Mădălin Hodor lucrează la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității de la înființarea instituției, adică de aproape două decenii, dar destinul său profesional este în aceste zile pus la încercare. Luna trecută a publicat în revista 22, un document la care a ajuns cercetând arhivele serviciilor secrete comuniste în cadrul unei cercetări asupra spionajului românesc din 1948 până în 1989. Documentul cuprindea numele a aproximativ două sute de personalități care ar fi colaborat cu o brigadă anti-emigrație a Securității. Această divizie se ocupa de românii din diaspora încercând să-i influențeze și să-i manipuleze. Lista a stârnit polemici și reacții dintre cele mai diverse, dovedind că acum, la aproape trei decenii de la căderea comunismului, problema poliției politice comuniste este la fel de actuală ca pe vremuri. Am stat de vorbă cu Mădălin Hodor despre ce se află în spatele reacțiilor stârnite de lista pe care a publicat-o.
Radio Europa Liberă: Domnule Mădălin Hodor, ați publicat acum câtva timp o listă în Revista 22 și ați revenit ulterior cu amănunte, o listă care a stârnit valuri în societatea românească, în paginile presei și la locul dumneavoastră de muncă, la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității? Cum s-a ajuns aici, cum ați ajuns în mijlocul unei anchete disciplinar-administrative?
Mădălin Hodor: „La câteva zile după ce a apărut respectivul articol, adică în data de 17 aprilie, Colegiul CNSAS a decis declanșarea unei anchete administrative și disciplinare împotriva mea.”
Radio Europa Liberă: Știți cine a avut inițiativa? Sau a fost pur și simplu inițiativa plenului Colegiului?
Mădălin Hodor: „Nu știu cine a avut inițiativa din Colegiu, nu cunosc detaliile respective. Eu am aflat despre existența acestei anchete administrativ disciplinare așa cum a aflat toată lumea, din comunicatul publicat pe site-ul instituției la data respectivă. Nu am fost înștiințat în niciun fel despre existența acestei anchete. Oficial, mi s-a adus la cunoștință printr-o hârtie că sunt supus acestei anchete abia în data de 25 aprilie... Acreditarea de cercetător mi-a fost suspendată chiar din acea zi de 17 aprilie, adică în ziua în care Colegiul CNSAS a emis acel comunicat a și procedat la suspendarea acreditării de cercetător.”
Radio Europa Liberă: De câtă vreme lucrați la CNSAS?
Mădălin Hodor: „Lucrez de la înființare adică din anul 2000. Se împlinesc în septembrie anul acesta optsprezece ani.”
Radio Europa Liberă: Ați mai avut incidente de acest tip?
Mădălin Hodor: „Niciodată.”
Radio Europa Liberă: Au existat incidente de acest tip?
Mădălin Hodor: „În sensul acesta, nu.”
Radio Europa Liberă: Adică în sensul unei anchete disciplinar-administrative.
Mădălin Hodor: „Nu.”
Radio Europa Liberă: Cei care au vorbit despre faptul că ați publicat au zisd că ați fi încălcat statutul funcționarului public și anumite norme interne care vă interziceau să faceți lucrul ăsta. Totuși documentul pe care l-ați publicat era desecretizat de CNSAS. Deci era, cumva, un document public, îndrăznesc să spun.
Mădălin Hodor: „Aici cred că trebuie să lămurim o chestiune: ambele anchete, atât cea administrativă, cât și cea disciplinară (cea disciplinară fiind rezultatul unor plângeri împotriva mea formulate de colegi din CNSAS) se referă, amândouă, la calitatea mea de funcționar public și de angajat al instituției. Or, publicarea listei am făcut-o în calitatea mea de cercetător acreditat.
Sunt sute de cercetători acreditați la CNSAS, iar eu am făcut același lucru: mi-am luat o temă de cercetare, am completat o cerere de acreditare, Colegiul a aprobat cererea, iar în temeiul acestei acreditări am solicitat copii după anumite documente din arhivă care se înscriu în tema mea de cercetare, adică „Istoria spionajului românesc din 1948 până la Revoluția din decembrie 1989”. Am solicitat un număr de patru dosare, 148 de file, deci nu doar lista pe care am publicat-o, nu doar dosarul în care figurează lista respectivă.”
Radio Europa Liberă: Deci mai există și alte liste.
Mădălin Hodor: „Mai există și alte liste și am făcut o solicitare pe mai multe dosare. Am solicitat eliberarea acestor copii, le-am primit de la CNSAS, cu ștampilă, cu antet, le-am plătit cu chitanță și, din momentul
CNSAS nu are dreptul de a reglementa activitatea de cercetător acreditat....
acela, conform regulilor general valabile, raporturile cu instituția au încetat. Pentru că CNSAS nu are dreptul de a reglementa activitatea de cercetător acreditat. Pentru că, atunci când te acreditezi, semnezi o cerere, cererea de acreditare, îți asumi prevederile legale care sunt menționate acolo. Acestea prevăd, este un amănunt important, că singurele situații în care CNSAS poate retrage acreditarea unui cercetător sunt cele când cercetătorul respectiv încalcă cu rea-credință prevederile legale referitoare la viața privată a celor despre care scrie sau publică: detalii intime, boli, chestiuni de genul acesta.”
Radio Europa Liberă: Istoria spionajului între 1948 și Revoluția din 1989... Ce înseamnă asta? Este vorba despre factorii de influență, agenții folosiți de securitate?
Mădălin Hodor: „Ceea ce îmi propuneam eu să fac cu această temă de cercetare era să aduc în atenția publicului problema spionajului și am scris explicit că voi valorifica documentele obținute în virtutea temei de cercetare, în articole, studii, cărți. Am scris explicit în cerere. Deci ideea care e vehiculată că nu am specificat forma în care urmează să valorific informația este falsă.”
Radio Europa Liberă: Revin la întrebare: Spionajul românesc 1948-1989 la ce anume se referă? Implicit, voiam să vă întreb, de fapt, care este importanța listei pe care ați publicat-o și a listelor care ar putea urma.
Mădălin Hodor: „Ideea pe care am avut-o atunci când m-am acreditat la această temă a fost următoare: faptul că despre spionajul românesc, recte despre Direcția de informații externe sau Centrul de Informații Externe cum s-a numit el ulterior, s-a mai scris, însă nu s-a făcut o precizare foarte importantă și anume că întreg spionajul românesc de la 1948 până în 1989 a funcționat ca o a doua Securitate. Deci nu a existat o singură Securitate, ci au existat două. Dăm tot timpul de această teorie că securitatea internă era cea care se ocupa de poliția politică, monitoriza românii, îi urmărea, făcea dosare ș.a.m.d., pe când spionajul se ocupa cu ceea ce se ocupă orice serviciu de spionaj astăzi.”
Radio Europa Liberă: Adică imaginea aceea romantică a patriotului, a lui James Bond, care apără România de teroriști...
Mădălin Hodor: „Exact, spionul care obține informații vitale și ne apără
Asistăm la o operă de mistificare a domeniului de activitate a spionajului românesc...
de terorism... E clar că asistăm la o operă de mistificare a domeniului de activitate a spionajului românesc, iar eu, prin acreditarea pe care am primit-o, prin documentarea pe care intenționam s-o fac voiam să demonstrez că spionajul comunist era a doua Securitate, că spionajul comunist făcea exact același lucru pe care-l făcea și securitatea internă, adică tot poliție politică, că era parte a aceluiași angrenaj totalitar ca și securitatea internă, nu diferea cu nimic. Asta era miza temei de acreditare.
Acum referitor la lista în sine, eu am publicat respectiva listă însoțită de o prezentare a acelei unități militare, 0225 Brigada antiemigrație, arătând acolo cu ce se ocupa, care era linia de lucru a acestei unități. De ce am făcut asta: pentru că e vital-important să se înțeleagă că lista trebuie citită în această cheie.
Am fost acuzat că am spus despre persoanele de pe această listă că sunt colaboratori ai Securității în sensul legii. Nu am spus asta, am spus doar că e o listă, un tabel de colaboratori în legătura cu această unitate și am arătat cu ce se ocupa unitatea. De ce este important tabelul? Este important pentru că, dacă ați remarcat, cuprinde foarte mulți istorici. Întrebarea este: de ce sunt așa de mulți istorici și nu, de exemplu, ingineri, dentiști asau alte profesii?”
Radio Europa Liberă: E posibil ca președintele Academiei Ioan Aurel Pop să ne fi dat un răspuns indirect atunci când a spus că ar putea fi prezent pe listă pentru că a fost rugat de șeful lui de lucrare de doctorat să publice în străinătate niște studii de istorie. Noi nu știm ce studii a publicat și aș fi tare curios, eu personal, să văd în ce reviste și ce studii a publicat.
Mădălin Hodor: „Și eu sunt curios și întrebarea care a fost pusă în urma publicării rămâne pentru că i s-a solicitat domnului Pop, nu doar
E neverosimil să trimiți studii într-o revistă a imigrației, imigrația care era ostilă regimului comunist. Cum ai fi putut ca istoric din țară să publici într-o revistă a imigrației ostilă regimului? ...
de mine, ci și de alți istorici sau jurnaliști să spună, pentru că dânsul a spus că a publicat trei articole în perioada 1985-1987 într-o revistă a imigrației din Germania. Or, cum să vă spun, e neverosimil să trimiți studii într-o revistă a imigrației, imigrația care era ostilă regimului comunist. Cum ai fi putut ca istoric din țară să publici într-o revistă a imigrației ostilă regimului? E ușor ciudată situația aceasta...”
Radio Europa Liberă: Interesant de văzut și cine finanța revista aceea.
Mădălin Hodor: „Exact, cine finanța și, revenind la întrebarea dumneavoastră, domnul Pop a dat un răspuns indirect la ceea ce afirmam și eu în respectivul articol că da, nu este întâmplătoare prezența unui număr atât de mare de istorici pe listă pentru că dacă ne
Nu este întâmplătoare prezența unui număr atât de mare de istorici pe listă...
uităm în linia de activitate a Brigăzii anti-emigrație vedem că o componentă importantă de care se ocupă era propaganda pro-Ceaușescu, era propaganda pro-naționalistă, istoria aceea protocronistă care-i folosea lui Nicolae Ceaușescu în propaganda externă în care el era aliniat pe un șir de conducători de la Burebista până la Ceaușescu cu sceptrul în mână. Despre asta vorbim. De aceea sunt atât de mulți istorici pe lista publicată: pentru că Brigada anti-emigrație avea ofițeri de securitate, însă ofițerii nu știau să scrie istorie. Ei comandau practic aceste studii istorice care puteau să fie,
E vorba despre siajul acesta naționalist-ceaușist al istoriei care era făcut în sprijinul propagandei oficiale....
cum a spus și domnul Pop, și despre Ștefan cel Mare, nu e nicio problemă, erau de fapt chestiuni care țineau de linia aceasta naționalistă, unii îi spun național-comunismul lui Ceaușescu, în fine, e vorba despre siajul acesta naționalist-ceaușist al istoriei care era făcut în sprijinul propagandei oficiale. Ăsta este de fapt subiectul controversei iscate de lista pe care am publicat-o...”
Radio Europa Liberă: Ceea ce spunea președintele Academiei Române în subsidiar era că ați avea o agendă secretă. El abia fusese numit în fruntea Academiei și cumva veneați să-i subminați această poziție foarte recent câștigată, în numele nu știu cui, poate al unora care ar fi vrut să câștige ei această poziție.
Mădălin Hodor „«În numele celor care urăsc România», pentru că eu
Am fost pus pe lista celor care urăsc Românie. Există astfel de listă...
după publicare am fost pus pe lista celor care urăsc Românie. Există astfel de listă, se pare, întocmită nu se știe de cine, a celor care urăsc România.”
Radio Europa Liberă: Președintele Academiei a semnat anul trecut și i-a convins și pe alți academicieni s-o facă un Apel de susținere a românului.
Mădălin Hodor: „Vă referiți la Apelul din februarie, apărut în perioada protestelor împotriva Ordonanței 13.”
Radio Europa Liberă: Mesajul Apelului nu diferă de cel al listei negre cu cei care nu-și iubesc țara despre care vorbiți. Și nici de mesajul brigăzii anti-emigrație.
Mădălin Hodor: „Seamănă foarte mult. Eu personal cred că nu e deloc întâmplător. Cred că tabelul cu colaboratori nu arată numai existența unor legături dinainte de 1989 dintre cei de pe listă și Securitate, ci și continuarea acestei mentalități. Linia aceasta naționalistă, antieuropeană, xenofobă, aparent patriotică, un patriotism de tipul naționalismului lui Ceaușescu nu un patriotism european, autentic și asumat, arată clar că ceea ce am spus eu este real, adică influențele se văd până în zilele noastre. Atitudinea domnului Pop în situația la care v-ați referit, adică semnarea Apelului din februarie anul trecut, nu e întâmplătoare. Domnul Pop este produsul acestei școli naționalist-ceaușiste. Securitatea cultiva astfel de persoane...”
Radio Europa Liberă: Și doctoratul timpuriu ar putea spune ceva, avea treizeci de ani când îl susținea...
Mădălin Hodor: „Nu știu. Eu nu contest calitățile intelectuale și nici pe cea de istoric a domnului Pop, dar spun că nu e întâmplătoare prezența dânsului pe listă. Revenind la întrebarea dumneavoastră, pentru că ăsta este un punct foarte important al campaniei care se duce împotriva mea, asta a fost una dintre acuzațiile care a făcut vâlvă și a produs cele mai multe efecte în presă și anume: Hodor publică această listă pentru a-l discredita pe nou numitul președinte al Academiei.”
Radio Europa Liberă: ...pe Horia Andreescu, pe Vasilescu de la Bancă, pe Cornel Nistorescu...
Mădălin Hodor: „Mă rog, aicea lucrurile au fost lăsate în plan doi pentru că subiectul principal era domnul Pop, că el abia fusese numit președintele Academiei deci, cum să spun, astrele conspirației s-au aliniat așadar e clar că lucrurile astea sunt legate de dl Pop și de o conspirație din care și eu fac parte, da? menită să-l submineze pe dl Pop.”
Radio Europa Liberă: Și un simbol al României: Academia Română...
Mădălin Hodor: „Exact, Academia Română, dar nu numai atât, este subminarea reprezentantul suprem al patriotismului românesc. Acum, ca să aducem lucrurile în concret. Lucrurile stau foarte simplu: eu am obținut copiile de pe această listă în data de trei aprilie la ora 8,49. Pe documentul publicat sunt menționate data și ora. Alegerile la Academie au avut loc pe data de cinci aprilie, eu am publicat listele la data de 12 aprilie...”
Radio Europa Liberă: Deci o săptămână mai târziu...
Mădălin Hodor: „O săptămână după alegeri, chiar dacă aveam lista cu două zile înainte de alegeri. Dacă intenția mea și a cercurilor care conspiră împotriva domnului Pop ar fi fost să-l împiedicăm să ajungă la conducerea Academiei, aș fi publicat documentele în cele două zile înaintea alegerilor.”
Radio Europa Liberă: Cum vă explicați faptul că Uniunile de creație, Academia, n-au avut nicio reacție oficială față de publicarea listei. Să vină cineva să spună: „Iată, poziția Academiei Române față de cei câțiva academicieni prezenți pe această listă, că mai sunt și Dan Berindei și Ioan Caproșu este următoarea”... De fapt, nici la cei deconspirați înainte nu au avut reacții oficiale...
Mădălin Hodor: „Una dintre contestările referitoare la listă a fost că oamenii de pe listă nu au avut legătură cu Securitatea. Însă unii dintre cei care se află pe listă au avut legături notorii cu Securitatea, dovedite... Dan Berindei are dosar de rețea. Știți, primul lucru spus a fost că ăștia nu sunt colaboratori, că e o listă a Securității întocmită așa, aleatoriu. Păi cum vă explicați că unii de pe listă sunt notorii colaboratori, adică i-ai trecut pe o listă de colaboratori și pe unii care sunt, și pe alții care nu sunt, așa amestecați?”
Radio Europa Liberă: Se vorbește despre „NU”-ul acela din dreptul numelui lui Ioan Aurel Pop...
Mădălin Hodor: „Da, se vorbește despre „NU”, se vorbește despre însemnările făcute pe paginile din dosar... Acuma explicația este clară: paginile cu pricina sunt o listă provenită dintr-o bază de date a Securității. E vorba despre o corespondență între două unități, adică între această brigadă anti-emigrație și arhiva, cartoteca operativă a Centrului de Informații Externe. Ideea că o unitate a Securității ar fi trimis pentru înregistrarea în arhivă o listă în care se spune că niște persoane sunt colaboratori pentru a venit mai apoi cu pixul să precizeze că de fapt nu sunt colaboratori mi se pare ridicolă, lipsită de o minimă logică. Asta presupune că niște persoane care au trimis lista au făcut niște greșeli, i-au mințit pe cei de la cartotecă, dup-aia au revenit și au spus: „Stați puțin că din ăștia, unii nu sunt colaboratori”. E ridicol.
Revenind la Academie. Felul în care stau lucrurile acolo nu e diferit de
Supraviețuirea sistemului securist de dinainte de 1989 a parazitat și mental, și ideologic, și instituțional funcționarea statului până în ziua de azi...
situația în care se află toate domeniile din România. Academia nu este o instituție care să facă excepție. Supraviețuirea sistemului securist de dinainte de 1989 a parazitat și mental, și ideologic, și instituțional funcționarea statului până în ziua de azi. Că de aia la treizeci de ani după Revoluție, dacă publici o listă a fostei securități, ajungi un caz. Aici ciudat este că eu sunt un caz, adică există un caz Hodor, dar nu există un caz al listei publicate de Hodor...
Radio Europa Liberă: Nu există un caz Isărescu...
Mădălin Hodor: „Nu există un caz Isărescu, nu există un caz Pop. Iată de pildă, au trecut două luni de la publicarea listei și eu am semnalat că din document lipsește o pagină, pagina doi. N-a făcut nimeni niciun demers să afle ce-i cu pagina aia. Adică eu semnalez că dintr-un document de arhivă nu s-a predat o pagină, dar asta nu e o chestiune importantă...”
Radio Europa Liberă: Nu ne rămâne decât să ne gândim cine ar fi putut fi la litera B a listei...
Mădălin Hodor: „Da, să speculăm, dar ideea ar fi să aflăm limpede, fără dubii. Să se facă demersuri către emitentul acestui document și să fie întrebat: „Domne, unde e pagina a doua, vă rog, predați-o, așa cum ați predat și restul documentului”... Dar asta e o metodă clasică pe care eu am întâlnit-o în dosarele Securității și anume să abați atenția de la subiectul important, să ocultezi subiectul important și să deturnezi interesul către o chestiune marginală, adică spre mine. Acum eu sunt practic în centrul atenției deși nu acesta este subiectul, subiectul este această listă, ce reprezintă ea, lucru care sistematic este evitat în discuție pentru că, repet, nu s-a întrebat nimeni de ce sunt atât de mulți istorici pe listă. Despre ce este vorba?”
Radio Europa Liberă: Dar nici societatea civilă nu s-a mobilizat în afară de Grupul pentru Dialog Social și alți câțiva inși risipiți, deși societatea civilă românească are zeci și zeci de organizații care ar fi putut interveni și cere nu doar pagina doi ci și continuarea listei, a listelor, pentru că este limpede că mai sunt multe asemenea liste de colaboratori.
Mădălin Hodor: „Publicarea listei ar fi trebuit să fie, în viziunea mea, începutul unei investigații pentru că întrebările logice care decurg din chestiunea acestea sunt și cele pe care și le-au pus chiar și cei care au contestat publicarea listei. Să vedem dacă există un dosar, de exemplu, al domnului Pop, la SIE. Pentru că dacă el figurează pe o listă a unei unități a Securității, nu ar fi logic să vedem dacă are dosar la SIE?”
Radio Europa Liberă: Dar atunci când a intrat în Academie sau când a ajuns în fruntea Academiei nu ar fi trebuit conform legii să declare pe proprie răspundere că nu a făcut poliție politică?
Mădălin Hodor: „Domnul Pop are o adeverință eliberată de CNSAS în 2009, o adeverință de necolaborare care, într-adevăr, clarifică relația dânsului cu Securitatea. Problema este că această listă, cu colaboratorii UM 0225 exista la CNSAS din 2007. Iar prezența pe acea listă ar fi trebuit să figureze în adeverința domnului Pop. Și nu figurează.”
Radio Europa Liberă: Nu cumva legea, pe care însuși Ticu Dumitrescu a repudiat-o după adoptare, nu cumva legea este lacunară, are definiții imprecise, iar ordonanțele survenite mai târziu au făcut ca legea să fie și mai ambiguă. Slaba definire, dispersia noțiunilor poate că au condus la adeverințe conform cărora Corneliu Vadim Tudor nu a făcut poliție politică, Adrian Năstase nu a făcut poliție politică, Ion Iliescu nu a făcut poliție politică....
Mădălin Hodor: „Da, și nici oamenii de pe lista pe care am publicat-o eu în revista 22 nu au făcut poliție politică. În opinia mea, cel puțin pe baza a ceea ce am publicat și a dovezilor pe care le pot aduce cei două sute nu au făcut poliție politică. Eu nici nu am spus chestiunea asta, însă am spus ceva mult mai grav decât acuzația că respectivii că ar fi fost colaboratori. Eu susțin că persoanele de pe lista respectivă nu sunt colaboratori clasici, relațiile cu Securitatea nu se rezumă la chestiuni triviale, legate de clasica colaborare: semnăm un angajament, dăm note informative despre vecinul care ascultă Europa Liberă sau denunțăm pe cel care spune bancuri despre Ceaușescu.”
Radio Europa Liberă: Erau purtători de mesaje, vectori ai propagandei.
Mădălin Hodor: „Exact, exact. Vorbim despre un nivel de colaborare cu sistemul mult mai profund decât cel la care ar fi putut să ajungă un colaborator clasic. Revenind la chestiunea cu Academia Română. Vă spuneam că nu este o excepție între instituțiile românești. Mai mult
Vorbim despre un nivel de colaborare cu sistemul mult mai profund decât cel la care ar fi putut să ajungă un colaborator clasic...
decât atât. Nu mă aștept la niciun fel de reacție din partea Academiei Române atâta vreme cât această instituție a tolerat lansarea Memoriilor lui Iulian Vlad, în filiala Academiei Române de la Timișoara, carte în care Iulian Vlad, șeful Securității până în 1989, cel care a dat ordine explicite să se tragă la Timișoara, ordine în urma cărora au fost uciși oameni la Timișoara, a venit la filiala Academiei de acolo și a spus că Securitatea nu a tras la Timișoara, chestiune de o gravitatea extremă, care ofensează memoria victimelor Revoluției, care ofensează fundamentul statului român și al libertăților pe care le avem astăzi. Noi datorăm totul acelor oameni care au murit la Timișoara în 1989.
Să vină Iulian Vlad și să scuipe pe mormântul lor de la pupitrul filialei Academiei și să nu existe absolut nicio reacție din partea niciunui membru al Academiei în această chestiune... Din acel moment, eu, cel puțin, consider că Academia Română s-a descalificat pe veci ca instituție a statului român, indiferent câte Apeluri la prezervarea spiritului național, patriotism, educarea tinerei generații vor mai emite de acum încolo. Din punctul meu de vedere, până când Academia Română nu va veni cu un comunicat, nu e târziu, au trecut trei ani, să facă un comunicat în care să spună că acțiunile organizate atunci cu Iulian Vlad sunt reprobabile și că se desolidarizează de ele.
Radio Europa Liberă: Mi-este teamă că ar trebui să dea explicații pentru multe alte cărți. Mi-amintesc că a fost lansată acum o vreme o altă carte tot sub egida Academiei numită „Naționalistul”. Și care era un elogiu adus naționalismului isteric de tip fascistoid scris de un răposat membru al Partidului România Mare, mâna dreaptă a lui Vadim Tudor la vremea respectivă. Și tot un institut al Academiei a păstorit apariția cărții.”
Mădălin Hodor: „De fapt, cumva discuția aici este cantonată: eu nu am deranjat prin publicarea acestei liste nici persoanele care au fost pe lista respectivă, nici, nu știu, discuția despre deconspirarea Securității...”
Radio Europa Liberă: Ați deranjat divizia de dezinformare...
Mădălin Hodor Am deranjat nu divizia de dezinformare, am deranjat liniile directoare, liniile ideologice care s-au moștenit de la fosta Securitate până în ziua de azi. Pentru că dacă astăzi vorbim despre conspirații internaționale, despre Soros, despre dușmanii din afara României care ne pândesc și ne vor răul, despre Uniunea Europeană care ne dă directive, în loc să ne ajute și să ne tolereze la nesfârșit gogomăniile, toată concentrarea pe un naționalism din ăsta reducționist și izolaționist vine de acolo, vine din această propagandă de dinainte de 1989 pe care astăzi o trăim.”
Radio Europa Liberă: Și care este, în continuare, reactivată de agenții de influență despre care vorbim.
Mădălin Hodor: „Absolut. Sunt convins că domnul Pop crede în ceea ce scrie. Deci eu nu-l bănuiesc că ar fi o marionetă căreia să i se spună ce să facă și ce să scrie. Sunt sigur c-o face din convingere, scrie din convingere, încercând să argumenteze în sensul acesta. Problema este că el a fost educat în spiritul ăsta. Mi se pare că alegerea domnului Pop în fruntea Academiei este firească. Eu nu am nicio problemă cu asta. Este exact la locul unde trebuie să fie, se potrivește instituției. Tocmai asta e problema.”
Radio Europa Liberă: Ce urmează să se întâmple acum?
Mădălin Hodor: „Urmează să fie trase concluziile celor două anchete. Cea administrativă a produs deja efecte, mi-a fost suspendat acreditarea... După suspendarea acreditării am fost chemat să dau explicații referitoare la publicarea listei, pe data de trei mai am fost convocat în Colegiu, am răspuns la întrebările despre circumstanțele în care a fost publicată lista, am transmis și un punct de vedere scris. Din data respectivă nu mai există nicio urmare a acestei anchete administrative. Înțeleg că Colegiul așteaptă concluziile anchetei disciplinare deși nu văd ce legătură este între cele două.
Atât comisia de disciplină cît și Colegiul CNSAS anchetează fapte care pot fi imputate funcționarului public. În cazul în care există suspiciunea că ai încălcat regulamentul sau normele interne ești supus unor cercetări ca angajat al instituției, problema este că eu nu am făcut aceste demersuri în calitate de angajat al instituției, ci am obținut copiile și le-am publicat în calitate de cercetător acreditat.
Cumva e ridicol că CNSAS anchetează propria decizie de a elibera niște documente spunând că sunt obținute fraudulos... Scuzați-mă, e absurd. Din moment ce am obținut aceste documente cu ștampilă, aceste documente nu mai sunt proprietatea CNSAS-ului iar CNSAS-ul nu se poate pronunța asupra modului în care ele sunt folosite pentru că nu este o instanță mai presus de lege. Pe principiul ăsta, CNSAS ar trebui să verifice ce se întâmplă cu documentele care sunt emise zilnic sutelor de cercetători care sunt acreditați și obțin documente. Genul acesta de cenzură vizează, până la urmă, libertatea lor de exprimare.”
Radio Europa Liberă: Cum vă explicați quasi-unanimitatea Colegiului în ceea ce vă privește? Înțeleg că a fost un vot de nouă la doi pentru a vi se retrage autorizația de cercetare? E o problemă de presiune politică?
Mădălin Hodor: „Nu, nu m-aș gândi la presiuni politice în cazul acestei decizii. Opinia mea este că parte dintre membrii colegiului care au votat pentru suspendarea acreditării au fost manipulați mediatic de anumite reclamații care s-au făcut din interiorul instituției, niște minciuni față de care nu am putut să mă apăr în fața lor. Acuzațiile nu privesc lista, ci întreaga mea activitate și faptul că am deranjat anumite persoane pe care le-am acuzat că publică în revista Vitralii, a foștilor securiști. Dar revistele există, semnăturile lor la fel, deci acuzația aceasta se poate dovedi cu ușurință.
Colegiul a fost numit recent, există membri ai Colegiului care nu cunosc bucătăria instituției și care au fost manipulați de acest val reactiv la adresa mea, impulsionat de dl Cazimir Ionescu care are o ambiție personală de a mă vedea concediat de la CNSAS. El consideră că un articol pe care l-am scris despre domnia sa. Spuneam acolo că dânsul figurează ca inculpat în dosarul Mineriadei și că nu ar trebui ca în Colegiu să fie cineva acuzat de crime împotriva umanității, chiar dacă cercetarea nu este finalizată însă calitatea de inculpat pentru această chestiune specifică - crimă împotriva umanității - te face ușor incompatibil cu funcționarea în cadrul unei instituții care se ocupă, în primul rând, cu situații de genul acesta. Să fi făcut lucrurile astea și să vii aici să votezi decizii împotriva unor ofițeri de securitate pe care-i acuzi de chestiunile pe care tu însuți le-ai făcut mi se pare nepotrivit.
Radio Europa Liberă: Se spune de altfel că și în timpul Mineriadelor au fost reactivați și implicați agenți ai securității...
Mădălin Hodor: „Da, fără doar și poate, asta este o chestiune separată de fapt, subiectul mineriadei este exact ăsta: de fapt acțiunile post-securității în timpul Mineriadei din iunie 1990 sunt identice cu ce au făcut în timpul Revoluției din decembrie 1989: același tip de manipulare, același scenariu. Dacă vă amintiți, Securitatea a încercat la Timișoara să prezinte manifestările împotriva lui Ceaușescu drept acte de huliganism și vandalism. Același scenariu se repetă, culmea, în iunie 1990. Cei din Piața Universității erau prezentați ca niște huligani. Între timp s-au publicat însă documente din care rezultă că incendierea autobuzelor, devastările erau produse de oameni ai Securității sau provocatori ai Ministerului de Interne: scenariile sunt identice până la cel mai mic amănunt.”
Radio Europa Liberă: Și-ntr-un caz și-ntr-altul se vorbea despre agenturi străine. O xenofobie pe care, cumva, lista publicată de dumneavoastră o explică: străinii care ne amenință progresul, revoluția, dușmanul extern cu care trebuie să luptăm.
Mădălin Hodor: „De aceea vă spuneam că subiectul nu e reprezentat de persoanele de pe listă. Subiectul este chiar cel despre care vorbim.
Am arătat care sunt liniile directoare ale securismului și ale ideologiei naționaliste moștenite dinainte de 1990...
Publicând lista respectivă, am atins nervul sciatic. Adică am arătat, pentru cine a înțeles, care sunt liniile directoare ale securismului și ale ideologiei naționaliste moștenite dinainte de 1990.”
Radio Europa Liberă: Vă mulțumim, domnul Mădălin Hodor.
