În anul 2013, când presa i-a încolțit pe participanții la guleaiul vânătoresc din rezervația „Pădurea Domnească”, „Ziarul de Gardă” l-a numit vânătoare de oameni, încercând astfel să ia temperatura oprobiului public. Jurnaliștii aveau atunci sarcina dificilă să explice că, deși fusese împușcat un om, adevărata crimă era însăși partida de vânătoare. Pentru că la ea s-au adunat cu nonșalanță siciliană procurorul general, președintele Curții de Apel, directorul Agenției de Stat „Moldsilva” și alți 14 vânători de elită ori de calibru ordinar.
În aparență nu ar fi fost nimic de reproșat unor oficiali pe care i-a întovărășit ceaunul cu friptură de mistreț. Or, dacă nu ar fi fost împușcat nefericitul Sorin Paciu, chiolhanul era să continue în voie, fără să afle lumea, așa cum se mai întâmplase de multe ori înainte, dar și după tragicul accident. Fiind însă vorba despre demnitari cărora etica profesională le cere să se ferească de orice bănuieli de cumetrism și trafic de influență, vânătoarea de pomină a fost clasificată, cu ajutorul presei, drept mostră de cădere morală impardonabilă. Atunci se părea că mai jos nu se poate, mai ales că vânătorii au încercat să ascundă sub preș nefericita întâmplare. Și doar pentru că dezvăluirea aducea profit politic celui care a aprins fitilul bombei, vânătorii au fost dați în gât.
Numai că spaima le-a trecut foarte repede vânătorilor de privilegii și aranjamente. Ei s-au afumat unii pe alții cu păr de lup pârlit și a urmat „laundromatul”, devalizarea băncilor, încălecarea și răsîncălecarea schemelor tenebre etc., etc., etc. De ce oare?
Pentru că alegătorii nu au rămas suficient de îngroziți de ceea ce s-a întâmplat în „Pădurea Domnească”.
