Propaganda rusă și mulți naivi pe rețelele sociale au tot răspândit, de sâmbătă încoace, mesaje despre cum apărarea anti-aeriană siriană, de proveniență rusească, ar fi interceptat atâtea și atâtea rachete NATO... puțini fiind cei care au realizat imediat că acele raiduri aeriene punitive nu aveau nimic de-a face cu Alianța Nord-Atlantică.
Atacul a fost efectuate de forțe SUA, britanice și franceze cu titlu individual, întreaga operațiune neavând nimic cu NATO. Deja anterior, NATO ca instituție nu s-a implicat niciodată militar nici în Irakul vecin, unde doar a oferit, prin țările membre, antrenament şi consiliere tehnică după încheierea operațiunilor militare.
Atacurile aeriene de sâmbătă din Siria, efectuate de SUA, Marea Britanie şi Franţa l-au surprins pe secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, în drum spre Turcia, țară membră în NATO și adversară a regimului de la Damasc. Stoltenberg a spus că atacul a fost un mesaj la adresa Rusiei şi Iranului. „Operaţiunea a fost un mesaj clar la adresa regimului Assad şi la adresa Rusiei şi Iranului, care îl sprijină. A demonstrat că întreaga comunitate internaţională nu poate sta pe margine, fără să aibă nicio reacţie”, a declarat Stoltenberg, într-un interviu acordat postului turc NTV.
Stoltenberg a adăugat că operaţiunea occidentală „a redus capacitatea de a folosi arme chimice şi probabilitatea ca acest lucru să se mai întâmple în viitor”...
Stoltenberg, de asemenea, a salutat „sprijinul pe care Turcia l-a adus operaţiunii”. El a adăugat că operaţiunea occidentală „a redus capacitatea de a folosi arme chimice şi probabilitatea ca acest lucru să se mai întâmple în viitor”. El a reamintit totodată că „Naţiunile Unite au făcut eforturi pentru o anchetă independentă asupra armelor chimice (în Siria), însă Rusia s-a opus”.
Vizita lui Stoltenberg în Turcia s-a înscris în pregătirea summitului NATO de la Bruxelles care va avea loc în iulie.
Nu despre NATO trebuie vorbit, așadar, în contextul atacurilor din Siria. Singurul moment în care NATO ar fi putut să se implice în vreun fel a fost atunci când președintele turc Erdogan a ezitat dacă sau nu să ceară protecție NATO pentru apărarea frontierei cu Siria. Erdogan putea face acest lucru în virtutea faimosului articol 5 al Cartei NATO, însă în cele din urmă nu a făcut-o.
Carta fundamentală a NATO prevede apărarea oricărui membru amenințat, altfel zis un atac împotriva unuia din membrii NATO e considerat un atac împotriva tuturor.
NATO a invocat o singură dată articolul 5, care prevede acest lucru, și anume imediat după atacurile din New York din 2001.
În schimb, pentru apărarea unor țări europene, cum sunt Suedia sau Finlanda, care nu fac parte din Alianță, NATO ar trebui, cu toate că acestea sînt membre ale Uniunii Europene, să obțină un mandat din partea Națiunilor Unite.
Așa cum stau lucrurile acum nu se întrevede niciun fel de evoluție politică sau militară care să declanșeze o participare de vreun fel a NATO în Siria. Orice știre care menționează NATO în contextul sirian nu poate fi decât o știre falsă.
