Unele partide moldovene au promis în actuala campanie să dea undă verde votului electronic, dacă ajung în următorul parlament.
Dar între noile adepte ale măsurii – s-ar putea foarte utilă într-o țară cu atâția cetățeni aflați în străinătate – se numără formațiuni care s-au abținut de la o astfel de decizie chiar și atunci când au fost în putere s-o ia. Ce determină promisiunile de acum? Și cu câtă încredere pot fi tratate?
Printre formațiunile politice moldovene care spun că sunt hotărâte să dea start unor metode alternative de vot imediat ce se încheie scrutinul figurează, întâi de toate, partidul democrat și cel socialist. Și unul, și altul au și afirmat în aceste zile că viitorul parlament ar putea fi cel mai potrivit pentru adoptarea măsurii, ca soluție de exemplu la problemele votului din străinătate: „...vedem dificultățile pe care le întâmpină și diaspora, dar și mulți din cei aflați în Republica Moldova. De aceea, vom pleda și vom susține inițiativele înregistrate, eventual proiecte noi legate care vor fi inițiate pentru promovarea votului electronic sau votului de două zile”,, a declarat zilele trecute un democrat, Nicolae Ciubuc, într-un platou de dezbateri.
„Sunt diferite instrumente pentru a face acest lucru pe viitor, dar asta trebuie de făcut după alegeri, să nu interzicem – dacă vrei să votezi, vii acasă, îți reînnoiești pașaportul, primești semnătura electronică, și pe urmă poți vota de unde vrei”, a afirmat, la rândul lui, liderul socialiștilor, Igor Dodon, vinerea trecută, într-un nou vlog de-al lui de pe internet.
Intențiile de acum contrastează, însă, cu faptele anterioare ale acestor formațiuni. În parlamentele trecute, formațiunea democrată nu s-a arătat deloc interesată de metodele de vot la distanță, iar anul trecut, după un scrutin prezidențial sub semnul aglomerației la secțiile din străinătate, o propunere de amendare a codului electoral care să dea start cel puțin testării votului la distanță a fost respinsă în comisia juridică condusă de un socialist, ceea ce a și determinat neajungerea propunerii pe masa deputaților.
Igor Munteanu - parlamentar și competitor în actuala cursă - este cel care avansase ideea în 2020, în numele fracțiunii din legislativ a Platformei DA:
,,Când am început să mergem pe al doilea val de promovare a votului electronic am ajuns în primul rând la comisia juridică condusă de renumitul domnul Bolea, care având majoritate de voturi în interiorul acestei comisii a dat un aviz negativ, și în acest fel, a blocat pe dimensiunea legislativă examinarea în ședința din plen a proiectului propus pentru metode alternative de vot. O a doua lovită la această acțiune a venit din partea Comisiei Electorale Centrale. CEC-ul aparent și-a dat consimțământul, dar nu a avut voturi favorabile în interior, și la data respectivă nu a sprijinit ideea de a testa sistemul existent”.
Ceea ce spun observatorii că oprește orice inițiativă ca cea din 2020 în R. Moldova e reticența partidelor moldovene. O opinie similară e împărtășită, de exemplu, de expertul în e-guvernare de la Centrul pentru Politici și Reforme, Dan Nicorici:
Noi putem să vedem la moment cum votul pentru diasporă se obstrucționează, cum ar fi faptul că deputații din majoritate nu au votat legea care măcar să inițieze discuții despre votul electronic, CEC-ul nu deschide secții necesare de vot peste hotare, cu toate că Ministerul de Externe zice că trebuie de deschis mai multe secții, și resurse financiare pentru asta sunt. Din asta putem deduce că votul electronic ar putea să fie incomod pentru anumite partide politice și de asta ele au aceste scuze și poveste veșnică în care ,,noi ne dorim să votăm ceva, dar… după… și urmează scuze”.
O primă tentativă de promovarea a votului la distanță s-a făcut în parlamentul de la Chișinău încă în 2008, atunci când a fost votată o concepție legată de avansarea sistemului informațional automatizat de stat ,,Alegeri”. Proiectul prevedea o trecere, timp de cel mult 8 ani, la votul electronic, dar în cei mai bine de 13 câți au trecut, lucrurile au rămas nemișcate.
În 2016, după un nou studiu de fezabilitate, Comisia Electorală Centrală a spus că ceea ce o împiedică să treacă la votul alternativ e lipsa unei decizii politice. Într-o nouă strategie, însă, vizând deja perioada 2020-2023, Comisia Electorală Centrală a revenit iar la tema votului electronic, programându-și să-l definitiveze până în 2022, iar la următorul scrutin ordinar - să-l testeze.
Planurile comisiei s-ar putea ciocni și de data aceasta de reținere din partea clasei politice
Nu cred că trebuie să ne așteptăm că toți vor votaRadu Marian, politician PAS
Radu Marian, un politician al Partidului Acțiune și Solidaritate – formațiune cu una din cele mai bune poziții înaintea apropiatelor alegeri – a descris recent o serie de riscuri care o determină: ,, În general, nu cred că trebuie să ne așteptăm că toți vor vota sau că penetrarea votului electronic va fi destul de mare, dar trebuie să începem. Eu, de exemplu, știu că în Estonia, aproximativ un sfert din cetățeni votează prin vot electronic. M-am uitat prin alte țări, în principiu, de exemplu, Australia în 2013 a decis să renunțe la votul electronic. Au fost câteva țări, care la fel au încercat să-l introducă, nu s-a reușit. Trebuie să vedem de ce anumite țări au renunțat la asta, și de ce țări ca Estonia reușesc cu mare succes să adopte sau să implementeze acest lucru. Dar în principiu, susținem acest lucru și suntem gata să votăm în paralel cu alte metode alternative de vot. Cetățeanul trebuie să aibă acces la vot și fizic, și prin poștă, și electronic”.
„Ne dorim orice îmbunătățire a procesului electoral dacă ea va fi una bine-gândită”
Pentru alți politicieni, de exemplu Sergiu Sârbu, care luptă în această competiție pentru un loc în parlament pe listele partidului Șor, temerile par să tragă și mai mult la cântar: „Problema e că în UE în multe țări s-a renunțat la votul electronic din simplul motiv că așa și nu au găsit o posibilitate de a asigura securitatea votului (o problemă mai mult de ordin tehnic decât de voință). De aceea, întrebarea este mult prea complexă, deoarece este un element indispensabil, foarte sensibil. De exemplu, în Estonia unde se păstrează acest vot, poți să votezi de 10, 20, 30 de ori de pe aceeși IP adresă și se ia în considerație ultimul vot. Și această chestie dă multe semne de întrebare cu privire la secretul votului, manipularea votului. Problema nu este că dorim ori nu ne dorim, noi ne dorim orice îmbunătățire a procesului electoral dacă ea va fi una bine-gândită, sigură, asigurată tehnic, va fi păstrat secretul votului, nu va fi manipulat.”
Victor Guzun, un fost ambasador moldovean în Estonia, crede însă total neîndreptățită îndoiala:,,De fapt, riscurile sunt controlabile. Ce probabil nu putem spune despre votul obișnuit cu buletinul de vot în alte țări. În Estonia și în afara Estoniei, de fapt, poți vota din oricare colț al lumii unde ai o conexiune la internet, poți vota pe o perioadă de 7 zile într-o săptămână consecutivă, de la ziua a 10 până la a 7 a, și poți vota de multiple ori, de sute de ori, de mii de ori poți să votezi și doar ultima opțiune de vot va fi cea valabilă. 7:14 Faptul că aproape 50 la sută din cetățenii estonieni votează sau au votat la ultimele alegeri europarlamentare on-line vorbește foarte clar și fără echivoc despre beneficiile imense pe care le are acest sistem de vot on-line într-o lume în care suntem cu toții digitalizați, foarte mobili. Și este foarte important să menționez că dacă nu se implementează metode alternative de vot în RM, această problemă de la sine nu va dispărea, noi vom avea permanent aceste discuții câte secții de vot sunt necesare.”
Între alți experți, opinia că sistemul electronic ar fi o țintă realistă în cazul R. Moldova deja la următoarele alegeri este foarte răspândită, doar că în anumite condiții, începând cu avansarea în semnăturile electronice și terminând cu eforturi de întărire a securității cibernetice.În ultimă instanță, însă, lucrurile vor depinde din nou de aceeași voință politică, manifestată sau nu de viitorii parlamentari.
*Materialul face parte din cadrul proiectului Consolidarea Presei Independente și a Educației Mediatice în Moldova derulat de IREX Europe, cu suportul financiar al Biroului pentru Democraţie, Drepturile Omului şi Muncă al Departamentului de Stat american.
Opiniile exprimate în această publicație nu reflectă neapărat poziția IREX Europe.
