„Un stat de drept slăbit, fără o justiție independentă și cu instituții ale căror atribuții în combaterea corupției sunt amputate” devine „o frânăîn dezvoltarea României” se arată în Acordului Politic Național pentru consolidarea parcursului european al României semnat la palatal Cotroceni.
Cu excepția PSD și ALDE, care formează coaliția de guvernare, plus UDMR, care declară că va semna documentul săptămâna viitoare, toate celelalte formațiuni parlamentare din România s-au declarat parte a acestei inițiative.
Președintele Klaus Iohannis a gândit probabil acest pact pro-european pe două planuri: atât ca o formă de consens în privința statului de drept, după rezultatele de la referendum pentru justiție din 26 mai, cât și ca o trambulină pentru dezbaterile prezidențiale de la sfârșitul acestui an.
Iohannis e singurul care și-a anunțat candidatura, iar organizarea referendumului, în urma căruia 80% dintre români s-au arătat de partea statului de drept i se datorează exclusiv președintelui român. De aceea Acordul semnat azi la Palatul Cotroceni subliniază că semnatarii se angajează să transpună în legislație a interdicției privind amnistia și grațierea pentru infracțiuni de corupție, precum și a interdincției adoptării de către Guvern a ordonanțelor de urgență în domeniul infracțiunilor, pedepselor și în general în tot cee ace ține de bunul mers al Justiției.
PNL, Alianța USR-PLUS, Pro-România și PMP s-au angajat astfel să respecte avizele Comisiei de la Veneția, a Consiliilor Consultative ale Judecătorilor și Procurorilor Europeni, precum și a rapoartelor Comisiei Europene.
E greu de spus, dacă semnarea Acordului pro-statul de drept e un succes pentru președintele român. Mai degrabă nu, fiindcă nu a reușit să aducă la aceeași masă toate forțele politice. PSD și ALDE au condiționat semnarea Acordului de introducerea altor 7 chestiuni, mai largi, în interiorul documentului, între care susținerea unei Uniuni Europene cu o singură viteză, înlăturarea dublui standard în comunitatea europeană, condamnarea protocoalelor secrete între Parchet și Serviciul Român de Informații, asigurarea și garantarea independenței judecătorilor față de influențele politice sau promovarea la nivelul UE a salariului minim european pentru companiile care activează în mai multe state member.
Nu a existat practic o negociere pentru Acordul inițiat de Klaus Iohannis, în sensul în care, de pildă, în 1994 a fost realizat Pactul de la Snagov, unde toate partidele din România au căzut de accord asupra strategiei integrării țării în Uniunea Europeană.
Klaus Iohannis nu a vrut, deci, neapărat un consens asupra principiilor statului de drept pe care PSD și ALDE le-au încălcat permanent de când au preluat puterea, ci mai degrabă o detașare. Evenimentul a avut, de fapt, o conotație electorală, în care binele și statul de drept se despart tranșant de răul întrupat de coaliția de guvernare.
