Ambasadorii la Bruxelles ai celor 27 de țări din UE au aprobat luni în unanimitate acordul Brexit încheiat săptămâna trecută. În lungul lanț de pierderi ale divorțului, Marea Britanie renunță să mai participe la programul european Erasmus de schimburi de studenți.
În România, țară cu un număr nefiresc de ridicat de partizani ai Brexitului, chiar și printre intelectuali, mulți au pufnit la auzul știrii că Boris Johnson a refuzat să semneze. Ideea, așa cum e formulată de îndârjiții Brexitului, este că britanicii au Oxford și Cambridge, două dintre cele mai bune universități din lume, așa că n-ar avea nevoie să meargă prin stagii la Paris, Bruxelles și Roma. Or, pe lângă faptul că nu toți britanicii pot merge la studii la Oxford și Cambridge, pentru tineri programul de schimburi de studenți și studii în străinătate Erasmus este unul din cele mai mari beneficii ale Europei.
Nu doar că oferă o neprețuită experiență a contactului cultural, prin imersiunea totală în cultura unei alte țări, însă Umberto Eco a numit chiar programul european de studii Erasmus o „revoluție sexuală”.
Secretarul de stat irlandez pentru învățământul superior, Simon Harris, a anunțat așadar că Dublinul e gata să plătească stagiile Erasmus ale studenților din nordul insulei, cetățeni britanici.
„Costul nici nu ar fi foarte ridicat”, a spus el: „Circa două milioane de euro pe an”. Anul trecut, 650 de studenți nord-irlandezi au participat la Erasmus, mergând la stagii în alte țări ale UE. În schimb, numărul tinerilor britanici în Erasmus a fost până acum de peste 17.000 pe an.
O „mare pierdere”
Guvernul scoțian a numit de asemenea astăzi încetarea participării la Erasmus „o mare pierdere”. Programul datează deja din 1987, iar începând de anul trecut a intrat în vigoare Erasmus+ (Erasmus Plus), care combină toate structurile existente de schimburi de studenți, inclusiv în domeniul sportului.
Programul a început cu 3.000 de studenți în 1987, ca rapid să depășească 150.000 de studenți pe an.
Cu totul, în cele aproape trei decenii de când există, cifra celor care au beneficiat de bursele Erasmus a depășit patru milioane.
Tinerii studiază un minimum de trei luni, sau efectuează un stagiu de minimum două luni, într-o universitate din altă țară a Uniunii Europene, unde înscrierea e plătită prin program, precum și cheltuielile de cazare.
Stagiile și perioada de studiu în străinătate sunt recunoscute de universitatea de origine. Studenții cu un handicap fizic pot primi o bursă suplimentară.
„Revoluția sexuală” Erasmus
Statisticile sunt impresionante. Mai bine de un sfert din tinerii care participă la programul Erasmus își găsesc acolo partenerul de viață, cel mai adesea provenit din altă țară și altă cultură.
„Numesc asta o ‘revoluție sexuală’, a spus Umberto Eco: „un tânăr catalan întâlnește o fată din Flandra, se îndrăgostesc și devin europeni, și ei, și copiii lor”.
Pe lângă contactul cultural, aproape jumătate din cei care participă la programul Erasmus caută o carieră internațională și poartă automat idei pro-europene.
Țările preferate ale tinerilor care iau parte la programul Erasmus sunt Italia, Spania și Germania.
Programul Erasmus reprezintă o șansă uriașă de integrare europeană și punctul de plecare al unei identități colective europene care, în condițiile crizei actuale, este atacată și pusă în discuție. In schimb, zecile de mii de cupluri mixte, precum și faptul că foarte multe întreprinderi și corporații pun un mare preț pe experiența în străinătate, precum și pe cunoașterea altor limbi și culturi, anunță o nouă identitate europeană, care va supraviețui crizei.
