilă, cumva este mult mai simplu de probat printr-o examinare medico-legală, unde se descrie gravitatea leziunilor, dar după cum am menționat, de cele mai multe ori este vorba de una combinată, de mai multe forme de violență în familie. Și atunci când vorbim despre violența psihologică, care de fapt este printre primele care se manifestă, chiar înaintea violenței fizice, este situația în care agresorul prin diferite mesaje verbale, prin diferite manipulări o face pe victimă să se simtă prost, să-și piardă încrederea în sine și ca să vă dau câteva exemple simple de genul: „Tu nu ești bună de nimic”, „Tu nu știi elementar să faci o mâncare”, „Tu nu ești o mamă bună”, nemaivorbind de alte cuvinte și etichetări, care de fapt îi provoacă suferință psihologică și o fac emoțional să se simtă foarte și foarte rău. Dacă vorbim din punctul de vedere al violenței economice, atunci avem situații diferite, situații în care persoana este dependentă financiar de agresor, fie că este vorba de un concediu de îngrijire a copilului, spre exemplu, sau nu este angajată în câmpul muncii și atunci agresorul îi restricționează accesul la resursele financiare, considerând că cel care lucrează exclusiv acela trebuie să gestioneze banii. Dar avem și situații în care femeia este angajată în câmpul muncii, are surse financiare proprii, dar este permanent controlată cât și pe ce cheltuiește acești bani și cumva i se solicită zilnic un raport financiar pe ce a cheltuit bugetul familiei. Le diferențiem, bineînțeles, după aceste semne. După cum am menționat, violența fizică este cel mai ușor de probat, dar și violența psihologică poate și trebuie să fie probată, pentru că avem aceste cuvinte. La fel avem posibilitatea de a efectua un raport de evaluare psihologică, care va descrie trauma psihologică și care sunt consecințele sau cum se manifestă această traumă într-o situație anume și aceasta la fel este un indicator pentru a solicita atunci când este nevoie o ordonanță de protecție.”
