Atunci când se uită la o clădire, Victoria nu o poate vedea izolat: se uită la întreg sistemul care o înconjoară. Observă dacă are sau nu spații verzi în jur, cum e conectată la infrastructura electrică sau cea de mobilitate.
E o abilitate care și-a format-o după ani de muncă, în care a studiat politicile pentru promovarea eficienței energetice în sectorul rezidențial. În prezent, lucrează la promovarea cartierelor ecologice, care produc mai multă energie decât consumă, proiect creat în colaborare cu locatari și actori locali.
Viața la Torino
Victoria a plecat din Moldova pentru că și-a dorit studii superioare de o calitate mai bună. Spera să le găsească în afară.
Traseul ei a început la Torino unde în 2007 a obținut una din cele 10 burse anuale de merit destinate studenților internaționali la Universitatea Politehnică.
„Am găsit exact ceea ce așteptam: abordare științifică pentru a înțelege cum se adaptează clădirile într-un anumit context, folosirea de programe speciale pe calculator pentru a modela aspecte importante, cum ar fi performanța energetică sau iluminarea”, explică ea.
Apoi a făcut parte din prima generație de masteranzi care au cercetat arhitectura sustenabilă, un mod de a proiecta clădiri prietenoase cu mediul. E un subiect pe care l-a ales intuitiv, dar care s-a dovedit a fi decisiv în cariera sa de mai departe.
„Simțeam că vreau să fac ceva pentru mediu. Cu 15 ani în urmă, schimbările climatice și arhitectura sustenabilă nu erau atât de discutate, dar înțelegeam deja de ce e important ca atunci când construim clădirile și infrastructura să luăm în calcul aceste aspecte”, spune Victoria.
Cât timp a locuit în Italia, Torino a devenit orașul său de suflet. Își amintește, în special, arhitectura și felul în care aceasta a modelat spații de confort pentru diverși oameni.
Îi plăcea să meargă adesea la Circolo dei Lettori - un centru cultural dintr-un fost palat, dedicat promovării literaturii și culturii sau la Sammabaia, un loc despre care spune că este „toate lucrurile și nimic anume în același timp”.
„Centrul parcă e un refugiu: intri acolo în palat și vezi picturile, e o atmosferă de poveste. Al doilea, Samambaia, este, de asemenea, un loc unic: au mâncare, dar nu-i restaurant, au cafea, dar nu-i cafenea, au paste în vânzare, dar nu-i magazin. E un fel de toate lucrurile împreună și e un loc foarte micuț, cu câteva mese, pentru care mereu se stă în rând. Asta e Torino pentru mine”, explică Victoria.
În timpul masteratului, a urmat un an de Erasmus în Galicia. După absolvire s-a mutat la Valencia, însă asta a coincis cu criza financiară și imobiliară de acolo, iar căutările unui post de muncă pe meseria sa nu a dat rezultat și s-a mutat în Belgia.
„În țările UE, autoritățile colaborează cu cercetătorii”
Victoria s-a înscris la un doctorat în arhitectură sustenabilă la Universitatea din Hasselt, unde a studiat politicile publice care încurajează renovarea clădirilor într-un mod ecologic. Atunci a analizat și factorii emoționali, culturali și sociali care influențează decizia oamenilor de a renova sau nu o clădire.
Folosind aceste perspective, Victoria a analizat eficiența certificatului energetic pentru locuințe din regiunea Flandra.
„Am colaborat cu Agenția de Energie a Flandrei, care lucra la o nouă versiune a certificatului de performanță energetică, un document oficial care evaluează și indică eficiența energetică a unei clădiri, etichetând-o de la A la G. Am făcut experimente și, în baza rezultatelor, ei au schimbat certificatul, adăugând și eticheta A+ pentru clădirile cu balanță energetică pozitivă, care produc mai multă energie decât consumă”, precizează Victoria.
Ea a constatat că oamenii care cunosc despre eticheta A+ sunt mai dispuși să investească în renovarea clădirilor. Anul acesta, datorită eforturilor Institutului European pentru Performanța Clădirilor (BPIE), Comisia Europeană a inclus această recomandare la nivel european.
După doctoratul obținut în 2019 la Universitatea Hasselt, Victoria a urmat un postdoctorat lucrând la Proiectul RETAX, care urmărește reformarea impozitului pe proprietăți imobiliare în Belgia pentru a spori eficiența energetică și utilizarea durabilă a terenurilor.
În acea perioadă, a observat cât de importantă este colaborarea între instituțiile statului, UE și centrele de cercetare, precum și modul în care deciziile politice sunt bazate pe cercetări. Ea speră să vadă o abordare similară și în Moldova.
Postdoctoratul a inspirat-o să lucreze la intersecția politicilor publice și cercetării, ajutând la colaborarea factorilor de decizie și oamenilor de știință. Așa, a ajuns în 2021 să muncească la Institutul European pentru Performanța Clădirilor (BPIE), un think tank independent, specializat în politici și cercetări legate de eficiența energetică în clădiri.
În prezent, tânăra gestionează proiecte Horizon 2020 (un mare program de inovare și cercetare al Uniunii Europene) și oferă recomandări pentru politici publice privind renovarea clădirilor și cartierele cu energie pozitivă.
Cartierele cu energie pozitivă sunt zone urbane care produc mai multă energie decât consumă, integrând soluții de eficiență energetică, surse de energie sustenabile, stocare termică și electrică și un sistem de optimizare și automatizare pentru a reduce impactul asupra mediului și a crește calitatea vieții.
„Vreau să particip la ceea ce se întâmplă în Moldova”
Din biroul său cu vedere spre biserica Saint Catherine de la Bruxelles, povestește că nu se simte pe deplin integrată acolo, chiar dacă are o casă, un post de muncă și o comunitate fizică și online de alți mii de moldoveni stabiliți în Belgia.
Laudă sistemul de sănătate și de muncă din Belgia pentru flexibilitate și siguranță, dar spune că se simte mai mult româncă decât belgiancă, deși nu a trăit niciodată în România.
O motivează în continuare colaborarea directă cu cei care fac politicile publice și consideră că aceasta este cea mai rapidă și eficientă cale de a schimba societatea.
A încercat să vorbească și celor de acasă, dar și în diaspora, despre asta, în special despre sărăcia energetică, adică situația în care o persoană sau o familie folosește un procent prea mare din venit pentru a-și menține confortul acasă, și despre bune practicile care pot fi preluate din afara Moldovei pentru a o combate. Mai recent, spune că, alături de ea, mulți alți moldoveni care lucrează în instituții UE au transmis autorităților despre disponibilitatea de a ajuta în procesul negocierilor și reformelor necesare pentru aderare, iar acum așteaptă să vadă dacă și cum se va materializa acest lucru.
„Încerc să fiu destul de implicată, nu doar să urmăresc, dar și să particip la ceea ce se întâmplă în Moldova”, adaugă Victoria.
În 2018 și 2019, ea a organizat proteste antioligarhice în diaspora, prin care cei plecați cereau democrație și alegeri corecte în Moldova.
Revine odată pe an acasă și se oprește la Chișinău, despre care crede însă că merge în direcția opusă orașelor europene.
„E foarte trist că, în loc să fie oraș mai verde, mai sustenabil, mai prietenos și adaptat la nevoile oamenilor, mai rezilient la schimbările climatice, e invers”, consideră ea.
Pe de altă parte, schimbările în bine pe care le vede acasă sunt cele legate de mentalitate. Are încredere și speranță în noile generații, pe care le vede mai implicate și mai sensibile la schimbările climatice.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
