Zeci de angajatori şi peste două mii de slujbe este oferta prezentată astăzi la Târgul locurilor de muncă pentru tineret. Astfel, Agenţia naţională de ocupare a forţei de muncă încearcă să creeze o punte de legătură între tinerii care-şi caută de lucru şi angajatori. În ce măsură cererea corespunde ofertei de pe piaţa muncii? O întrebare la care a căutat răspuns corespondenta noastră:
Dumitriţa Jalba este responsabilă de angajări în cadrul unei companii internaţionale de transport şi logistică. Prin urmare, îşi poate da seama lesne dacă are în faţă un tânăr cu potenţial sau unul care a chiulit de la ore. Recunoaşte că majoritatea întreprinderilor nu-şi mai fac iluzii că ar putea angaja absolvenţi de facultăţi fără să investească ulterior în instruirea lor. Oamenii de afaceri s-au adaptat la â realitatea din ţară şi au mai redus din exigenţe atunci când caută noi angajaţi:
Dumitriţa Jalbă: „Căutăm tineri dornici să-şi înceapă cariera într-un mediu european, cu cunoştinţe de engleză, cu cunoştinţe de utilizare a calculatorului, dacă ele nu sunt noi suntem ok să-i învăţăm şi să le oferim traininguri viitorilor noştri angajaţi.”
Europa Liberă: Universităţile au un rol foarte important în pregătirea viitorilor angajaţi, în ce măsură reuşesc să acopere aceste necesităţi?
Dumitriţa Jalbă: „Probabil într-o măsură destul de mică. Cerem să se lucreze în domeniul tehnologiilor informaţionale, să se lucreze la calculator, într-un soft cum ar fi Excel, care nu este dificil, dar trebuie să-l cunoşti. Persoanele care vin după universitate nu sunt bine pregătite, probabil au prea puţine proiecte în care ar trebuie să lucreze în softul dat şi să-l înveţe”.
Târgul locurilor de muncă pentru tineret
În grupuri mici, gălăgioşi şi cu braţele pline de pliante, aşa i-am văzut pe studenţii veniţi la târg. Unii nehotărîţi, alţii cu CV-uri în mâni, decişi să-şi găsească o slujbă. Ba mai mult, am întâlnit şi din cei care erau în căutarea celui de-al doilea loc de muncă ca Marin Popescu, asistent igienist epidimiolog, altfel spus, angajat la Sanepid:
„Un job în plus nu strică la nimeni, cred eu. Dacă este posibilitatea, de ce nu? Nu cred că toată ieşirea din situaţie este plecarea peste hotare. Eu vreau aici în ţară să rămân. Chiar dacă salariul este mai mic, eu am lucrat şi la două, la trei slujbe. Din perspectiva mea, fiind tânăr şi neavând încă familie, pun accentul pe carieră, deoarece având o carieră voi putea să-mi întreţin familia şi pe mine.”
Chiar dacă târgul de cariere este destinat tinerilor, printre participanţi am întâlnit-o pe Lidia Vition, fostă profesoară de istorie, ajunsă la vârsta pensionării. Aduna şi ea pliante de la potențiali angajatori în speranța să-şi găsească un loc de muncă: „Sunt oportunităţi, unele chiar interesante în domeniul asistenţei sociale, a carităţii. Ne bucură că sunt, ceea ce nu era înainte. Simt o atitudine mai grijulie faţă de oamenii din diferite categorii.”
Europa Liberă: Ce ar avea de câştigat un angajator atrăgând atenţia şi la persoanele trecute de vârsta pensionării?
Lidia Vition: „Plusuri ar fi: responsabilitatea, experienţa de viaţă, o altă atitudine, deci, multe avantaje ar fi”.
Un recent raport al Băncii Mondiale constata că printre problemele acute cu care se confruntă angajatorii din Republica Moldova este şi lipsa forţei de muncă. Cercetarea arată că o companie din patru se confruntă cu deficit de personal. Asociațiile care apără interesele antreprenorilor recunosc că situaţia din domeniu este oarecum mai bună decât cea de acum zece ani, însă insuficientă pentru ca autoritățile să se poată lăuda că în Republica Moldova ar fi un mediu de afaceri foarte prietenos.
