Linkuri accesibilitate

Noul sistem de finanțare universitară, între avantaje și dezavantaje


Noul sistem de finanțare a învățământului superior are efecte secundare care discriminează universitățile regionale și le condamnă la faliment.

De la începutul acestui an Ministerul educației virează bani în contul instituțiilor publice de învățământ superior după o nouă formulă, bazată pe numărul de studenți înmatriculați, complexitatea programelor, dar și alți indicatori specifici fiecărei meserii.

Noul sistem de finanțare universitară între avantaje și dezavantaje
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:04:42 0:00
Link direct

După aplicarea acestei metodologii unele instituții și-au mărit bugetele, altele, din contra, s-au pomenit cu fonduri tăiate. Cu toate acestea, noua formulă de distribuire a banilor este considerată corectă și mai eficientă, pentru că va stimula competiția între universități.

Modelul de finanțare aplicat celor 11 universități din subordinea Ministerului Educației copiază principiul „banul urmează elevul”, care funcționează în învățământul general încă din 2013. Această formulă a accentuat, în mod inevitabil, diferența dintre bugetele puse la dispoziția școlilor cu un număr mai mare de elevi și respectiv, a celor mici. Dar autoritățile din învățământ consideră că este cea mai echitabilă formulă posibilă.

Viorel Bostan, rectorul Universității Tehnice
Viorel Bostan, rectorul Universității Tehnice

Pornind de la același criteriu, al numărului de studenți înmatriculați, și la universități au ajuns mai puține fonduri sau din contra, s-au mărit alocațiile, ceea ce este perfect justificat în opinia lui Viorel Bostan, rectorul Universității Tehnice. La fel, explică el, plățile per student mai depind și de domeniul de instruire:

„Banii alocați instituțiilor erau doar ajustați la inflație. Ne-am trezit cu universități care au, de exemplu, o mie de studenți și primesc pe an 60 de milioane, și altă universitate care are de nouă ori mai mulți studenți, dar primește de două ori mai mulți bani doar. Ceea ce nu este corect. Diverse profesii și programe de studii necesită cheltuieli diferite. A instrui un jurist sau un economist nu înseamnă că este mai ușor, dar necesită mai puțini bani, fiindcă ai nevoie doar de sala de curs, profesor și niște resurse. Pe când a instrui un inginer, sau un medic sau un artist, este mai scump.”

Spre deosebire de instituțiile școlare, în universități, banii intrați pe grila numărului de studenți alcătuiesc 75 la sută din buget. Alte 5 procente se vor aloca pentru proiecte de modernizare a instituției iar 20 la sută pot fi venituri obținute prin concurs, în baza unor indicatori de performanță, stabiliți de Ministerul Educației. Rectorul UTM, Viorel Bostan notează că la acest capitol de alocări vor primi mai mulți bani instituțiile care vor avea, bunăoară, mai multe proiecte de cercetare câștigate la nivel internațional, inclusiv proiecte de mobilitate între studenți.

Obținerea unor asemenea indicatori este practic imposibilă pentru o universitate regională, unde nu există proiecte de cercetare, spune Sergiu Cornea, rectorul Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul. Prin urmare, instituția nu poate concura cu cele din Chișinău nici după numărul de studenți și nici la capitolul reușitelor academice pe care insistă să le cuantifice ministerul:

Pentru universitățile regionale ar trebui cumva un alt tip de finanțare

„La linia de start fiecare vine cu bagaj diferit. Și noi, la startul acesta nu chiar suntem favorizați, avem și o existență de două decenii, încă trebuie să te formezi. Poate că pentru universitățile regionale ar trebui cumva un alt tip de finanțare. Cred că o să facem o campanie de admitere mai agresivă, să ne promovăm, cumva să mai optimizăm din cheltuieli.”

Bugetul Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul a scăzut în acest an cu circa 20 la sută. O reducere și mai drastică o suportă Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice. Rectora, Victoria Melnic spune că s-au pomenit într-o situație complicată și sunt nevoiți să caute soluții de optimizare. Ea explică de ce pregătirea unui student la arte costă mult peste fondurile alocate de autorități:

„În arte, procesul de instruire este individualizat. Noi avem multe lecții de specialitate, toate instrumentele, canto, actoria, pictura, dar practic toate specialitățile nu pot fi însușite decât în forma unor lecții de la maestru la discipol. În cazul dat, această oră costă foarte scump. Este nevoie de echipament, este nevoie de instrumente muzicale. Eu nu mai spun, la noi studenții se auto subvenționează.”

Metodologia ministerului prevede pentru specialitățile din domeniul artelor cei mai ridicați coeficienți de finanțare, însă calculele finale descurajează, spune Victoria Melnic. Ea crede că la finanțarea instituțiilor cu profil de arte, dar și pentru universitățile regionale, ar trebui să existe o abordare diferențiată. Primii nu pot conta pe resurse suplimentare obținute de pe urma studiilor cu taxă, pentru că instruirea e scumpă și puțini se încumetă să își asume cheltuielile, iar în teritoriu taxele sunt relativ accesibile, dar nu sunt prea mulți tineri cară să se înscrie la numitele facultăți de provincie.

Vezi comentarii (2)

AntiNostalgia 2 – privind spre viitor

Radio Europa Liberă organizează al doilea sezon: din nou filme documentare, dezbateri și mulți invitați din țară și din străinătate pentru a discuta despre lecțiile trecutului ca șansă de a modela un viitor diferit. Un dialog între generații, la care toată lumea este binevenită

Previous Next

XS
SM
MD
LG