Când vorbim despre anul 2018 care tocmai a început, se aminteşte mai ales centenarul Unirii, sau al sfârșitului primului război mondial, în urma căruia harta statelor lumii a fost redesenată. Dar tot anul acesta se împlinește și o jumătate de secol de la acel an 1968, care a marcat puternic – la nivel de emancipare și reforme, și, în unele părți, ale înăbușirii reformelor – mentalitatea contemporană. L-am întrebat pe corespondentul nostru la Bruxelles, Dan Alexe, care crede el că a fost evenimentul cel mai important al anului 1968?
Dan Alexe: „În 1968 nu a fost un singur eveniment marcant care a schimbat istoria socială, politică, culturală a Europei, ci mai multe, și nu doar în Europa; vorbim de Occident în general și chiar de lume, de planetă. A fost un an crucial, a fost începutul sfârșitului Războiului din Vietnam, de pildă, când Lyndon Johnson a decis retragerea trupelor și a durat câțiva ani până Statele Unite au făcut un armistițiu și s-au retras. Ce este astăzi privind retrospectiv impresionant și produce un fel de coincidență politico-culturală este faptul că negocierile de pace în privința Vietnamului au început în Paris în luna mai ’68, când începeau acele revolte studențești care au schimbat istoria culturală a Occidentului. Tot în același an a avut loc Primăvara de la Praga, când Dubcek și comuniștii cehi și slovaci aveau acel idealism prin care credeau că vor putea schimba istoria blocului de est, dar iată că totul s-a terminat prin intervenția sovietică în august ’68, intervenție la care de altfel România nu a participat, ceea ce i-a adus lui Ceaușescu un fel de aură de pseudo-Tito. A fost considerat un fel de opozant al Uniunii Sovietice, pe nedrept, desigur, însă aura i-a rămas vreme de câteva decenii. A fost un an foarte, foarte complex. A avut loc, de exemplu, asasinarea lui Martin Luther King în Statele Unite, a fost asasinat atunci și Bobby Kennedy; o grămadă de evenimente concentrate în câteva luni, care au schimbat profund istoria, cultura și identitatea Occidentului.”
Europa Liberă: Dan Alexe, ar fi fost altfel acel an 1968, dacă ar fi existat internetul, rețelele de socializare? Ce crezi?
Dan Alexe: „Ooo, da! Ce frumoasă proiecție, să-i zicem așa, un fel de chirurgie temporală, o proiecție în trecut a unei utopii pe atunci prevăzute de câțiva scriitori de literatură științifico-fantastică, printre care Ira Levin prevedea o societate a viitorului unde toată lumea ar fi ultraconectată, cu computere acasă, cu acces la toate bibliotecile din lume și să nu uităm că tot atunci se răspândise distopia, adică o utopie negativă a lui Orwell pe care el o anticipa puțin prea grăbit, în 1984, tot un fel de control total al populației printr-un fel de internet, ceea ce caută să facă China de astăzi, dar este evident că mișcările sociale și culturale ale tinerilor, ale celor revoltați, mai ’68 în Franța, de exemplu, a adus pentru prima oară o solidarizare greu de anticipat până atunci a studenților, mișcările de revoltă ale studenților cu muncitorii, cu sindicatele, cu sindicatele de stânga, de dreapta, cu sindicatele creștine, de asemenea, care ar fi fost o mișcare de protest mult mai puternică, dacă ar fi existat un mijloc de comunicare cum sunt rețelele sociale de astăzi. Motiv pentru care rețelele sociale sunt interzise în Iranul de azi, unde au loc proteste și de asemenea controlate sever în țări precum China sau Rusia.”
Europa Liberă: Sau poate că Primăvara pragheză ar fi însemnat, ar fi putut să însemne altceva și pentru întreg blocul est-european comunist la data aceea, în 1968?
Dan Alexe: „Dacă ar fi existat internetul, s-ar fi propagat o undă de protest intelectuală, cum a fost, chiar cu mijloacele primitive de atunci, cea care a ajuns până în Polonia, unde a provocat mișcarea care avea în cele din urmă să ducă până la opoziția sindicală intelectuală care s-a concretizat prin Sindicatul „Solidaritatea” („Solidarnosc”). Din păcate, la noi o singură persoană a semnat acea cartă, scriitorul Paul Goma. E drept că blocada intelectuală, cenzura funcționa mult mai sever în România decât în țările vecine, dar este evident că internetul ar fi propagat o asemenea undă de protest în tot blocul de est.”
Europa Liberă: Să facem o mică recapitulare. Așadar, începutul sfârșitului războiului din Vietnam, mai 1968, protestele studențești din Franța, Primăvara pragheză înăbușită tot în 1968 în august, moartea lui Martin Luther King pe 4 aprilie, criza umanitară din Biafra – care din aceste evenimente crezi că au cel mai important mesaj pentru 2018?
Dan Alexe: „Probabil că mai ’68 în Franța, pentru că a adus o nouă paradigmă culturală. Acolo, studenții s-au revoltat împotriva unei ordini patriarhale tradiționale, împotriva autorității partidelor, a statului centralizat. A avut și o dimensiune de eliberare sexuală; a pornit de fapt într-un fel anecdotic de la o nemulțumire a studenților, care nu mai suportau segregarea între cămine studențești de băieți și de fete și nu se puteau vizita între ei. Astăzi pare, sigur retrospectiv, ceva infim și oarecum superficial, însă în vremea aceea, sub influența mișcărilor similare din Statele Unite, mișcarea hippie, mișcarea beat, unde tinerii căutau să se elibereze sexual, social, cultural. Unda de șoc ajunsese și în Europa și să nu uităm că pe atunci în majoritatea țărilor europene avortul era interzis, contracepționalele erau foarte greu de găsit; în Franța se legalizaseră în ’67, doar cu mai puțin de un an înainte, muzica, de asemenea, exista o întreagă mișcare de reprimare chiar și în Occident a tinerilor cu păr lung. De acolo au ieșit acele epopei cinematografice, precum „Hair”. Am vorbit mai devreme de asasinarea lui Martin Luther King. Asta a dus la abolirea legilor rasiale în Statele Unite, a segregării, a faptului că negrii aveau mai puțin acces la apartamente, erau chiar și locuri diferite în autobuze, unii trebuiau să stea mai în spate… Și încetul cu încetul unda de șoc s-a propagat în toată Europa. Desigur, totul pe un fundal idealist, mulți din acești tineri erau de extrema stângă, idealizau mișcările revoluționare din lumea a treia, precum în Cuba, dar eticheta, amprenta cea mai puternică a fost cea a lui mai ’68 pe plan cultural și Primăvara pragheză pe plan politic, desigur și pentru faptul că a fost reprimată atât de violent. Așa că avem doi poli: un pol cultural în Franța – primăvara, mai ’68, revolta studenților și a sindicatelor, care au făcut ca în cele din urmă generalul Charles du Gaulle să cedeze; și pe plan politic – reprimarea violentă a Primăverii pragheze de către Uniunea Sovietică.”
