Este un „pașaport” și nu este. Precum în pilda populara și rău înțeleasa cu pisica cuantică a fizicianului Schrödinger, care e vie sau moartă în același timp, statutul legal al „certificatului digital verde” aprobat astăzi de ambasadorii la UE ai celor 27 de țări membre rămâne deocamdată suspendat până la aprobarea sa finală de către Parlamentul European.
Guvernele țărilor membre în UE au aprobat miercuri, prin ambasadorii lor la Bruxelles (reuniți în cadrul a ceea ce e numit COREPER: Comitetul Reprezentanților Permanenți) parametrii tehnici ai viitorului „pașaport vaccinal”, care, după aprobarea sa de către Parlament, ar trebui să intre în vigoare în luna iunie, la limită pentru a mai salva ceva din sezonul estival
Comisia Europeană a propus 21 iunie ca dată a începerii eliberării acestor „certificate” sau „pașapoarte verzi”, care vor putea fi eliberate fie digital (ca un cod QR în telefon, de pildă), fie fizic, ca o carte de identitate.
Țările cu un turism foarte important, dar și companiile aeriene și alte sectoare au făcut un lobby intens care să permită atingerea unui consens pentru reluarea turismului în vară.
Principiul fusese stabilit încă din ianuarie, de la summitul UE, și redefinit apoi în martie, dar rămâne de văzut cum îl va accepta fiecare țară, care va fi funcționarea administrativă și birocratică etc.
Rămâne acum ca Parlamentul European să aprobe proiectul, însă mulți eurodeputați sunt sceptici și au exprimat deja mari îndoieli în legătură cu eficacitatea sistemului.
Problema principală, și care duce la un blocaj juridic circular, este că un asemenea „pașaport” n-ar trebui să ducă la îngrădirea libertății de circulație în UE (măsurile luate de unele state, precum Belgia, de a interzice cetățenilor să iasă din țară fără un motiv atestabil sunt considerate temporare). Altfel zis, „pașaportul verde” nu trebuie să devină un document de călătorie.
Apoi, o țară cum e Estonia, de pildă, una din țările cele mai informatizate din lume, și-a creat deja propriul său sistem de certificat electronic de vaccinare, care nu va fi compatibil cu cel european.
O aplicare dificilă
Trebuie evitată apoi pe cât posibil discriminarea celor nevaccinați (indiferent care ar fi motivul, medical, religios sau de altă natură). O problemă suplimentară e pusă de aceea că certificatul va fi eliberat, în principiu, doar celor care au fost vaccinați cu unul din vaccinurile aprobate de Agenția Europeană a Medicamentelor (EMA). Asta, teoretic, îi exclude de la obținerea lui pe acei maghiari care se vaccinează cu ser rusesc sau chinezesc neaprobat de EMA.
EMA a aprobat patru vaccinuri anti-Covid-19 folosite în UE (Pfizer/BioNTech, Moderna, AstraZeneca și Johnson & Johnson, acestea două din urmă cunoscând recent mari probleme, în urma trombozelor raportate în mai multe țări). O notă în acordul final precizează totuși că „statele membre pot decide să extindă sistemul și la cei care călătoresc în UE și care au fost vaccinați cu un alt vaccin”.
Altfel, zis, ar putea fi incluse în certificat și vaccinuri precum chinezul Sinopharm sau Sputnik V rusesc, dacă unele guverne, precum cel maghiar, doresc asta. Totul, cu condiția ca Parlamentul să aprobe asta până în iunie.
Condițiile aplicării și protecția datelor
Vine apoi chestiunea protecției datelor personale ale cetățenilor, lucru care în Europa e privit foarte serios. Dar și liniștirea populației, care nu dorește ca alte informații personale să fie strânse în bănci de date inaccesibile.
Apoi, condițiile folosirii „pașaportului” vor depinde de fiecare țară, altfel zis ele țin de ceea ce se numește „principiul subsidiarității”.
Grecia, care caută să atragă turiști prin toate mijloacele, fără însă a pune în pericol sănătatea publică, ar putea decide să accepte pe oricine, cu condiția ca cei fără un „pașaport verde” să facă un test sau să accepte o scurtă carantină. Dacă s-ar accepta, în Grecia, ca acea carantină să fie efectuată la locul de vilegiatură, atunci întregul edificiu administrativ al „pașaportului vaccinal” ar deveni inutil.
