Linkuri accesibilitate

9 ne pasă!


Pe 9 august curent, în Belarus au avut loc alegeri prezidenţiale – fraudate, după cum au constatat numeroşi observatori! –, în urma cărora a fost proclamat învingător (pentru a câta oară !!!) Aleksandr Lukaşenko, la putere din 1994, de unde datele sondajelor o dădeau câştigătoare pe opozanta Svetlana Tihanovskaia. Ce s-a întâmplat după, se ştie – sute de mii de manifestanţi în toată ţară; impresionanta desfăşurare a forţelor de ordine, la Minsk şi în alte oraşe; peste 30.000 de arestări; primele jertfe şi nenumăraţi răniţi. Se pare că Батька nu are de gând să plece (lozinca manifestanţilor sună chiar aşa: «Уходи!»), iar riposta regimului, foarte dură, se vrea descurajantă din oficiu, în ciuda izolării internaţionale a ultimului dictator european. Ghilotina belarusă a tocat nu doar vieţi omeneşti, ci şi instituţii culturale & media, printre care şi teatre.

Despre toate acestea e piesa dramaturgului Andrei Kureicik, Insultaţi. Belarus[ia], Un manifest în numele libertăţii şi demnităţii umane, în tălmăcirea Ralucăi Rădulescu, al cărei spectacol-lectură, în regia Luminiţei Ţâcu, a avut loc joi, 19 noiembrie, la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău. (Din distribuţie: Bătrânul – Petru Hadârcă, Tânărul – Alexandru Pleşca, Novicea – Diana Decuseară, Pozitiva – Anastasia Cărăuş, Prădătorul – Mihai Zubcu, Mortul – Iurie Focşa, Moralista – Dorina Zubcu-Marginean.) Gestul în sine mi s-a părut unul de mare curaj intelectual, în contextul alegerilor prezidenţiale din Republica Moldova – şi dacă ar fi ieşit învingător (prin fraudă, ca în 2016…) actualul preş. Dodon, ar fi urmat şi la noi „scenariul belarus”?! Şi cât ar fi durat eventualele proteste, pe timp de iarnă & în plină pandemie?! S-ar fi găsit voci care să denunţe, y compris artistic, impostura? Ce reacţie ar fi avut intelectualitatea de creaţie, per amsamblu?!

Dacă-mi aduc bine minte, la scurt timp după protestele chişinăuienilor din 7 aprilie 2009 au apărut şi la noi primele texte dramatice, semnate de Constantin Cheianu, Irina Nechit ş.a., despre „evenimente” (aşa le place autorităţilor să le numească, fără să fi dus investigaţiile la bun sfârşit). Au avut (piesele) mai degrabă un ecou local, şi nici R. Moldova nu a strâns şurubul, în ciuda avertismentelor premierului de atunci, Zinaida Greceanâi (alias Zina Carabina, de-atunci), că se va trage în manifestanţi. Din nefericire, nu s-a putut evita vărsarea de sânge. Iar toţi cei care au trecut prin „coridoarele morţii” din comisariate încă aşteaptă să li se facă dreptate – în numele libertăţii.

Practica unor spectacole-lectură nu este una foarte frecventă la noi; cu atât mai binevenit acest gest manifest (repetat în alte două duzini de ţări) al echinei de la Naţionalul moldovenesc. Şi noi am avut un 7 aprilie ’09 – 9 ne pasă!

P.S. De data asta, îngădui-mi-se să mă semnez, în semn de solidaritate, cu acest

Sonet (în regim) răsturnat:

După fiece

miting al

opoziţiei

autocisterne

cu sânge

nevinovat

sunt trimise

să spele

caldarâmul

din Piaţa

Roşie, spre

satisfacţia

omului de

la Kremlin.

Vezi comentarii

Emilian GALAICU-PĂUN (n. 1964 în satul Unchiteşti, Floreşti, din Republica Moldova).

Redactor-şef al Editurii Cartier; din 2005, autor-prezentator al emisiunii Cartea la pachet de la Radio Europa Liberă; redactor pentru Basarabia al revistei „Vatra“ (Târgu Mureş).

Cărţi publicate:

(POEZIE) Lumina proprie, 1986; Abece-Dor, 1989; Levitaţii deasupra hăului, 1991; Cel bătut îl duce pe Cel nebătut, 1994; Yin Time, 1999 (trad. germană de Hellmut Seiler, Pop-Verlag, 2007); Gestuar, 2002; Yin Time (neantologie), 2004; Arme grăitoare, 2009; A-Z.best, antologie, 2012; Arme grăitoare, ediţie ne varietur, 2015; A(II)Rh+eu / Apa.3D, 2019;

(ROMAN) Gesturi (Trilogia nimicului), 1996; Ţesut viu. 10 x 10, 2011 (trad. engleză de Alistair Ian Blyth, Living Tissue. 10 x 10, Dalkey Archive Press, SUA, 2019);

(ESEU) Poezia de după poezie, 1999; Cărţile pe care le-am citit, cărţile care m-au scris, 2020;

(TRADUCERI) Jean-Michel Gaillard, Anthony Rowley, Istoria continentului european, 2001; Robert Muchembled, Oistorie a diavolului, 2002;Mario Turchetti, Tirania şi tiranicidul, 2003; Michel Pastoureau, O istorie simbolică a Evului Mediu occidental, 2004; Michel Pastoureau, Albastru. Istoria unei culori, 2006; Michel Pastoureau, Ursul. Istoria unui rege decăzut, 2007; Roland Barthes, Jurnal de doliu, 2009; Edward Lear, Scrippius Pip, 2011; Michel Pastoureau, Negru. Istoria unei culori, 2012.

Prezent în numeroase antologii din ţară şi din străinătate.

Opiniile autorului nu reflectă, neapărat, poziția Europei Libere.

XS
SM
MD
LG