Olesea Lungu este directoarea unei agenții de marketing digital din Bender și mamă a patru copii. Într-un interviu cu Europa Liberă aceasta povestește ce atitudine are față de Rusia, UE, România, față de Republica Moldova și regiunea transnistreană, față de un conflict nerezolvat în condițiile căruia a crescut o generație de tineri care cunosc foarte puțin unii despre alții.
Interviul face parte dintr-o serie de 10 interviuri-portrete, realizate în cadrul proiectul „O generație – două maluri. Generația Reintegrării”. Proiectul este susținut financiar de PNUD Moldova.
Europa Liberă: Din punct de vedere informațional, cum vă informați, din ce surse? La ce spațiu informațional vă considerați conectat mai mult?
Olesea Lungu: „La fel ca și majoritatea oamenilor în prezent – de pe internet. Nu mai privim demult televizorul, avem la televizor doar două posturi pentru copii și când copiii se așează și trebuie să-i hrănim le punem desene animate. Internetul în principal.
Deși undeva la nivel de subconștient am anumite filtre, pentru că acum este multă informație, prea multă, și această nu este întotdeauna adecvată. De aceea de multe ori trebuie să depunem eforturi pentru a înțelege unde este adevărul, unde sunt fake-uri, unde e post-adevărul.
Gândirea critică nu a anulat-o nimeni, chiar dacă pare să fie o raritate în prezent...
În primul rând, gândirea critică nu a anulat-o nimeni, chiar dacă pare să fie o raritate în prezent. Având în vedere că am lucrat la televiziune și am o anumită atribuție la industria de producere a știrilor, aici deja mai mult la nivel intuitiv înțeleg unde este adevărul și unde sunt tehnologiile. Este vorba despre anumite resurse de știri, despre anumite comunități pe Facebook.
Facebook are anumite filtre și ne propune în feed-ul nostru anumite informații care corespund intereselor noastre. Mă interesează în mare parte anumite lucruri aplicative care au legătură cu activitatea mea profesionale.
Din media rusești, citesc Forbes, uneori îmi apar anumite materiale care mă interesează și le accesez, de exemplu, Komsomolskaia Pravda în Moldova uneori, sau posibil Rossiiskaia Gazeta. Dacă mă interesează anumite știri din Davos intru pe site-uri specializate pe anumite evenimente din Europa. De exemplu, voi merge în deplasare la Paris și evident că mă uit pe site-uri și portaluri europene, în particular din Franța.”
Europa Liberă: Cu ce vi se asociază Rusia? Care simțiți că este aportul Rusiei la viața culturală, politică din regiunea noastră?
Olesea Lungu: „Eu percep Rusia prin prisma unei moșteniri culturale și istorice. Spunând „Rusia” imediat îmi apar asocieri cu perioada Ekaterinei a II-a, începuturile, asta probabil e legat și de faptul că Tiraspolul a fost fondat la indicațiile ei.
Este vorba și despre niște idealuri general-umane și despre o moștenire – Pușkin, literatura, arhitectura, Petergof-ul… Adică e un rezervor uriaș de moștenire cultural-istorică.”
Europa Liberă: Dar cum rămâne cu Rusia lui Putin?
Totuși Rusia e atât de departe de noi...
Olesea Lungu: „Deși există legături istorice puternice, totuși Rusia e atât de departe de noi. Chiar cu avionul să ajungi acolo e departe și e scump. Iar în Europa noi mergem cu mult mai des și pentru noi asta e mai simplu. Eu judec chiar după anumite evenimente. De exemplu, să merg în Sankt-Petersburg la o conferință pentru mine e destul de problematic, pentru că și biletele sunt scumpe, și cazarea. Iar Paris sau Italia, sau alte orașe europene sunt mai apropiate. Chiar astăzi, de exemplu, mi-am primit diploma Academiei regale de economie și politică din Cehia. Deși s-ar părea că Rusia [e mai aproape], și eu vorbesc limba rusă, este limba mea maternă. Dar Europa nu știu de ce s-a dovedit a fi mai aproape.
Destul de mult timp noi am trăit cu speranța de reunificare. Dar a trecut timpul și noi înțelegem că este puțin probabil ca acest lucru să se realizeze și nu ar trebui să mizăm pe cineva. Desigur că putem sta pe buturugă și aștepta până ne va da cineva o bucată de pâine, dar desigur că poziția mea este că e mai bine să acționăm independent.
Și în general, speranța, ca o moștenire sovietică, este interpretată ca ceva important fără de care nu se poate trăi. Din punctul meu de vedere, speranța ne împiedică să ne adaptăm la realitate și să acționăm în funcție de circumstanțele pe care ni le propune viața. Dacă vom sta și vom spera că ne va veni ajutor, atunci pur și simplu riscăm să ne plafonăm. Dar dacă ne vom lua în mâini, vom privi în jur, vom vedea cu cine putem de fapt coopera, cu cine vom putea stabili relații și acționa, asta ne va aduce mult mai repede la succes.”
Europa Liberă: Ce este Europa pentru Dvs.? Ce este UE, valorile europene?
Olesea Lungu: „Eu aș spune că asta este ceva abstract. Pentru că eu, sinceră să fiu, niciodată nu m-am preocupat să aflu care sunt bazele libertăților europene. De ce europene? Cred că sunt general-umane – să fii om, să fii corect cu omul de alături, în societate, să nu fii toxic, să fii ecologic în relația cu ceilalți. Sunt valori general-umane și nu cred că poate fi vorba despre vreo separare, despre Europa sau ne-Europa, de Est, de Vest… Mie mi se pare că este o separare cumva inventată.
Din punctul de vedere cultural și al unor momente istorice, da, ei au acolo calea lor de dezvoltare și avem ce vedea, la noi poate că lucrurile s-au aranjat altfel.”
Europa Liberă: Ce înseamnă pentru Dvs. România? Retorica de la Tiraspol i-a calificat ani de zile pe români drept fasciști…
Olesea Lungu: „Stări de spirit fasciste pot fi oriunde și asta nu depinde de teritoriu. Da, România are un anumit trecut. Dar la fel este și în Germania, și în Rusia, poate, în anumite perioade. Posibil că a existat cândva o astfel de retorică, când pe valul acțiunilor militare din 1992 se practica așa ceva.
Acum eu cred că aceste lucruri se nivelează pentru că oamenii se uită și văd că în altă țară, pe alt mal sunt oameni la fel ca ei și nu există nicio piedică pentru a putea găsi contacte, puncte de tangență, interese comune, interacțiuni. Am în România parteneri cu care ne înțelegem foarte bine – suntem axați pe rezultat, pe succese comune, iată de ce nu există nicio barieră, așa cred.”
Europa Liberă: Ce este pentru tine Transnistria?
Olesea Lungu: „Transnistria? Este, în primul rând, patria mea. Pentru că Tiraspolul, orașul, regiunea sunt locurile în care mi-am petrecut cea mai mare parte a vieții mele conștiente, chiar dacă am învățat la Chişinău. Sora mea locuiește la Chişinău, comunicăm foarte mult. Dar cea mai mare parte a timpului mi-o petrec acolo. Acolo s-au născut și copiii mei.
E în același timp și o regiune dificilă, dar și un loc binecuvântat. Adică eu nu vreau să mă mut nicăieri, pentru că mie îmi place acolo. Avem o natură minunată, fructe, legume, soare, oameni buni. Da, este greu să te auto-realizezi, da, sunt unele dificultăți economice, dar eu cred că astfel de probleme sunt peste tot, oriunde am trăi - și în Italia, și în Odesa, la București – sunt peste tot. Pur și simplu totul depinde de dorința omului de a schimba ceva spre bine.”
Europa Liberă: Dar ce înseamnă patriotism pentru tine?
Olesea Lungu: „Știți, în adolescență, în anii de școală, în studenție, acestui aspect i se acorda multă atenție. Dar acum eu înclin mai mult către ideea că omul trebuie să fie cetățean al lumii.
Eu sunt un patriot al Pământului...
Acum nu există frontiere. Ele, dacă încă și mai există, treptat se șterg complet. Eu nu vreau să mă leg de un anumit teritoriu. Da, eu îmi iubesc orașul, îmi iubesc părinții, dar eu vreau să trăiesc peste tot. Eu vreau să savurez în egală măsură lumea întreagă, fără frontiere. Iată de ce noțiunea de patriotism este dificilă. Eu sunt un patriot al Pământului, să spunem așa, a planetei Pământ.”
Europa Liberă: Ce atitudine aveți față de Republica Moldova?
Olesea Lungu: „Din punctul de vedere al aspectelor economice și juridice, acesta este desigur un alt stat. Pentru că eu nu pot veni aici și să încep să lucrez așa, pur și simplu. Adică există anumite formalități.
Pe de altă parte, am foarte mulți parteneri care vin cu plăcere la noi. Două femei minunate – Ecaterina Paimțeva și Elena Onila vin la noi în calitate de speakeri, vin și alți tineri cu care facem schimb de experiență. Suntem mereu pentru un dialog liber. Și eu vin mereu cu plăcere aici. Aici desigur că este ceva mai ușor în sensul că este un pic mai progresivă societatea. Poate că din cauza faptului că sunteți mai deschiși, inclusiv de mai mult timp, pentru cooperarea cu Europa, poate că cei din America vin mai des la voi și aduc tehnologii, cunoștințe noi. Aveți mai mult acces la asta.
La noi multă vreme a fost o enclavă destul de închisă și informația ajungea cu greu...
Iar la noi multă vreme a fost o enclavă destul de închisă și informația ajungea cu greu. Acum noi suntem deschiși, treptat recuperăm, dar trebuie să mai treacă un pic de timp pentru a vă putea ajunge din urmă. Noi ne străduim.”
Europa Liberă: Care sunt principalele probleme în relațiile dintre cele două maluri ale Nistrului, dintre Chişinău și Tiraspol?
Olesea Lungu: „Nu există probleme. Eu nu știu ce probleme pot exista. Toate aceste lucruri am impresia că sunt undeva în niște sfere mai înalte. Acolo există probleme. Iar la nivelul oamenilor nu există. Noi circulăm liber, ne bucurăm mereu să fim noi vizitați. De aceea eu cred că aceste procese care au loc la nivel popular elimină treptat problemele care sunt mai sus, la nivel formal – la nivelul construcției statale, a politicii și așa mai departe. Pentru că oamenii vor să comunice, ei simt nevoia unii de alții. Și acest lucru deja nu mai poate fi oprit.”
Europa Liberă: Sunteți sigură că nu mai poate fi oprit?
Olesea Lungu: „Sunt convinsă de asta, absolut. Eu nu cred că există mase importante de oameni care gândesc altfel. Și în Moldova sunt mulți oameni interesați să comunice cu noi, și la noi sunt destul de mulți oameni care sunt interesați de comunicarea cu partea moldovenească.”
Europa Liberă: Problema lingvistică există între cele două maluri?
Problema lingvistică este în cea mai mare parte o problemă de lene a omului...
Olesea Lungu: „Mie mi se pare că sunt totuși speculații, pentru că problema lingvistică este în cea mai mare parte o problemă de lene a omului. Pentru că noi atunci când mergem în Europa nu ne plângem de ce nu suntem întâmpinați acolo în limba rusă, da? Dacă merg în Italia, învăț italiana, mă strădui să comunic și sunt interesată. Și când revin chiar mă laud că am reușit într-o anumită măsură să învăț italiana. Dacă merg în alte părți, cunoașterea limbii engleze este un bonus nemaipomenit. De ce cunoașterea limbii moldovenești nu poate fi la fel un bonus?
Eu consider că e pur și simplu o problemă de lene. Oamenilor le este greu să iasă din zona lor de confort. Ei cunosc o singură limbă și se complac în asta. Dar timpurile acum sunt de așa natură că este imposibil să stai închis în propria bulă. Adică poți, dar atunci va fi trist. Dar dacă vrei să comunici cu oamenii… Vedeți că în cazul limbii engleze nimeni nu mai pune problema dacă trebuie sau nu să fie studiată.
Eu îmi amintesc perioada când am învățat aici, la Chişinău, și erau relații destul de complicate, tensionate. Da, eu am ajuns într-un astfel de mediu. Și am fost nevoită într-un interval de timp scurt să învăț limba moldovenească. Și a fost foarte bine.”
Europa Liberă: Cum percepeți retorica de tip„separatist” – „agresor militar”?
Olesea Lungu: „Înțelegeți, a fost o anumită etapă istorică, așa au fost circumstanțele, așa au evoluat evenimentele. Fiecare dintre părți a acționat cu convingerea internă că așa va fi mai bine. Vedem ce s-a întâmplat. Dar a privi mereu înapoi mi se pare că nu este corect. Da, aceasta este moștenirea noastră istorică comună… Dar ce să-i facem? Nu noi am adoptat deciziile. Dar, pe de altă parte, noi trebuie să trăim cu asta. Din păcate, așa este. Și eu consider că e timpul deja de mult să dăm pagina și să ne privim unii pe alții fără aceste preconcepții și etichete.”
Europa Liberă: Cum vedeți viitorul Moldovei și al regiunii transnistrene?
Olesea Lungu: „Din punctul meu de vedere, treptat, această interacțiune dintre oameni va sugera vectorul corect de dezvoltare – cum va fi mai bine. Important e ca cinovnicii de pe ambele maluri ale Nistrului să aplece urechea la oameni – la oamenii de afaceri, la antreprenori, la oamenii de știință și de cultură. Iar aceste relații reciproce vor sugera formula corectă. Fiecare la locul lui trebuie să facă ceva pentru ca oamenii să comunice mai ușor, pentru că oamenii să lucreze mai ușor. [Politicienii] trebuie pur și simplu să-i ajute, să nu-i încurce. Asta mi se pare cel mai important.”
Europa Liberă: Cum vedeți faptul că pe cele două maluri ale Nistrului a crescut o generație care a comunicat foarte puțin și care are interese orientate în direcții diferite?
Olesea Lungu: „Eu nu sunt de aceeași părere. Mi se pare că este o părere eronată. Poate că nu este o relație foarte strânsă. Deși nu cred că am putea spune că există astfel de legături între Tiraspol și Bender, de exemplu? Sau din Râbnița? Nu. Fiecare are interesele sale, totul se dezvoltă în mod evolutiv.
Una din fetele mele se pregătește să dea admiterea la Chișinău și învață limba moldovenească, iar alta învață limba ucraineană și vrea la Odesa...
Una din cele două fete mai mari ale mele se pregătește să dea admiterea și învață limba moldovenească, deci vrea să-și continue studiile la Chişinău, iar cea de a doua învață limba ucraineană și vrea la Odesa. Și mi se pare normal – fiecare are dreptul să-și aleagă o cale. Dar dacă e să privești în profunzime, lor le plac aceiași cântăreți, au aceleași vedete, privesc aceleași canale muzicale… Nu mai știu care sunt idolii adolescenților de acum, dar eu cred că totul la ei de fapt este comun.
Deși cred că noi, cei maturi, ar trebui să facem ceva mai multe pentru comunicarea lor. În cazul meu e bine că avem rude care locuiesc la Chişinău, eu am posibilitatea să aduc copiii aici, au cu cine să comunice și așa mai departe. Dar pentru cine nu are o astfel de posibilitate cred că este mai complicat. Poate că ar fi bine să fie tot felul de programe, poate chiar de orientare profesională, ar fi foarte interesant.”
Europa Liberă: Cum vedeți viitorul regiunii noastre, având în vedere problema transnistreană?
Olesea Lungu: „Eu în general consider că realitatea se formează în jurul nostru în funcție de gândirea noastră. Dacă avem un stereotip, o preconcepție că totul în jur e dușmănos, că acolo sunt separatiști, iar dincolo – fasciști sau încă cineva, atunci lumea ni se pare foarte ostilă și noi trăim în asta. Iar dacă suntem deschiși și siguri că de partea cealaltă sunt parteneri, sunt oameni care sunt gata în orice moment să întindă o mănă de ajutor, atunci exact așa se și întâmplă.
Acum [Moldova și Transnistria] sunt vecini. E ca și cum cineva tocmai s-a mutat într-un loc nou. Relațiile noastre anume așa le-aș caracteriza. Iar mai departe… locuim cu toții într-o singură casă. Într-o singură casă. Avem un singur pământ.
Generația mai în vârstă are foarte vie amintirea acelor evenimente tragice. Evident că lor li se pare că ar fi o trădare a amintirii celor care și-au dat viața pentru suveranitatea republicii dacă s-ar merge în întâmpinarea Moldovei. Dar, de fapt, nu putem trăi mereu privind în urmă. E imposibil. Situația s-a schimbat. La putere au venit alți oameni și la noi, și la voi. Există situația economică, există procese absolut obiective asupra cărora nu se poate închide ochii și nu se poate trăi doar din amintiri. De aceea cred că toate aceste lucruri trebuie date la o parte, trebuie să privim obiectiv și sincer situația reală și să facem pași în întâmpinarea unul altuia.”
-----
Interviul este realizat în cadrul proiectului „O generație – două maluri. Generația Reintegrării”, implementat cu sprijinul financiar al PNUD Moldova.
Opiniile exprimate nu coincid neapărat cu poziția Radio Europa Liberă sau PNUD Moldova.
