În iulie 2023, președinții Poloniei și Ucrainei au comemorat victimele unui val de violență care a provocat moartea a zeci de mii de oameni în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Volodimyr Zelenski, președintele Ucrainei, și Andrzej Duda, pe atunci președintele Poloniei, au îngenuncheat și au aprins lumânări în fața unui monument comemorativ lângă altarul unei biserici din Luțk, capitala regiunii Volinia, din nord-vestul Ucrainei. În postările de pe rețelele sociale, amândoi au transmis un mesaj pozitiv: „Amintirea ne unește!”
Această afirmație este supusă unui test dificil trei ani mai târziu, pe măsură ce o dispută reaprinsă cu privire la ceea ce Polonia numește „Masacrul din Volinia”, iar Ucraina „Tragedia din Volinia”, zguduie relațiile dintre cele două țări vecine, riscând să aibă repercusiuni asupra apărării Kievului împotriva Rusiei și asupra integrării Ucrainei în Uniunea Europeană.
Motivul reaprinderii conflictului a fost decizia lui Zelenski din luna mai de a da unei unități militare un nume care să-i onoreze pe „Eroii UPA” — Armata Insurgentă Ucraineană, despre care Polonia susține că a masacrat aproximativ 100.000 de polonezi în zona respectivă, aflată atunci sub control german, în perioada 1943-1945, ucideri pe care parlamentul polonez le-a calificat drept genocid.
Ucraina respinge această calificare și susține că și ucrainenii au avut de suferit din cauza urii polonezilor. Mii de ucraineni au fost uciși în represalii.
UPA a fost brațul militar al Organizației Naționaliștilor Ucraineni (OUN) condusă de liderul naționalist al rezistenței, Stepan Bandera, și a luptat împotriva Germaniei naziste și a Uniunii Sovietice în diferite momente ale războiului. Aceste grupări sunt acuzate că au desfășurat campanii de exterminare împotriva polonezilor și evreilor.
Însă mulți ucraineni îi consideră luptători pentru libertate — o percepție care s-a amplificat de când țara încearcă să respingă invazia rusă, la 35 de ani după ce și-a câștigat independența față de Moscova, odată cu prăbușirea Uniunii Sovietice.
Polonia, marcată de propriile amintiri dureroase legate de invazia nazist-sovietică din 1939 și de deceniile de dominație a Moscovei după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost unul dintre cei mai puternici susținători ai Ucrainei de când Rusia a lansat invazia pe scară largă în februarie 2022.
„Greșeală strategică”
Așa cum a indicat apariția lui Zelenski alături de Duda în 2023, ambele țări au ținut în mare măsură sub control tensiunile istorice. Însă acum, disputa publică otrăvește relațiile bilaterale și ridică perspectiva unor probleme mai ample într-un moment crucial.
„Implicarea într-un conflict între politicienii din Polonia și Ucraina este o greșeală strategică care va afecta ambele părți: din punct de vedere economic, geopolitic și al reputației”, a avertizat premierul polonez Donald Tusk într-o postare pe X luna trecută.
Ucraina ar putea avea mai mult de pierdut.
„Ucraina riscă să-și afecteze grav sprijinul din partea Poloniei”, a declarat pentru RFE/RL Lucian Kim, analist principal pentru Ucraina la International Crisis Group, subliniind că acest sprijin este „crucial” din mai multe motive.
„Ajutorul militar occidental pentru Ucraina trece prin Polonia. Polonia găzduiește 1 milion de refugiați ucraineni”, a spus Kim. „Sprijinul polonez va fi, de asemenea, necesar pentru aspirațiile Ucrainei de aderare la Uniunea Europeană.”
Protagonistii principali ai acestei dispute sunt Zelenski și succesorul lui Duda, președintele polonez Karol Nawrocki, un istoric populist care a fost directorul unui muzeu dedicat celui de-al Doilea Război Mondial. El conducea Institutul Memoriei Naționale când partidul conservator Lege și Justiție (PiS) l-a desemnat drept candidat la alegerile din 2025.
Pe 19 iunie, Nawrocki a anunțat că îi retrage lui Zelenski Ordinul Vulturului Alb, cea mai înaltă distincție de stat a Poloniei, ca urmare a deciziei sale privind „Eroii UPA”.
Zelenski a returnat medalia Poloniei, iar trei dintre predecesorii săi care primiseră aceeași distincție – Leonid Kucima, Viktor Iușcenko și Petro Poroșenko – i-au urmat exemplul. Apoi, pe 28 iunie, el a înaintat parlamentului un proiect de lege privind crearea unui Panteon Național în onoarea unor figuri-cheie din istoria Ucrainei, avertizând că „nimeni nu ne va spune vreodată… pe care eroi să-i onorăm”.
Un purtător de cuvânt al lui Nawrocki, care afirmase că Polonia „nu trebuie să rămână indiferentă față de promovarea simbolurilor crimei”, a calificat proiectul de lege privind panteonul drept „următoarea etapă a escaladării”.
Campania electorală
Deși își are rădăcinile în vărsări de sânge care au avut loc cu peste 80 de ani în urmă, intensificarea tensiunilor provine în mare parte din considerente politice interne atât în Ucraina, cât și în Polonia, au afirmat analiștii și observatorii.
În Polonia, disputa face parte dintr-un „context preelectoral” în care „factorul ucrainean poate fi folosit pentru a câștiga voturi”, a declarat pentru RFE/RL un oficial al UE, care a vorbit sub condiția anonimatului din cauza caracterului sensibil al subiectului.
Partidul de opoziție PiS încearcă să câștige teren în fața Coaliției Civice a lui Tusk, mai favorabilă Ucrainei, care l-a îndepărtat de la putere în 2024, în perspectiva alegerilor parlamentare care trebuie să aibă loc până în noiembrie 2027.
Disputa privind masacrele din perioada celui de-al Doilea Război Mondial ar putea permite lui Nawrocki și partidului PiS să exploateze sentimentul anti-ucrainean puternic din Polonia, alimentat de resentimentul față de afluxul de ucraineni strămutați de invazia rusă. Sondajele de opinie arată că acceptarea refugiaților ucraineni a scăzut dramatic pe măsură ce războiul s-a prelungit.
În Ucraina, alegerile sunt interzise în temeiul legii marțiale, care este în vigoare de la începutul invaziei pe scară largă. Însă perspectiva unui scrutin prezidențial într-un viitor nu prea îndepărtat a devenit tot mai pregnantă pe fondul presiunilor externe intermitente și al îngrijorărilor unor ucraineni cu privire la cei șapte ani de putere ai lui Zelenski. Deși cota sa de popularitate rămâne ridicată, se desfășoară o campanie ascunsă care îl opune pe Zelenski potențialilor rivali.
„Ceea ce este clar este că Zelenski a acționat exclusiv din motive interne și nu a luat în considerare modul în care acest lucru ar putea fi perceput în afara Ucrainei”, a spus Kim, referindu-se la decizia de a conferi denumirea de „Eroii UPA” unei unități de operațiuni speciale a forțelor armate.
„Zelenski se învelește în mantia naționalismului ucrainean și adoptă poziții pe care poate că nu le-ar fi adoptat mai devreme”, a spus el, adăugând că invazia rusă a făcut ca forțe precum UPA să fie mai puțin controversate decât erau anterior în interiorul Ucrainei.
Când Zelenski a candidat la președinție în 2019, „problemele istorice [și] trecutul nu aveau nicio importanță pentru el”, a declarat pentru RFE/RL Ihor Hriniv, un strateg politic care a condus sediul de campanie al președintelui în exercițiu de atunci, Petro Poroșenko, în cadrul acelei alegeri.
„Problemele care ne așteaptă”
Acum, a spus Hriniv, el se adresează acelei părți a electoratului care nu l-a votat în 2019 și pentru care memoria istorică este importantă — în parte deoarece cei mai proeminenți rivali potențiali ai săi „sunt toți percepuți ca fiind mai patrioți decât Zelenski însuși”.
Ca urmare, a susținut el, Zelenski „uneori se mișcă mai repede decât societatea însăși” în chestiuni legate de personalități naționaliste din trecut și „nu cunoaște problemele care pot apărea cu vecinii sau chiar în Ucraina”.
Amploarea acestor probleme nu este încă clară.
Retragerea Ordinului Vulturului Alb acordat lui Zelenski „nu semnifică o schimbare a direcției strategice a politicii de securitate poloneze”, a declarat Nawrocki în anunțul său. „Am susținut și continuăm să susținem Ucraina deoarece știm că agresiunea rusă reprezintă o amenințare la adresa securității Poloniei și a întregii Europe.”
El a avertizat însă că parcursul Ucrainei către UE „necesită disponibilitatea de a înfrunta cu sinceritate capitolele dificile ale propriei sale istorii.
„O Europă unită a fost construită pe respingerea totalitarismului și a cultului violenței. Aceste principii trebuie să se aplice tuturor. Pentru cei care nu înțeleg acest lucru, nu poate exista loc în Uniunea Europeană, iar Polonia cu siguranță nu va permite acest lucru”, a spus Nawrocki.
Întrebat dacă disputa cu Polonia ar afecta perspectivele de aderare ale Ucrainei la UE, oficialul UE care a vorbit sub condiția anonimatului a spus: „Pe termen scurt, nu. Pe termen lung, posibil foarte mult.”
Polonia, unul dintre cele 27 de state membre ale UE, și-a dat recent acordul pentru deschiderea încă unui „grup” de „capitole” de negociere pentru Ucraina (și Moldova) săptămâna viitoare, făcând astfel un pas înainte în acest proces laborios. Însă oficialul a afirmat că deschiderea altor grupuri și închiderea capitolelor – adică ajungerea la un acord asupra acestora – ar putea fi dificilă.
Indiferent dacă actualul conflict încetinește sau nu parcursul Ucrainei către UE, a spus Kim, „acesta scoate în evidență problemele care ne așteaptă” – probleme care țin mai degrabă de prezent și de viitor decât de trecut.
Temerile fermierilor polonezi că aprovizionarea din Ucraina i-ar putea scoate din afaceri au dus la proteste, iar camionagii polonezi au îngrijorări similare cu privire la mijloacele lor de trai în cazul aderării Ucrainei – îngrijorări împărtășite și de alte țări din regiune.
Până în prezent, nu există semne că tensiunile dintre Kiev și Varșovia se vor extinde la relațiile, uneori volatile, dintre SUA și Ucraina sau că vor afecta eforturile președintelui american Donald Trump de a media un acord de pace între Rusia și Ucraina. Trump l-a lăudat pe Nawrocki în cadrul unei întâlniri cu Zelenski, în marja summitului NATO din Turcia, pe 8 iulie, dar nu a menționat disputa istorică.
Escaladare sau detensionare
Au existat eforturi de reducere a tensiunilor.
Ministrul ucrainean de Externe, Andriy Sîbiha, s-a întâlnit cu omologul său polonez, Radoslaw Sikorski, la Varșovia, pe 3 iulie, și a declarat că a propus „un pachet de măsuri anticriză”, inclusiv întâlniri între diplomați și istorici și contactarea liderilor religioși „pentru a valorifica autoritatea acestora”. Nu a fost clar dacă s-a ajuns la vreun acord.
Pentru prima dată de la izbucnirea conflictului, Zelenski și Nawrocki s-au întâlnit pe 8 iulie, timp de aproximativ o oră, în marja summitului NATO de la Ankara. Nawrocki a declarat că „nu au reușit să rezolve problemele istorice”, dar a lăsat să se înțeleagă că nici nu se aștepta la acest lucru.
Zelenski a calificat întâlnirea drept o „discuție importantă și necesară”, iar ambii președinți au afirmat că Rusia reprezintă o amenințare comună.
Tensiunile au persistat înaintea comemorării anuale a victimelor, organizată de Polonia pe 11 iulie. Șeful de cabinet al lui Zelenski, fostul șef al serviciului de informații militare ucrainean Kirilo Budanov, a afirmat într-un interviu, la începutul acestei săptămâni, că deține informații că Polonia „pregătește o serie întreagă de… măsuri de escaladare” și că tensiunile vor continua, probabil. El nu a furnizat detalii sau dovezi.
Deși analiștii spun că Zelenski s-ar putea să nu-și fi dat seama că denumirea unei unități militare după „Eroii UPA” ar putea provoca reacții în afara Ucrainei, succesul Kievului în a împiedica aproape complet avansul forțelor ruse într-un război pe care mulți îl considerau inițial pierdut rapid de Ucraina ar fi putut să-i întărească încrederea, precum și pe cea a altor înalți oficiali, pe scena mondială.
„Ucraina nu va accepta ultimatumuri de la nimeni din lume. Ultima [țară] care a încercat să ne dea un ultimatum a fost Federația Rusă”, a declarat Budanov. „Fără supărare față de Polonia, dar [Rusia] este puțin mai puternică decât Polonia… Nu ne vorbiți cu ultimatumuri.”
Cu informații furnizate de Halina Tereșiuk, corespondentă a Serviciului ucrainean al RFE/RL
📰 Europa Liberă Moldova este și pe Google News. Abonează-te
