Kazahul Baihan Japaq, soția sa Arai Japarkulova și doi dintre cei patru copii ai lor s-au numărat printre supraviețuitori, după ce o barcă ce transporta 18 migranți ilegali s-a scufundat pe coasta Caraibelor din Columbia pe 9 iulie. Cel puțin o persoană a murit în incident.
Eroii noștri spun că și-au vândut mașina și animalele și au împrumutat bani, lăsând casa drept garanție, pentru a strânge 40.000 de dolari în vederea călătoriei în Statele Unite.
Plănuiau să călătorească din Kazahstan în Uzbekistanul vecin, înainte de a zbura în Qatar și apoi în Brazilia - o rută populară pentru miile de migranți kazahi care s-au îndreptat în ultima vreme spre Statele Unite.
Din Brazilia, ei ar fi continuat călătoria spre nord - prin Columbia, Salvador, Nicaragua, Honduras, Guatemala și Mexic - pentru a ajunge la granița cu Statele Unite.
Migranții spun că au dorit să părăsească Kazahstanul din cauza dificultăților financiare, dar și pentru a oferi șanse mai bune în viață copiilor lor.
Japaq, care a lucrat ca șofer la aeroportul din Almatî, spune că avea un salariu „decent", dar care tot nu era suficient pentru a întreține familia de șase persoane.
„Am folosit alocația de stat pentru copii ca să plătim ipoteca și pentru hainele copiilor și cheltuielile școlare", a spus Japarkulova, de 35 de ani.
„Pentru a câștiga bani în plus, am copt și am vândut plăcinte. Am muncit și am muncit, dar niciodată nu am reușit să câștigăm suficienți bani", a spus ea. „Aveam nevoie de [echivalentul a] 1.250 de dolari pe lună pentru o viață normală, dar venitul nostru era mult mai mic."
Planurile se destramă
Cuplul din Almatî a pornit într-o lungă călătorie la sfârșitul lunii iunie, cu doi dintre copii - adolescentul Bekos și fratele său de 5 ani, Darîn.
Îi însoțea și Qabidulla Qali, în vârstă de 46 de ani, un bucătar din Almatî, pe care cuplul l-a cunoscut într-un grup de chat al kazahilor care doresc să emigreze în Statele Unite.
Curând, cei cinci au ajuns în Brazilia, unde planul lor a început să se destrame. Oficialii de la aeroportul din Rio de Janeiro nu le-au permis să urce în avionul spre capitala Nicaraguei, Managua.
„Aveam bilete de întoarcere valabile, aveam o rezervare la hotel în Managua, dar tot nu ne-au lăsat [să zburăm]. Eram disperați", a spus Japaq, 36 de ani, adăugând că oficialii le-au spus că Nicaragua a trimis o listă cu pasagerii care trebuie interziși de la îmbarcarea în avion.
Statele Unite au început să facă presiuni asupra țărilor din America de Sud și Centrală pentru a opri migranții ilegali care le folosesc ca rute de tranzit spre Statele Unite. Washingtonul a impus sancțiuni Nicaraguei în mai, acuzând-o de complicitate la traficul de migranți.
Japaq spune că familia sa a decis să se întoarcă în Kazahstan, iar bucătarul Qali chiar și-a cumpărat un bilet către Almatî. Dar apoi s-au răzgândit și au contactat niște traficanți pentru a-și aranja călătoria către Nicaragua pe o rută maritimă clandestină.
Familia spune că a plătit 8.500 de dolari traficanților pentru a-i duce de pe insula San Andres, din Columbia, în Nicaragua. În seara zilei de 8 iulie, kazahii s-au alăturat altor migranți ilegali din Iran, Ecuador, Columbia și Venezuela, urcându-se într-o mică barcă de pescuit.
Erau 20 de persoane la bord, inclusiv doi căpitani, iar barca nu avea scaune.
„Ăsta e sfârșitul"
„După ce am parcurs vreo 10 kilometri pe mare, insula a dispărut din vedere și apoi au început să se ridice valuri mari, dar nu ne-am îngrijorat. Toată lumea stătea liniștită, pierdută în gânduri", și-a amintit Japarkulova.
Dar totul s-a schimbat câteva minute mai târziu, când un val mare a răsturnat barca, împrăștiind migranții și lucrurile lor în mare, în larg, în toiul nopții.
În cele din urmă, membrii familiei au dat unii de alții în apă și au petrecut ore întregi agățați de un butoi de benzină care a rămas la suprafață.
„Nu pot descrie ce se întâmpla în mintea mea în acele momente", a spus Japaq. „Întreaga viață mi-a trecut prin fața ochilor. Eram disperat mai ales pentru copii. M-am gândit: 'Ar fi trebuit să ne întoarcem [în Kazahstan când nu ne-au lăsat să urcăm în avion la Rio]. Acum vom muri aici, asta e sfârșitul.'”**
„Ne era foarte frică, dar am încercat să rămânem calmi, ca să nu speriem copiii. Le-am spus că va veni o barcă să ne salveze", a spus Japarkulova.
„Mă gândeam: 'Câte minute mai avem până să murim aici în mare? Cât timp putem să rămânem la suprafață înainte să ne înecăm? Mă gândeam la cei doi copii pe care i-am lăsat în Kazahstan și la acești doi care erau cu noi în mare, în beznă.'”
Japarkulova și-a amintit cum valurile se ridicau deasupra lor, masive, prăbușindu-se apoi peste ei.
„Apa sărată ne intra în ochi și în gât. Ne era rău. Îi țineam pe copii în brațe, ca să nu se scufunde", a mai spus mama.
Cel puțin 15 dintre migranți, inclusiv familia Japaq, au fost în cele din urmă salvați de o barcă de reacție rapidă a marinei columbiene. Dar Qali n-a avut noroc. Salvatorii i-au recuperat corpul din mare.
Înapoi acasă
Bagajele, banii și hainele familiei au fost pierdute în mare, dar pașapoartele lor au rămas miraculos intacte într-o mică geantă de umăr pe care Japaq o sigilase cu bandă înainte de îmbarcare.
„Eram epuizați și în stare de șoc, incapabili să rostim un cuvânt", a spus Japaq, rememorând momentele de după salvarea din mare, când au fost duși la un centru de migrație columbian.
„Timp de trei zile au avut grijă de noi, ne-au dat mâncare și haine, [dar] lucrătorii de la centrul de migrație au încercat să se asigure că nu plecăm din complex", a spus el. „Cineva ne însoțea chiar și la bucătărie și la toaletă. Dar noi nu aveam nici o intenție de a porni spre Statele Unite [în acel moment]. Tot ce voiam era să ne întoarcem acasă. Am uitat de toate împrumuturile și mi-am spus că voi găsi o modalitate de a câștiga bani."
Oficialii columbieni au cerut familiei să părăsească țara cât mai curând posibil. Trei zile mai târziu, o rudă din Kazahstan le-a cumpărat bilete dus-întors spre Almatî. Pe 14 iulie, Japaq și familia sa s-au întors în Kazahstan.
Fără locuri de muncă, fără bani și cu împrumuturi mari de rambursat, cuplul încearcă să-și reconstruiască viața, în timp ce se confruntă și cu urmările traumei suferite. Dar kazahii noștri nu au renunțat la visul american.
Insistă însă că data viitoare vor încerca numai căi legale.
„Drumul pe care l-am încercat nu merită riscul, mai ales cu copii", a spus Japaq. „Poate a fost soarta noastră să trecem prin acea [încercare].”
Articol scris de Farangis Najibullah la Praga, pe baza relatării corespondentului RFE/RL Aqdidar Abdimaulen, din Almatî.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
