În ciuda obstacolelor de tot felul, restaurantele rămân singura sursă de venit a familiei și îi oferă Hannei Svertilova un anume refugiu psihologic în vreme de război.
„Ne iubim orașul”, a spus Svertilova, managera celor două restaurante. „Iar afacerea este munca de o viață; este creația noastră. E greu să o lași. E altfel decât când ești doar un angajat.”
Gogol U Morya (Gogol La Mare), un restaurant de sezon aflat pe malul mării, s-a redeschis în Odesa în vara lui 2022, într-o vreme în care orașul se adapta la realitatea războiului. Svertilova își amintește de clienți care se grăbeau să ajungă la adăposturi în timpul raidurilor aeriene, deseori plecând fără să plătească și revenind ulterior cu banii.
În acel an, spune ea, angajații restaurantului au continuat să lucreze mai ales din motive emoționale, pentru că menținerea unei rutine i-a ajutat să nu se gândească chiar tot timpul la război. Restaurantul nu a putut plăti atunci salarii, așa că personalul a primit un procent din vânzări.
Oficial, nici nu a existat un sezon estival în Odesa în 2022, deoarece plajele au fost închise din cauza muniției neexplodate din mare și a fricii constante de sabotori sau de o debarcare rusă.
În anul următor, regiunea s-a confruntat cu o altă criză când forțele ruse au distrus barajul Kahovka, pe 6 iunie 2023. Asta a provocat inundații și a contaminat Marea Neagră în jurul Odesei, ceea ce a dus la închiderea accesul în mare pentru două luni de vară.
Pentru sezonul 2024, au rămas amenințările continue cu rachete și drone, penele dese de curent cauzate de loviturile rusești asupra infrastructurii energetice a Ucrainei - și vremea extrem de caldă. Micile afaceri precum cea a familiei Svertilova au fost nevoite să se bazeze pe generatoare, asumându-și costul deloc de neglijat al achiziționării și alimentării acestora.
Cu toate acestea, anul acesta a adus și o evoluție mai bună. Administrația locală a semnat un acord cu comandantul grupului operativ strategic de forțe din Odesa, facilitând accesul publicului la mare. Până la începutul lunii august, 19 plaje din regiune, majoritatea în oraș, au fost redeschise. Plajele trebuie să aibă adăposturi antiaeriene în apropiere, iar oamenii trebuie să părăsească plajele de îndată dacă sunt găsite obiecte suspecte sau sună sirenele antiaeriene.
Autoritățile locale descriu sezonul ca fiind mai important pentru promovarea sănătății și bunăstării decât pentru turismul profitabil, scopul principal fiind de a aduce o mângâire pentru familiile ucrainene. Cu toate acestea, nimic nu schimbă faptul că Odesa rămâne o țintă pentru atacurile rusești.
„Oamenii pur și simplu trăiesc”
Deși situat departe de principalele plaje și de centrul orașului, Gogol La Mare a simțit efectele revenirii turiștilor în Odesa. Renumita piață Prîvoz a beneficiat, de asemenea, de această revenire. Impactul turismului nu este la fel de puternic ca înainte de invazia la scară largă, dar este vizibil.
Într-o zi obișnuită de joi, în august, piața este aglomerată, deși nu la fel de plină ca înainte de invazie, spun vânzătorii.
Tetiana, care lucrează în piață de 20 de ani și este specializată în pește proaspăt (ea a cerut ca numele său de familie să nu fie menționat) spune că înainte de invazie, la standul ei erau în primul rând pești din Marea Neagră. Acum, majoritatea peștilor pe care îi vinde provin din estuare din apropiere.
Cu apele Mării Negre de-a lungul coastei Odesei închise pentru ambarcațiuni, pescuitul este posibil doar de pe mal, iar ceea ce odinioară era punctul de atracție al pieței a fost înlocuit cu pește de apă dulce, din lacuri și râuri. De asemenea, sortimentul la standurile din Prîvoz, precum cel al Tetianei, s-a redus semnificativ.
Anul trecut, când barajul Kahovka a fost distrus, Tetiana nu a lucrat timp de două luni și a fost nevoită să se bazeze pe economii.
„A trebuit să reducem mult cheltuielile”, spune ea.
Pîlîp Koteț, un vânzător din Prîvoz care vinde în principal pește afumat, are amintiri similare.
„Anul trecut, aruncam tot peștele pe care îl cumpăram”, a spus el.
Și anul acesta, mai ales din cauza întreruperilor constante de curent, oamenii cumpără mai puțin pește.
„Oamenii cumpărau când a fost mai rău câțiva crapi și 10 guvizi pentru a-i prăji și mânca, deoarece frigiderele lor nu funcționau”, își amintește Tetiana.
Ea adaugă că fiecare schimbare din oraș se reflectă în piață – fie că este vorba despre oameni solvabili care pleacă din Odesa sau despre creșterea prețurilor la electricitate.
„Oamenii s-au schimbat”, ne-a mai spus ea. „Vor să trăiască pentru prezent, deoarece nu știu ce va aduce ziua de mâine. Orice se poate întâmpla, și poți rămâne fără o casă. Așa că oamenii nu mai economisesc bani. Pur și simplu trăiesc.”
Oamenii din piață sunt îngrijorați de evoluția războiului.
„Este greu, dar dacă renunțăm, războiul se va întoarce în cinci sau zece ani pentru copiii noștri, la fel cum s-a întâmplat în Georgia și în alte țări. Așa că trebuie să trăim și să luptăm”, a spus Tetiana.
Koteț, la rândul său, spune că este imposibil să te înțelegi cu Rusia.
„Nu își respectă acordurile”, a spus el. „Cred că ar trebui să le dăm o lovitură puternică și apoi să convenim ca ei să plece.”
Pe de altă parte, vânzătorii din Prîvoz sunt mulțumiți de vara asta, mai ales că au revenit turiștii.
Pe jumătate gol sau pe jumătate plin
Strada centrală Deribasivska din Odesa, un loc popular pentru turiști, este aglomerată, deși vizibil mai liniștită decât era înainte de invazie. Atmosfera festivă de odinioară este estompată, mai ales că ucrainenii continuă să aibă păreri diferite despre cât de în regulă este să te distrezi, când alții mor pe front.
În ciuda creșterii numărului clienților, Svertilova spune că atmosfera din localuri este acum diferită.
„Chiar și sărbătorile de ziua de naștere au devenit mai orientate spre familie și mai intime”, a spus ea. „Odinioară erau nunți mari. Acum sunt mai mici și mai intime, cu aproximativ 15 persoane.”
Svertilova îndeamnă la echilibru și spune că tinerii și copiii au nevoie de oportunități pentru a se bucura de viață.
„Nu vor avea o altă viață”, a spus ea. „Trebuie să se întâlnească și să socializeze.”
Și plajele din Odesa, deși încă aglomerate și cu muzică tare venind din zonele cu plată, evocă acum mai mult o atmosferă de stațiune de familie, mai degrabă decât de petrecere non-stop, dinainte de război.
Ksenia Kîriușîna și prietena ei, întinse pe plajă într-o după-amiază recentă, au venit la Odesa pentru a se relaxa.
„Sunt bucuroasă că încă avem locuri unde să ne odihnim lângă mare”, a spus Kîriușîna. „Dacă te concentrezi constant pe negativ, este imposibil să trăiești normal. Trebuie să găsești o modalitate de a te relaxa.”
Kîriușîna a observat, desigur, distrugerile din oraș, spunând că a văzut scene similare și în alte zone ale țării.
„Părinții mei sunt încă în Harkiv, nu au plecat”, a spus ea, vorbind despre orașul din est lovit mereu de bombardamentele rusești. „Înțeleg cât de greu este să părăsești orașul în care ai crescut și unde locuiește familia ta.”
Cu războiul aflat acum în al treilea an, ucrainenii s-au obișnuit în general cu sunetul exploziilor, deși reacțiile sunt diferite.
„Au fost momente când o rachetă a zburat chiar deasupra mării”, a spus Svertilova. „Un sentiment ireal – unii se ascundeau, în timp ce alții rămâneau la masa lor, cu un pahar de vin.”
O nouă casă, pentru unii
„Este încă groaznic să auzi exploziile, dar am învățat să distingem ce anume zboară și de unde vine”, spune Hanna Homîceva, manager la Gogol La Mare.
Homîceva este printre cei care și-au părăsit casele în alte părți ale țării și au găsit refugiu în Odesa. Potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, în ianuarie 2024, regiunea Odesa găzduia 167.299 de persoane strămutate intern înregistrate oficial.
Homîceva s-a mutat în Odesa în 2014, în timpul primei încercări a Rusiei de a cuceri orașul ei natal, portul Mariupol de la Marea Azov. Deși Mariupol a fost eliberat în acel an, ea a ales să rămână în Odesa de dragul fiului ei. Când războiul a ajuns la Odesa în 2022, ea a decis să rămână. Acum, ea și fiul ei lucrează amândoi la restaurant.
În 2014, Valeria Vecerikova a văzut oameni strămutați sosind în orașul ei natal, Herson, după ce Rusia a ocupat Crimeea. Nu și-a imaginat niciodată că, opt ani mai târziu, va trebui și ea să-și părăsească locuința.
Când forțele ruse se apropiau de Herson la începutul anului 2022, Vecerikova, coproprietara unei cafenele locale de succes numită Godshot, a rămas pe loc până la mijlocul lunii aprilie.
Dar odată ce orașul a fost complet ocupat, ea s-a mutat la Odesa, gestionându-și cafeneaua de la distanță și sprijinindu-i pe angajații care au rămas și pe alți localnici.
Vecerikova spera să se întoarcă la Herson după eliberarea lui, în noiembrie 2022. Însă orașul se confruntă cu atacuri constante de pe malul stâng al râului Dnipro, care a rămas sub control rus. Drept urmare, Vecerikova și partenerul ei au decis să își mute afacerea la Odesa, demontând și transportând echipamentele sub bombardamente.
Și-au redeschis cafeneaua în Odesa în mai 2023 și acum lucrează la extinderea francizei și la dezvoltarea afacerii lor de cofetărie. Întoarcerea la Herson nu este deocamdată la orizont.
„A aștepta până când lucrurile se vor liniști nu mai este o opțiune”, a spus Vecherikova. „Am un copil, ceva pentru care să trăiesc și o afacere în care am investit cinci ani. Nu o pot abandona pur și simplu.”
Godshot din Odesa și cofetăria sa afiliată se confruntă cu aceleași probleme ca și alte afaceri locale, mai ales cu întreruperile de curent.
„Generatorul nostru puternic consumă mult, adăugând costuri semnificative”, a explicat ea. „Cheltuim 60.000 de grivne [1.500 de dolari] pe lună doar pe combustibil.”
Vecerikova se concentrează pe obstacolele actuale și evită să le compare cu trecutul ei din Herson.
Svertilova are norocul de a trăi în propriul ei oraș și este indignată de sugestiile pe care le aude despre cedarea unor părți din Ucraina în schimbul păcii.
„Este ușor să spui ‘Dați-le Donetsk sau Luhansk,’ când nu este casa ta”, a spus ea. „Dacă nu locuiești într-un oraș vizat de un agresor, este ușor să faci astfel de sugestii. Până unde am putea merge? Pacea nu va veni astfel.”
Departe de influența Rusiei
Atât în 2014, cât și în 2022, Odesa a dovedit că influența Rusiei în oraș, deși semnificativă, a fost supraestimată. În ambele cazuri, cetățenii au demonstrat că nu-și văd un viitor în cadrul Rusiei.
Procesul de reconsiderare a trecutului colonial continuă în oraș și în întreaga țară. El a devenit mai evident odată cu adoptarea în 2023 a unei legi privind „decolonizarea toponimiei” care urmărește să elimine rămășițele trecutului imperial rusesc din spațiile publice.
Mai multe străzi din Odesa au fost redenumite, provocând dezbateri aprinse. În plus, la sfârșitul anului 2022, monumentul „fondatorilor Odesei”, care o înfățișa pe împărăteasa rusă Ecaterina cea Mare și care era folosit de propaganda rusă pentru a revendica orașul ca fiind rusesc, a fost îndepărtat de pe o stradă centrală.
Monumentul este în prezent depozitat la Muzeul Național de Arte Frumoase din Odesa. Muzeul, situat într-un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO, a suferit el însuși din cauza agresiunii continue. Cel mai recent, un atac rusesc din noiembrie 2023 a cauzat daune semnificative clădirii muzeului.
„Muzeul și-a pierdut clădirea administrativă, care găzduia cercetători, manageri și restauratori”, a spus directoarea muzeului, Katerîna Kulai. „Din noiembrie, nu am putut folosi acel spațiu, ceea ce ne-a afectat semnificativ activitatea din punct de vedere psihologic. Acum suntem dispersați în câteva camere mici din bibliotecă.”
În total, potrivit Ministerului Culturii din Ucraina, aproape 2.000 de obiecte din infrastructura culturală din Ucraina au fost deteriorate sau distruse în timpul agresiunii rusești.
„Vedem că astăzi nu doar integritatea teritorială este în vizorul inamicului, ci însăși cultura ucraineană este amenințată”, notează Kulai.
Colecția muzeului a fost mutată la începutul invaziei la scară largă, iar multe expoziții actuale reflectă războiul prin lucrările artiștilor contemporani. Potrivit lui Kulai, dincolo de păstrarea colecției muzeului, rolul acestor instituții acum este și de a se sprijini reciproc și de a sprijini alte instituții culturale din întreaga Ucraină.
„Este important să înțelegem că problema muzeului național este o problemă de securitate națională”, a explicat ea. „Este crucial pentru noi astăzi să fim un punct de sprijin pentru formarea identității culturale în țara noastră”.
Această muncă îi ajută, de asemenea, pe Kulai și pe colegii săi să facă față stresului cauzat de amenințările constante la adresa orașului.
Trăind fiecare zi
Deși sfârșitul războiului este așteptat cu nerăbdare, oamenii evită să se gândească prea mult la când ar putea veni.
„În primul an, speram la victoria Ucrainei în fiecare lună”, a spus Svertilova. „Acum, încă cred că dreptatea va prevala, deși nu va aduce înapoi viețile pierdute și nu văd cum s-ar putea încheia curând”.
Pe de altă parte, Vecerikova încearcă să nu privească prea departe în viitor. Ea s-a împăcat cu faptul că, deocamdată, nu are o casă în Herson. Odesa este locul unde va munci și își va construi viața.
„Cu toții vrem să se termine totul curând”, a spus ea. „Așa cum ne-am trezit într-o zi și războiul a început, ne-am dori să ne culcăm și să ne trezim pentru a descoperi că s-a terminat. Dar nu este sănătos să trăiești în așteptare constantă. E mai bine să trăiești zi cu zi, iar în cele din urmă, șansa de a întoarce va veni”.
„Am reușit să rezistăm în al treilea an”, a spus directorul muzeului Kulai, „așa că al patrulea nu ar trebui să fie mai rău. Nu va fi ușor, dar vom trece peste asta”.
Articol de Elena Makarenko
📰 Europa Liberă este și pe Google News. Abonează-te
