Maria Malcoci, în vârstă de 40 de ani, s-a angajat de jumătate de an la o firmă de producere a țevilor de plastic în Chișinău. A avansat rapid în carieră, ajungând în secția de cadre, iar datorită ei firma cu pricina și-a schimbat politica de angajare: ia la lucru tot mai multe persoane dezavantajate, ca Maria, care se deplasează cu dificultate. Cazul fericit al Mariei, prezentat în minutele următoare într-un reportaj al Irinei Odobescu, subliniază însă cât de greu este pentru o persoană cu dizabilități să-și găsească de lucru în Republica Moldova, un studiu recent sugerând că reușesc numai două din zece.
Pe Maria Malcoci am întâlnit-o plină de viață la locul de muncă, cu o dorință de a lucra, spune ea, cât pentru zece. Doar cele două bastoane cu ajutorul cărora se deplasa dintr-un birou alăturat mi-au dat de înțeles că se mișcă mai greu. Maria este operator IT de profesie. După absolvirea studiilor a tot încercat să se angajeze, dar era respinsă imediat cum era văzută intrând pe ușă. În urmă cu o jumătate de an și-a încercat din nou norocul: a mers la o întreprindere de fabricare a pieselor de masă plastică și metal, pentru a lucra în secția de producere. După o lună, managerul companiei i-a propus să activeze în birou. Acum, Maria Malcoci lucrează în cadrul direcției resurse umane și examinează dosarele viitorilor angajați. Din cei 600 de muncitori, peste 40 sunt persoane cu nevoi speciale și numărul lor este în creștere:
„Anterior am mai lucrat în alte companii, dar neoficial. Însă pentru mine contează să lucrez oficial, deoarece am familie, copii și am multe probleme de rezolvat. Când trece o lună întreagă, muncești sârguincios și ești la timp la servici, știți cum, la final de lună mă bucur că am un salariu, în afară de compensație. Pentru că cu compensația de invaliditatea nu faci nimic, cu părere de rău. Eu singură ca om m-am schimbat radical, deoarece am o tendință și o plăcere de a veni la serviciu. Parcă în alt mod merge viața, pentru că-s stimată și ocupată cu ceea ce-mi place”.
Maria Malcoci crede că angajatorii evită să ia la lucru persoane cu nevoi speciale, mai ales pentru că nu-și doresc să cheltuie mai mulți bani pentru adaptarea locului de muncă la necesitățile angajatului. De-a lungul anilor, s-a confruntat de nenumărate ori cu „răceala” antreprenorilor locali. Unii îi reproșau că i-ar lipsi experiența de muncă, alții, însă, îi ofereau doar angajarea la negru, spune Maria.
„Toate etapele acestea eu le-am trecut. Viața într-adevăr e complicată pentru noi. Compania aceasta există din 2002, dacă știam de ea mă angajam mai înainte oficial, pentru că e un beneficiu pentru noi. Altfel ne descurcăm în viață cu un salariu stabil”.
Maria spune că acum se simte împlinită. Este mamă și are un loc de muncă stabil, cu un salariu care-i asigură existența. Crede că a avut noroc de un angajator deschis, care a cerut sprijinul Centrul de susținere a persoanelor cu dizabilități pentru a învăța cum să adapteze locurile de muncă la necesitățile angajaților ca Maria.
Nu poți să rămâi indiferent față de problemele persoanelor care trăiesc alături de noi...
Responsabilul de resurse umane din cadrul companiei, Andrei Sîmboteanu, spune că în pofida stereotipurilor din societate, angajații cu nevoi speciale nu reprezintă „o bătaie de cap în plus” pentru angajatori. Dimpotrivă, sunt foarte fideli locului de muncă:
„Problema persoanelor cu dizabilități este tot mai mult scoasă în evidență și nu poți să rămâi indiferent față de problemele persoanelor care trăiesc alături de noi. Credeți-mă, când le-ai dat o mână de ajutor vă sunt foarte recunoscătoare și sunt responsabile, se prezintă la timp la serviciu. Companiile care încă nu au identificat posibilitatea de a angaja astfel de persoane, la sigur dacă și-ar pune întrebarea, la sigur ar găsi locuri de muncă unde vor putea să încadreze persoanele cu dizabilități, la sigur ar putea să adapteze locurile de muncă și condițiile de muncă pentru ele. Și atunci, lucrătorii lor vor fi altfel, văzând că alături de ei lucrează și se țin de lucru cu responsabilitate persoanele care au unele necesități speciale”.
În urmă cu zece ani, Republica Moldova a ratificat convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care le garantează acestora inclusiv angajarea la serviciu în condiții egale, drept asigurat, și de legislația națională. Doar că lucrurile arată bine pe hârtie și mai puțin în realitate, spune Xenia Siminciuc, expertă în domeniul drepturilor omului, egalitate și incluziune.
„Noi nu putem să spunem că legea lucrează, pentru că mecanismul de sancționare nu este eficient, el nu lucrează. Noi nu vedem ce se întâmplă dacă angajatorul nu angajează sau refuză nemotivat persoanei cu dizabilități să fie angajat, nu rezervă locuri pentru persoanele cu dizabilități care sunt competente și pot să vină și să muncească în același domeniu cu alți angajați. Da, legea există, da prevederile sunt, dar mecanismele care ar fi puse în practică ca să reglementeze aceste prevederi, ele nu lucrează, de fapt. Sigur că ceea ce eu pot să spun și ceea ce eu văd și observ în ultimul timp – mai multe persoane cu dizabilități, din păcate, mai ales dacă vorbim despre cele din regiuni, nu sunt informați despre drepturile lor”.
Până nu demult, autoritățile, de rând cu angajatorii care nu-și respectă obligațiile prevăzute de lege, ezitau să-și asume responsabilitatea de a sprijini eforturile persoanelor cu dizabilități de a se angaja în câmpul muncii. La începutul acestei luni, Ministerul Muncii a lansat două programe pentru a facilita angajarea persoanelor din grupuri vulnerabile, inclusiv a persoanelor cu nevoi speciale. Bani pentru acest proiect-pilot, adică 150 mii de dolari, au fost oferiți de Organizația Internațională a Muncii, pentru încurajarea angajatorilor de a crea și adapta locurile de muncă pentru persoanele cu nevoi speciale. Pentru fiecare loc de muncă creat sau adaptat, angajatorii vor beneficia şi de o subvenție de 30% din salariul mediu pe economie, adică aproape două mii de lei pe lună, explică directoarea Agenției naționale pentru ocuparea forței de muncă, Raisa Dogaru.
„Noi vom selecta angajatorii care doresc să angajeze persoane cu dizabilități, sunt persoane care au suferit de traficul de ființe umane, adică sunt un șir de persoane pe care angajatorii nu le acceptă atât de repede în câmpul muncii. Prin aceste măsuri sperăm să motivăm angajatorii ca ei să dorească să angajeze aceste persoane. Adică noi vom subvenționa angajatorii care sunt viabili, care au o activitatea activă pe piața muncii”.
Cât de consistent este sprijinul de două mii de lei lunar pentru un angajator care ia la lucru o persoană cu nevoi speciale? Ludmila Iachim, director executiv al Asociației „Motivație”, spune că importanți nu sunt banii, dar mai ales faptul că autoritățile au găsit, pentru prima dată, surse pentru un asemenea suport. Ludmila Iachim anticipează că datorită acestui program angajatorii, pe de o parte, vor fi mai deschiși, iar persoanele cu nevoi speciale, pe de altă parte, vor învăța să nu dea mâinile în jos după primul refuz.
* Acest reportaj a fost produs cu sprijinul programului „Consolidarea Presei Independente și a Educației Mediatice în Moldova” implementat de IREX Europe.
