La ora 9 dimineața, un musulman a intrat într-o biserică din Nisa și, înarmat cu un cuțit, a înjunghiat mortal trei persoane care se rugau în lăcașul religios.
Psihoza a fost imediată în Nisa, oraș care mai fusese lovit de un atentat în 2016, atentatul de pe promenada de pe malul mării, pe 14 iulie 2016, cu un camion care a intrat în mulțime făcând 87 de victime.
Mobilizarea, în Franța, a fost imediată și exemplară, chiar și președintele Emmanuel Macron sosind la fața locului, de la Paris, în numai câteva ore.
Emoția e mare în fața unui asemenea act terorist, care, venind după asasinarea și decapitarea unui profesor, arată limpede că nu doar creștinismul este vizat, ci o întreagă societate, cea franceză, cu toate libertățile ei greu de explicat celor din alte culturi.
În același timp, actul terorist de azi suscită noi interogații, comis fiind pe neașteptate, de o persoană care, ca și azilantul cecen care a ucis și decapitat profesorul de istorie, în urmă cu două săptămâni, nu se aflase niciodată în vizorul autorităților pentru activități islamiste suspecte.
Desigur, a fost salutată eficacitatea poliției locale, care a intervenit foarte rapid, în numai câteva minute, rănind grav și imobilizând teroristul, iar asta e ceva ce aduce credit primarului local, Christian Estrosi, membru al partidului de centru-dreapta din opoziție Les Républicains, al fostului președinte Sarkozy.
Estrosi, o vedetă mediatică în Franța, a fost deseori criticat pentru deriva sa securitară, pentru camerele de supraveghere din stradă și pentru poliția municipală înarmată (ceea nu este cazul peste tot în Franța), pentru ca astăzi el să poată argumenta că măsurile sale erau necesare și eficace. Asta pune însă și chestiunea răspunsului ce va trebui adus de acum înainte pericolului crescând al islamismului politic in Franța. Același Christian Estrosi a cerut de îndată, renunțând la tonul moderat, ca „Islamo-fascismul să fie alungat definitiv de pe teritoriul Franței” și ca Franța „să se exonereze de logica păcii”.
La fel, Marine Le Pen, șefa extremei drepte, a cerut o „legislație de război”, fără însă să o definească.
Deocamdată, guvernul a anunțat doar noi măsuri securitare, precum sporirea numărului de militari în stradă și pentru protejarea instituțiilor și lăcașurilor de cult, de la 3000 la 7000 de oameni (operațiunea Sentinelle).
Dincolo de Franța și de oboseala generalizată întărită și de noua carantină, toate acestea se petrec si într-un climat de deteriorare rapidă a relațiilor Franței cu Turcia și alte țări aflate sub dominația islamului fundamentalist, mai ales după ce Emmanuel Macron a apărat explicit libertatea totală de exprimare și publicarea oricăror caricaturi, chiar și în cazuri în care gestul ar fi considerat blasfematoriu în alte țări.
Asta l-a făcut pe președintele turc Recep Tayyip Erdogan, care și-a făcut din Macron o țintă permanentă, să vorbească despre o „cruciadă” pe care Macron și alți europeni ar fi lansat-o împotriva islamului.
Alți lideri musulmani, în Pakistan, de pildă, au reacționat la fel de oportunist, recent, după republicarea caricaturilor de către Charlie Hebdo.
