La începutul lunii iulie, Ministerul Muncii a lansat două programe de sprijinire a angajatorilor care oferă locuri de muncă persoanelor cu nevoi speciale sau șomerilor din familii social-vulnerabile. Autoritățile anticipează că beneficiari ai inițiativelor vor fi peste 135 de persoane și promit că pentru fiecare loc de muncă nou creat sau adaptat angajatorii vor beneficia şi de o subvenţie de 30% din salariul mediu pe economie. Astfel, potențialii angajatori vor primi timp de 6 luni circa 12000 de lei. Datele cu care operează Agenția națională pentru ocuparea forței de muncă arată că de la începutul acestui an doar o treime din persoanele cu nevoi speciale înscrise la agenție au reușit să se angajeze. Ce avantaje au angajatorii când iau la lucru persoanele cu nevoi speciale, ne spune experta în domeniul drepturilor omului, egalitate și incluziune, Xenia Siminciuc, intervievată de stagiara Europei Libere, Irina Odobescu:
Xenia Siminciuc: „În primul rând câștigă persoana care contribuie la diversitatea din cadrul colectivului de angajați. Persoana este mult mai fidelă ca angajat, deoarece căutând unu, doi, trei ani un loc de muncă și găsindu-l, încearcă să se manifeste și să facă tot posibilul ca angajatorul să vadă în această persoană un potențial. Persoana cu dizabilități contribuie și la imaginea pozitivă a companiei, contribuie la creșterea inovativității acesteia. Dacă este vorba despre o companie care prestează servicii, de exemplu, piața de distribuție devine tot mai largă, pentru că persoana cu dizabilități depune creativitate și spune cum acest serviciu trebuie să fie dezvoltat în așa mod încât să fie accesibil pentru toți. Și atunci, de exemplu, dacă vorbim despre un agent economic, el doar câștigă, pentru că atunci serviciul este accesibil nu numai pentru publicul general, dar și pentru persoane din diferite grupuri vulnerabile”.
Europa Liberă: Ce spune, de fapt, legea? Cum îi încurajează pe angajatori să ia la lucru persoane cu nevoi speciale?
Xenia Siminciuc: „Din 2010, R. Moldova face parte din Tratatul internațional - Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, care a fost ratificat în iulie 2010. Această convenție a dat un impuls pentru niște prevederi foarte importante, încadrate în legislația națională, dar și pentru apariția Legii 60 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, unde sunt câteva articole care prevăd acomodarea rezonabilă a persoanei cu dizabilități la locul de muncă. Angajatorii care au peste 20 de angajați, trebuie să rezerve locuri de muncă pentru persoanele cu nevoi speciale, cota fiind de 5%. În practică nu avem un mecanism viabil care ar reglementa cum această cotă de 5% poate fi realizată. Ce se întâmplă cu angajatorul care nu angajează aceste 5% a persoanelor cu dizabilități? Care sunt soluțiile pe care angajatorul poate să le implementeze ca să acomodeze acest loc de muncă? Sunt mai multe întrebări care acum societatea civilă, comunitatea internațională, activiști pentru apărarea drepturilor persoanelor cu dizabilități le pun pe agendă publică și, treptat, noi progresăm în acest domeniu. A fost adoptată strategia de ocupare a forței de muncă. Au fost adoptate mai multe politici care reglementează angajarea persoanelor cu dizabilități. Dar și societatea civilă, organizațiile non-guvernamentale în acest domeniu pilotează proiecte, programe, care ajută persoanele cu dizabilități să se adapteze la locul de muncă”.
Europa Liberă: Cum sunt, de fapt, pedepsiți și dacă sunt pedepsiți angajatorii care în mod deschis neagă sau nu doresc să angajeze persoanele cu nevoi speciale?
Xenia Siminciuc: „Noi nu putem să spunem că legea lucrează, pentru că mecanismul de sancțiunare nu este eficient, nu lucrează. Noi nu vedem ce se întâmplă dacă angajatorul nu angajează sau refuză nemotivat o persoană cu dizabilități să fie angajată sau nu rezervă locurile prevăzute de lege pentru persoanele cu dizabilități care sunt competente și pot să vină și să muncească în același domeniu cu alți angajați. Da, legea există, da, prevederile sunt, dar mecanismele care ar fi puse în practică ca să reglementeze aceste prevederi, ele nu lucrează. Ceea ce pot eu să spun și ceea ce observ în ultimul timp e că mai multe persoane cu dizabilități, din păcate, mai ales dacă vorbim de regiuni, despre persoane care trăiesc în zonele rurale, în orașele mici, nu sunt informate despre drepturile lor”.
Europa Liberă: Unde poate să se adreseze o persoană cu nevoie speciale, dacă i-a fost refuzat să se angajeze în câmpul muncii?
Xenia Siminciuc: „Dacă persoana cu dizabilități a primit un refuz nemotivat, neîntemeiat și a fost discriminată la locul de muncă, nu i-a fost făcută acomodarea rezonabilă, chiar dacă presupunem că persoana a fost angajată, deja, și nu i-au fost create anumite condiții care sunt vital necesare pentru această persoană ,pentru ca ea sau el să muncească în siguranță, în primul rând, poate să depună o plângere la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității. Această plângere este analizată de această structură. Agentul economic se va confrunta cu o decizie care va fi obligat să o îndeplinească, dacă se constată că persoana a fost într-adevăr discriminată la locul de muncă”.
Europa Liberă: Ați putea să ne aduceți un exemplu al unui stat european, care poate a reușit cu brio să încadreze persoanele cu nevoi speciale în câmpul muncii?
Xenia Siminciuc: „Recent am fost în Portugalia, în cadrul unui proiect internațional, într-o vizită de studiu unde am analizat practicile bune de incluziune a persoanelor cu dizabilități, de fapt, a fost vorba de incluziunea socio-economică. Accentul a fost pus pe turismul accesibil și recreere, dar noi am văzut și locuri unde au fost angajate persoane cu dizabilități. Acomodarea care se face la locul de muncă și, în general, în spațiile publice, nu întotdeauna se referă la o rampă costisitoare din materiale anumite. Este vorba de faptul că e suficient ca angajatorul să găsească o posibilitate de a renova intrarea în așa fel încât să asfalteze drumul și să-l ridice un pic, să instaleze câteva balustrade și să facă așa ca acest drum să nu fie alunecos, pentru ca persoana în cărucior să poată merge pe acest drum, ținându-se cu mâinile de balustrade.
Sistemul care este centrat pe demnitatea omului este prioritate...
Sunt unele soluții care nu presupun ca el (angajatorul) să plătească mulți bani pentru un echipament costisitor. Uneori, dacă angajatorul are buget și a planificat să construiască un complex, o casă, o clădire, un bloc de locuit, pur și simplu trebuie să se gândească la faptul că el trebuie să fie accesibil pentru toți și nu numai pentru persoanele cu dizabilități. În mai multe țări europene acest gând este pus pe prim-plan. În primul rând trebuie de gândit la soluțiile rezonabile care să atragă și clienții cu nevoi speciale, mamele cu copii sau persoanele în etate, care trebuie să ajungă la ușa acestei companii. Politica centrată pe om, sistemul care este centrat pe demnitatea omului este pus ca prioritate. La noi se va schimba situația atunci când și sistemul nostru va reflecta necesitățile persoanei, ca persoana să fie cât mai autonomă posibil”.
* Acest interviu a fost produs cu sprijinul programului „Consolidarea Presei Independente și a Educației Mediatice în Moldova” implementat de IREX Europe.
