Ninsorile atipice din ultimele zile au readus în atenţia chestiunea asigurărilor agricole. Experţii spun că ele agricole ar fi o soluţie pentru recuperarea pagubelor, doar că asigurările pătrund cu greu în planurile de afaceri ale agricultorilor, chiar dacă guvernul acoperă jumătate din costuri. De ce fermierii, conştienţi de riscurile la care este supusă munca lor, nu se grăbesc să-şi asigure culturile? O discuţie cu expertul economic Viorel Chivriga de la Institutul „Viitorul”.
Europa Liberă: De ce credeţi că despre asigurările agro se aminteşte şi se vorbeşte doar atunci când se întâmplă nişte calamități, dezastre meteorologice?
Viorel Chivriga: „Este una din problemele care persistă de mai mult timp şi care are un impact negativ asupra acestui domeniu a asigurărilor în agricultură. Agricultorii trebuie să fie informați. Ei trebuie să cunoască care sunt modalităţile, cum funcţionează mecanismul de asigurare a riscurilor în agricultură, care sunt companiile active pe piaţă şi să cunoască agenţii economici care sunt foarte activi pe această filieră. Ei sunt foarte puţini.
În ultimul timp se observă un ritm descendent în asigurare. E vorba şi de numărul de solicitanți, dar şi de sumele care sunt asigurate, iar apoi virate asiguraţilor. E o problemă foarte mare. Pe lângă faptul că acest mecanism funcţionează lamentabil mai există şi o altă problemă – eficienţa economică scăzută în agricultură. Dacă fermierii ar avea la activ, la finele fiecărui an agricol, profituri, care să le permită să privească spre anul viitor fără rezerve, atunci situaţia ar fi fost alta.”
Europa Liberă: Spuneţi că e nevoie de informare. Ce ar trebui să ştie, dar mai ales să facă acel agricultor care a decis să-şi asigure terenul?
Viorel Chivriga: „Trebuie să cunoască legea şi regulamentul de subvenţionare, care până acum nu a fost aprobat, dar care urmează să stipuleze lista culturilor, a speciilor de animale, păsări şi a riscurilor asigurate. Trebuie să existe o campanie media foarte puternică care să ajungă la fiecare casă unde locuiesc fermieri şi prin care să fie prezentate şi unele istorii de succes. Sunt unii agricultori care fac acest lucru. Situaţia care a fost însă în ultimul an, în 2016, când majoritatea asiguraţilor erau producătorii sfeclei de zahăr arată că există extrem de mari probleme.”
Europa Liberă: Asigurările ar acoperi, se pare, doar 1,5 la sută din terenuri, chiar dacă statul subvenţionează jumătate din costul asigurărilor în agricultură. De ce totuşi atât de puţin? Băncile nu au pasiune pentru agricultori sau e vorba de un fel de frână mentală a oamenilor?
Viorel Chivriga: „Nu aş da vina numai pe fermieri. Vă spunea că eficiența e una din cauze. Totodată, cei care asigură sunt axaţi mai mult pe nişte riscuri care se produc practic în fiecare an. Aceasta este o problemă. Avem mai multe riscuri care sunt asigurate. În afară de temperaturile scăzute sub limita biologică de rezistenţă a plantelor, aceea ce s-a întâmplat acum, mai există seceta excesivă, grindina, furtunile, inundaţiile, pieirea animalelor, sacrificarea lor în caz de necesitate. Sunt o mulţime de riscuri. Când ne uităm cumulativ la ele observăm că puţini sunt acei fermieri care încearcă să iasă din acest cerc vicios prin asigurarea animalelor sau culturilor agricole.”
Europa Liberă: Agricultorii spun că nu îşi pot permite să se asigure, că e prea scumpă asigurarea? De cealaltă parte asiguratorii spun că tarifele ar fi corespunzătoare riscurilor pe care le presupune activitatea agricolă. Cine are dreptate?
Viorel Chivriga: „Probabil că fiecare parte are dreptate. Pentru un fermier e foarte important ca anul agricol să se finalizeze cu succes, să acumuleze un profit care să-i asigure activităţile în anul viitor. Fiecare fermier se gândeşte la dezvoltarea afacerii. Pentru el fiecare bănuţ contează. Companiile de asigurări la fel ca fermierii îşi desfăşoară activitatea tot pentru a înregistra un profit.
Pe de altă parte, este o situaţie care chiar nu poate fi înţeleasă. Un sector se poate dezvolta mai dinamic atunci când toate părţile interesate lucrează umăr la umăr şi rezolvă împreună problemele. În acest sens, companiile de asigurări trebuie să fie foarte active şi trebuie să meargă la concesii. De cealaltă parte statul a şi mers la concesii prin subvenţionarea primelor de asigurare. Aici nu poate fi vorba despre nişte interese înguste ale unei părţi.”
Europa Liberă: Spuneţi că ar fi trebuit să fie o colaborare între agricultori şi companiile de asigurare. Însă se aude tot mai des părerea că asiguratorii se cam tem să încheie contracte cu agricultorii. Ei presupun că fermierii vor avea mereu pierderi şi nu prea vor să aibă de-a face cu ei.
Viorel Chivriga: „Vedeţi că e o problemă comună. Nu poate un sector care e în pierdere permanentă să se dezvolte doar cu implicarea unei părţi. Pe de altă parte, nu cred că există vreo parte care ar fi dezinteresată ca sectorul să se dezvolte m ai rapid. Dacă există hazarduri naturale înseamnă că trebuie să ne învăţăm să luptăm cu ele. Pe lângă asigurări agro, mai sunt şi alte instrumente care trebuie utilizate. Este vorba despre aceleași tehnologii moderne care din păcate sunt uitate. Atunci când vorbim despre instrumentar trebuie să avem în vedere şi necesitatea unor prognoze corecte.
La noi se întâmplă deseori cazuri hazardate atunci când se fac nişte estimări şi prognoze care nu sunt corecte, ceea ce îi pune în gardă atât pe asiguratori, cât şi pe fermieri. Dacă vorbim de teama asiguratorilor, în legea din 2004 există nişte prevederi care arată că asiguratul are nişte obligaţiuni de care trebuie să ţină cont şi anume să ofere date corecte. Asiguratorul este obligat să achite într-un termen foarte restrâns despăgubiri asiguratului care a suportat pierderi. În caz contrar sunt prevăzute penalităţi. Este o lege veche, din 2004, dar conţine nişte prevederi şlefuite fiind modificată pe parcursul anilor. Din punct de vedere al reglementărilor nu văd probleme mari.
Cea mai mare problemă este eficiența sectorului scuturat practic în fiecare an de intemperii. Aici statul trebuie să-şi asume o parte din vină. Nu ar trebui să stea cu mâna întinsă pentru a primi resurse financiare din toate părţile pentru a compensa pierderile care le suportă agricultorii. Statul ar trebui să-şi dubleze eforturile ca acei care lucrează în sector să utilizeze acest instrument, asigurările, care este chiar necesar. Pe de altă parte, ar trebui să existe o certitudine atunci când există probabilitatea unui risc astfel încât agricultorii să fie pregătiţi să utilizeze instrumentarul disponibil pentru a se feri de bătăile naturii. În acest caz instituţiile statului au un cuvânt greu de spus. Ceea ce face însă câteodată instituţia meteo seamănă mai curând cu un copy-paste de pe site-urile unor instituţii internaţionale, ceea ce, până la urmă, duce pe un drum fals agricultorul. Nu în ultimul rând amintim de acea strategie care a fost elaborată privind hazardurile naturale. Ea trebuie să fie complexă, dar mai ales eficientă.”
Europa Liberă: Ministerul Agriculturii promitea încă în 2016 un proiect de lege pentru reformarea sistemului de asigurări din agricultură. Nu e limpede care e soarta acestui proiect. Se examinau, din câte ştiu, două metode de asigurare, fie prin asigurarea obligatorie sau prin crearea Casei naționale de asigurări în agricultură, după principiul asigurării în medicină. Care credeţi că ar fi mai bună?
Viorel Chivriga: „Nici una, nici alta nu cred că are sorţi de izbândă. Asigurarea într-un sector care este viciat, problematic şi care adună o cea mai mare parte a moldovenilor din sectorul rural trebuie să fie una echilibrată. Deci, asigurarea obligatorie nu merge. A doua variantă deşi pare a fi tentantă, nu cred că va avea sorți de izbândă. E nevoie de un mecanism mixt. Trebuie să analizăm ce fac cei care au rezultate bune în acest domeniu, mă refer în special la state occidentale care au agricultură performantă. Experienţa lor ar putea fi preluată şi aplicată în Moldova.”
Europa Liberă: Cum credeţi că se va răsfrânge asupra consumatorului moldovean anomalia climaterică din aceste zile? Vom mânca numai fructe mai scumpe, aduse din Turcia?
Viorel Chivriga: „Nu cred că traseul fructelor şi legumelor care ajung în Republica Moldova este neapărat din zona Balcanilor. Comerţul este foarte dinamic. Comercianții acoperă practic fiecare gol în pieţele de desfacere. Produsele care vin în Republica Moldova nu sunt neapărat din Turcia, sunt şi din ţările din Balcani, dar şi din regiune. Doar că acum există o mare problemă. Statele din regiune au fost afectate şi ele de intemperii ca şi noi. Dacă vorbim de preţuri, depinde care va fi miza celor care importă şi a celor care produc.
Dacă credem că vom consuma doar produse de import, cred că greşim. Ceea ce s-a întâmplat nu arată că situaţia e una dezolantă. Sunt câteva zile şi dacă situaţia nu se va agrava atunci nu e pierdut totul. Chiar dacă intemperiile au afectat toată republica sunt totuşi agricultori care sunt mai puţin tentați să piardă în faţa naturii. O să avem cel mai probabil şi fructe şi legume şi alte produse autohtone. La capitolul preţuri un cuvânt greu o să aibă şi agricultorii. În cazul în care va exista o aprovizionare mai complexă, atunci ei sunt cei care deseori cedează, sunt mai cooperanți, or încearcă să câștige cât mai rapid şi ei deja au experienţa pe care au acumulat-o în ultimii ani.”
