Linkuri accesibilitate

Anatol Gremalschi: „Ne trebuie un portal național al educației”


Înainte de vacanța de iarnă, o petiție lansata pe internet de un grup de elevi cerea anularea tezelor semestriale, invocându-se, printre altele, eficiența joasă a învățării la distanță. Reflectă acest demers al elevilor situația de fapt din învățământ? Un interviu cu Anatol Gremalschi, coordonator de programe în educație la Institutul de Politici Publice, pe care l-am întrebat întâi de toate cum ar descrie situația din educație, la 10 luni de învățare inclusiv la distanță.

Interviu cu Anatol Gremalschi
Așteptați

Nici o sursă media

0:00 0:16:22 0:00
Link direct

Anatol Gremalschi: „A fost, în general, un șoc pentru toți actorii educaționali. Ca orice altă situație care apare pe neașteptate și pentru care într-o anumită măsură nu am fost pregătiți. Societatea a conștientizat că, în afară de aspectele legate de sănătate, situația de pandemie afectează, practic, toate celelalte domenii de activitate umană.”

Le putem da dreptate doar în aspectele ce țin de lipsa anumitor condiții pentru studii, dar nu le putem da dreptate pentru anularea evaluărilor...

Europa Liberă: Cu trei săptămâni în urmă, o petiție, probabil Dvs. ați văzut-o, era o petiție lansată de elevi și era, la un moment dat, semnată de vreo 5.700 de elevi și această petiție cerea anularea tezelor semestriale. Am să citez acum din ea: „Din păcate, un număr mare de instituții de învățământ nu sunt încă adaptate pentru continuarea eficientă a procesului educațional, în mediul rural nu sunt condiții necesare pentru desfășurarea învățământului online. Prin urmare, cerem înțelegerea faptului că și pentru elevi este o provocare imensă continuarea procesului educațional, ceea ce stresează majoritatea elevilor, din cauză că eficiența învățării și înțelegerii materialului predat a scăzut considerabil, a dus la scăderea performanțelor școlare”. Dvs. cum priviți această petiție? Le-ați da dreptate acestor elevi care au semnat-o?

Anatol Gremalschi: „Pentru a da dreptate, trebuie să analizăm din mai multe puncte de vedere. În petiție, toate argumentele expuse se reduc, în general, logic, la necesitatea suspendării anului de studii. Ei nu solicită suspendarea anului de studii din cauză că nu există condiții ș.a.m.d., ei solicită să nu fie evaluați, ceea ce e cu totul altceva. Cu același succes argumentele ce se referă la stres, la lipsa condițiilor, la lipsa dorințelor pot fi aplicate în cazul oricăror examene în condiții de normalitate. Orice examen, orice evaluare în scris, orice teză necesită muncă, necesită concentrare, prin urmare, le putem da dreptate doar în aspectele ce țin de lipsa anumitor condiții pentru studii, dar nu le putem da dreptate pentru anularea evaluărilor. Avem experiența aceasta cu Bacalaureatul și cu examenele de absolvire din instituțiile de învățământ profesional-tehnic și cele de învățământ superior. S-a cerut anularea examenelor, nu s-a cerut transferul lor pentru un an în care vor fi condiții. Prin alte cuvinte, dați-ne diplome, fără să ne evaluați! Și e păcat că statul Republica Moldova nu prea are capacități în a convinge populația de necesitatea respectării anumitor reguli și în faptul că nu toate problemele, mai ales cele ce țin de domeniul de activitate profesională, se rezolvă prin votul străzii.”

Europa Liberă: Dar am putea deduce din această petiție că nu întotdeauna cadrele didactice manifestă înțelegerea necesară a situației în care ne aflăm și poate nu au simplificat itemii pe care îi propun acolo la evaluare sau ceva de genul acesta?

Anatol Gremalschi: „Orice evaluare se face în baza unor anumite standarde. Cadrele didactice, în principiu, nici nu au dreptul să simplifice itemii, scoatem la examenul de Bacalaureat probleme de genul 2+2, 2x2, dăm la toți note de „10”. Poate elevii au dreptate în aspectul ce ține de faptul că nu s-au luat în considerare condițiile în care au loc evaluările, poate au cerut de la elevi să elaboreze lucrări scrise în loc să le evalueze competențele propriu-zise? Asta este cu totul altă problemă. Chiar în condițiile de învățământ online, chiar în condițiile în care elevii au acces necontrolat la orice sursă de informație, pot fi organizate evaluări. De exemplu, la limba română nu-l întrebi substantive, adjective, verbe, dar îi dai să scrie un mic eseu la o temă în care el își manifestă creativitatea și originalitatea, dar, cu regret, încă nu avem o astfel de practică – evaluări în condițiile în care accesul la informație nu este restricționat.”

Europa Liberă: Revin la întrebarea mea. Cum priviți această petiție, e mai degrabă o manifestare a dorinței dintotdeauna a elevilor de a fi mai puțin puși în situația de evaluare, de stres etc. sau, totuși, scoate la iveală această petiție și problemele din sistem?

Anatol Gremalschi
Anatol Gremalschi

Anatol Gremalschi: „În opinia mea, orice petiție înaintată de orice categorie socială merită respect și atenție, dar ele trebuie tratate din punct de vedere profesionist, nu trebuie să alunecăm pe pista populismului. În cazul elevilor care nu au atins vârsta majoratului, ei trebuie consultați, vocea lor trebuie auzită, însă ea nu este decisivă. Și din acest punct de vedere, autoritățile, cadrele didactice trebuie să promoveze un anumit model de comportament al elevului și o anumită educație. Drepturile sunt corelate cu obligațiunile, drepturile sunt corelate cu responsabilitățile. Haideți și vom da la toți diplome de medici în baza petițiilor că toți vor să devină medici, fără să le facem evaluări, fără să cerem trecerea anumitor programe de formare, fără să cerem efectuarea anumitor lucrări practice, haideți să facem așa și eu sunt sigur că se vor găsi persoane care vor cere diplome și vor spune că lor le este greu să învețe toate organele corpului omenesc, că chimia și biochimia sunt discipline foarte complicate ș.a.m.d. Deci, poziția mea este următoarea: să nu confundăm populismul cu profesionalismul și fiecare să-și respecte în egală măsură atât drepturile, cât și responsabilitățile. Și noi trebuie să educăm elevii anume în acest spirit, să nu transformăm lupta pentru drepturile copilului, lupta pentru drepturile omului în activități pionierești.”

Trebuie să salutăm și să susținem eforturile autorităților de a asigura școlile cu echipamentele necesare, de a oferi un sprijin copiilor aflați în situații defavorizate...

Europa Liberă: O problemă pe care a ridicat-o învățământul la distanță, mai ales în prima etapă, atunci când s-a declanșat pandemia, a fost lipsa de echipamente pentru elevi și cadre didactice care să asigure studiile la distanță. Ministerul Educației spunea la un moment dat că 4,4 din elevi n-ar avea acces la aceste echipamente. Vi se pare o cifră reală?

Anatol Gremalschi: „În primul rând, trebuie să salutăm și să susținem eforturile autorităților de a asigura școlile cu echipamentele necesare, de a oferi un sprijin copiilor aflați în situații defavorizate. Totodată, trebuie să mulțumim partenerilor noștri de dezvoltare, sectorului asociativ pentru ajutorul acordat școlilor, însă, ca să putem da o estimare a gradului de asigurare, evident că avem nevoie de date obiective, iar aceste date nu pot fi colectate în lipsa unor standarde foarte precise. Ce înseamnă, elevul trebuie să fie asigurat cu echipamente digitale? Ce fel de echipamente digitale – telefoane inteligente, tablete, laptopuri, calculatoare de birou, conexiune internet cu o anumită viteză? Pe baza unor astfel de standarde am putea spune câte procente de elevi nu au acces. Doi: trebuie să clarificăm foarte clar, cine asigură aceste echipamente – familia, autoritățile locale, autoritățile centrale? Ce facem cu echipamentele digitale, care organ în stat trebuie să aibă grijă de acest lucru? Mi se pare că aici încă nu s-a pus definitiv punctul, nu au fost repartizate responsabilitățile și 4%, în general, coincide cam cu cifra copiilor aflați în situații de risc. Prin urmare, putem deduce: da, cifra este reală și ministerul a colectat-o respectând rigorile referitoare la astfel de cercetări.”

Europa Liberă: Dar a făcut, din punctul Dvs. de vedere, ministerul și când zic „ministerul” am în vedere în general autoritățile au făcut suficient ca să răspundă acestei provocări? 20 de milioane de lei pentru procurarea echipamentelor s-au alocat în acest an. Vi se pare potrivit?

Anatol Gremalschi: „Eu cred că autoritățile au făcut un supraefort și bravo lor. Vă dați seama, în condițiile în care încasările la buget au scăzut dramatic, nu funcționează multe sectoare ale economiei, să găsești 20 de milioane? Bravo lor! Acum haideți să recalculăm 20 de milioane în câte calculatoare, de exemplu, ar fi, dacă am lua un calculator, să zicem, la 10 mii de lei, ne dăm seama că numărul de calculatoare care revine la o școală este de 20-30, posibil 40. Evident că aceste calculatoare pe fundalul unui număr de elevi de la o școală medie de 300-400 de elevi nu rezolvă situația, dar trebuie să le raportăm doar la elevii care nu dispun de mijloace. Dar cred eu că calculatoarele mai bine ar fi direcționate nu doar elevilor, dar și cadrelor didactice, pentru că ele trebuie să-și pregătească lecțiile ca să le poată posta în spațiul digital. Deci, este un efort pe care îl apreciem, dar, evident, statul nu și-a asumat obligațiunea să ofere fiecărui elev câte un calculator, este peste puterile statului.”

Europa Liberă: Și concluzia aici care ar fi? În general, am făcut față acestei chestiuni?

Anatol Gremalschi: „Eu cred că în mare măsură autoritățile au asigurat desfășurarea procesului educațional.”

Am făcut foarte multe instruiri, dar peste o lună-două trebuia să verificăm câte cadre didactice utilizează tehnologiile...

Europa Liberă: Încă un domeniu unde, probabil, e nevoie de muncă mai multă: competențele digitale. Biroul European de Statistică Eurostat a măsurat, la un moment dat, competențele digitale ale elevilor și profesorilor din țările membre ale UE și concluzia despre România, de exemplu, era că e ultima în Uniunea Europeană, doar 56 la sută din elevii din România ar avea aceste competențe. În Republica Moldova, acest gen de măsurări cel puțin eu nu am știință să se fi efectuat, dar am putea presupune că lucrurile stau și mai prost sau nu?

Anatol Gremalschi: „Nu cred că lucrurile în Republica Moldova stau mai prost din simplul motiv că, comparativ cu România, informația în Republica Moldova este disciplină obligatorie. Să ne referim la pedagogia digitală, mai exact, la utilizarea oportunităților oferite de tehnologiile digitale pentru atingerea scopurilor învățării. Da, aici situația nu prea a fost monitorizată. În 2015, ministerul a aprobat standardele competențelor digitale ale cadrelor didactice și ale cadrelor de conducere, dar pe fundalul instabilității politice, pe fundalul slăbiciunii aparatului de stat nu a fost o fermitate în acțiuni în implementarea standardelor respective, ele nici nu au ajuns în criteriile de atestare a cadrelor didactice. Aici avem o lacună și trebuie să depunem eforturi ca s-o depășim. Cel puțin ar fi trebuit să fie un mecanism obiectiv - da, a apărut situația, s-a făcut o evaluare-fulger, nu doar în baza propriilor declarații, s-a făcut o evaluare-fulger, s-au alocat mijloace pentru formare; da, ministerul a organizat instruirea în cascadă, au fost conectați partenerii străini, partenerii de dezvoltare, companii cu renume internațional și bravo lor, au făcut acest lucru, păcat că nu a fost inclusă și evaluarea finală. Adică am făcut foarte multe instruiri, dar peste o lună-două trebuia să verificăm câte cadre didactice utilizează tehnologiile. E simplu să pui elevul să scrie de mână pe hârtie și pe urmă să fotografieze cu telefonul și să trimită răspunsul, dar asta nu-i utilizarea tehnologiei digitale. Lucrurile acestea nu au fost făcute și vom recomanda factorilor de decizie din educație să se gândească la aceste aspecte.”

Europa Liberă: Tocmai la asta voiam să ajungem, o listă de sarcini dacă ar fi sau scopuri pe care să ni le punem, iată, acum când putem trage niște concluzii.

Cadrele didactice fac mari eforturi, se sacrifică pentru elevii pe care îi învață, dar asta nu-i motiv ca să nu înnoim sistemul educațional...

Anatol Gremalschi: „Prima sarcină: evident, trebuie să facem o cartografiere a resurselor digitale disponibile în fiecare școală; 2) o cartografiere a competențelor digitale stăpânite de cadrele didactice; 3) o cartografiere a competențelor digitale ale elevilor și, în baza acestei cartografieri, în opinia mea, de unificat procesul de învățare în medii digitale. Până acum s-a mers pe decizii impuse de situații incendiare, de pompieri, noi trebuie să avem o abordare sistemică și mă bucur că funcționarii de nivel înalt din cadrul Ministerului Educației cunosc această problemă și marchează anumite activități. Ne trebuie un portal național al educației, ne trebuie o bibliotecă digitală la nivel național cu resursele educaționale, ne trebuie includerea atestării competențelor digitale în actele de recrutare a cadrelor didactice, de promovare și de menținere a lor în sector. Și aici posibil și ultima recomandare care sună banal: de ce remunerarea cadrului didactic nu depinde și de nivelul de stăpânire a competențelor digitale? De ce cadrul didactic care fotografiază sarcinile prin telefon și le trimite elevilor are același salariu ca profesorul care face lecții interactive online, teste multimedia?...”

Europa Liberă: Deci, sugerați că ar trebui cumva stimulați și financiar cei care au făcut efortul să învețe aceste tactici?

Anatol Gremalschi: „Mi se pare firesc ca remunerarea să depindă de volumul și calitatea muncii depuse. Nu putem trăi ca în secolul XVIII, nu putem folosi metodele de predare, învățare, evaluare din secolul XIX. În condiții normale de muncă, fără crize sanitare, economice, climaterice și demografice e clar că trebuie să digitalizăm educația. Cu regret, la noi a prevalat atitudinea dictată de tradiții, conservatorism și, repet, de a nu deranja oamenii. Deci, eu înțeleg, cadrele didactice fac mari eforturi, se sacrifică pentru elevii pe care îi învață, dar asta nu-i motiv ca să nu înnoim sistemul educațional.”

Previous Next

Previous Next

XS
SM
MD
LG