Angela lucrează în același loc de 22 de ani, avansând treptat în postul său actual de la Serviciul de plăți, unde a fost angajată inițial. „Este un mit că finanțele și contabilitatea sunt plictisitoare. Combinația dintre acestea și sectorul public este cel mai interesant job la care puteam spera”, spune ea.
Acesta e motivul pentru care a rămas în meserie atâta timp. În plus, se bucură că poate să vadă rezultatele muncii sale: banii pe care i-a gestionat au schimbat zona în care locuiește. Au apărut biblioteci multifuncționale, unde adesea își dau întâlnire atât vârstnicii, cât și adolescenții sau copiii. Pe casele localnicilor au răsărit baterii solare, din creditele oferite de autoritatea locală. Numărul pădurilor în miniatură a crescut, acestea devenind populare în orașele mari, odată cu urbanizarea excesivă.
„Dacă aș fi lucrat într-o organizație privată care produce, să zicem, haine sau mașini, ar fi fost vorba de finanțe de rutină, orientate spre profit. În schimb, atunci când te ocupi de finanțe pentru sectorul public, e mereu diferit”, explică Angela.
A depus actele pentru o funcție în administrația locală Ku-ring-gai la câteva luni după ce primise viza pentru migrație calificată, în anul 2000. Consideră Australia o țară deschisă, amintindu-și inclusiv faptul că nu i-a fost greu să se angajeze. A trecut două interviuri și un test, iar apoi a început munca.
În fruntea unei echipe multinaționale
În ultimii 10 ani, moldoveanca a fost manageră de finanțe, conducând o echipă de 13 angajați cu naționalități diferite – de la greci la brazilieni, lucru obișnuit în Australia, o țară multiculturală.
„Îmi place că am acces la culturi diferite, observ cum toți gândesc altfel. În același timp, e frumos să vezi cum, indiferent de unde vin, toți înțeleg aceleași glume și asta ne unește”, mai spune Angela.
Cu un an în urmă, a fost promovată în funcția de directoare a Departamentului servicii corporative, de această dată având în subordine 70 de persoane, împărțite în patru echipe: Finanțe, Managementul informațiilor, Guvernare și Achiziții și logistică.
„Lucrăm atât cu comunitatea, cât și cu consilierii. La fel ca peste tot, ne ocupăm de impozite, distribuim resurse, avem grijă de infrastructură. Sunt foarte multe servicii de care se ocupă consiliul, iar noi avem grijă de finanțarea acestora”, precizează ea.
Anual, pentru aceste cheltuieli se alocă circa 200 milioane de dolari australieni (circa 124 milioane de euro), administrația având obligația să ceară părerea locuitorilor în privința proiectelor prioritare.
„Australia este o țară de imigranți, cu peste 200 de naționalități, și ține la principiul de incluziune, iar asta înseamnă că autoritățile acordă atenție tuturor și își consultă deciziile cu oamenii, cu atât mai mult cu cât bugetul este un plan de viitor și îi vizează direct”, subliniază Angela.
Omul face locul
În total, consiliul Ku-ring-gai coordonează 46 de servicii diferite pentru comunitate: de la cursuri de golf, tenis, piscine, activități pentru seniori și copii până la programe de mediu și planificare a orașului. Pentru Angela, să se ocupe de finanțele respective e o muncă intensă, care-i aduce satisfacție.
„În fiecare zi, afli ceva nou, nu e un lucru monoton. Lucrăm la proiecte foarte diferite. Evident, asta vine la pachet și cu multă responsabilitate, mai ales când trebuie să te ocupi și de alte domenii decât specializarea ta sau ai echipe atât de diverse”, spune Angela.
Se mândrește cu faptul că a reușit să contribuie, alături de colegii săi, de-a lungul timpului, la proiecte care au îmbunătățit viața localnicilor. „Știm cum s-a ajuns la aceste decizii, știm cum s-a lucrat și cum au fost realizate. E o bucurie să vedem că au fost duse până la capăt și să observăm cum se schimbă locul în care trăim”, afirmă Angela.
Pe an ce trece, îndrăgește tot mai mult Sydney-ul, cu toate nuanțele sale. Îi place să se oprească la prânz în clădirea bibliotecii publice de lângă oficiul său, care a devenit mai mult decât un loc cu cărți, transformându-se într-un spațiu comunitar gratuit, inclusiv datorită muncii sale.
Alteori, se plimbă printr-un parc întreținut de consiliul Ku-ring-gai și care abundă de verdeață – „Grădina secretă a lui Swain”. „Îngrijitorii se ocupă de locul respectiv și asta se simte. E plin de flori, păsări și animale mici”, povestește Angela.
În zilele libere, merge cu familia la plajă nu departe de casă, locul preferat de odihnă al întregii familii. Sydney e înconjurat de peste 100 de plaje, cele mai populare fiind Bondi și Manly.
„Mama, toți pleacă, dar eu aș vrea să revin”
Dincolo de lucrurile bune pe care i le-a dat Australia, cei 24 de ani în emigrație i-au arătat cât e de greu să fii departe de cei dragi. Știa că orice problemă ar fi întâmpinat nu putea miza pe părinți. Ar fi putut să-i sune, dar, mai mult decât cu o vorbă bună, n-ar fi avut cum să o ajute.
„Trebuie să treci singur prin toate problemele, să analizezi la rece, cu calm totul. În același timp, înțelegi cât de important e să ai prieteni – un fel de trib al tău, într-o țară unde nu ai rude. Îi vorbesc despre asta adesea și copilului meu, Daniel”, povestește femeia.
Mai mult decât atât, Angela ar vrea să-și trimită fiul în R. Moldova, toamna aceasta, pentru un schimb de experiență la un liceu de aici. „Îmi pare rău că nu am petrecut atâta timp cât aș fi vrut cu familia mea. Cariera e carieră, dar în viață nu e numai un aspect. Din păcate, probabil, asta este situația pentru mulți alții din Moldova. Eu mă gândesc, mai vorbesc cu mama la telefon și zic: «Mama, toți pleacă, dar eu aș vrea să mă întorc»”, spune Angela.
Și-ar dori ca R. Moldova să fie la nivel cu alte țări dezvoltate, iar locuitorii săi să aibă un trai decent acasă, alături de cei apropiați. Și-ar dori să-i fi putut aduce pe toți cei dragi lângă sine și ei să fi putut veni. Și-ar dori ca măcar fiul său să poată recupera timpul pe care părinții lui nu l-au putut petrece acasă, în Moldova.
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
