Prezidențialele de anul acesta din România au permis unui număr record de români din străinătate să voteze, graţie modificării cadrului legislativ aferent care a facilitat nu doar un vot prin corespondență funcțional, dar a permis şi votarea la mai multe secţii şi pe parcursul a trei zile. În paralel, şi fără o aparentă legătură cu situația din România, Consiliul Europei și UE lucrează la un cadru legislativ orizontal pentru drepturile diasporei. Multe state europene le permit cetăţenilor lor stabiliţi în afara graniţelor să voteze. Aşa fac Elveţia, Italia, Norvegia, Olanda, Austria, Luxemburg şi Monaco, dar şi Suedia, Spania, Georgia, Azerbaidjan, Croaţia, Letonia, Lituania, Estonia, Slovenia, Slovacia sau Republica Moldova. Exista, pe de alta parte şi situaţii în care cetăţenii stabiliţi în afară pot vota pentru statele lor doar în anumite condiţii. De exemplu, Ucraina le dă acest drept doar celor plecaţi temporar „pentru un motiv serios”, în vreme ce Germania îi lasă să voteze doar pe cei care au continuat să-şi păstreze rezidenţa în ultimele trei luni în Germania şi nu au fost plecaţi din ţară mai mult de 25 de ani. Se face, astfel, o distincţie clară între cetăţenii plecaţi temporar din ţară şi care pot vota la toate alegerile şi cei care își au domiciliul stabil în afară şi care pot vota doar la alegerile europene. Grecia, Israelul, Irlanda, Malta sau Turcia nu le permit celor plecaţi în afară să voteze deloc, cu excepţia corpului diplomatic şi eventual a soldaţilor aflaţi în misiune.
Paolo Pisco este un deputat socialist portughez, dar şi raportorul APCE privind instituirea unui cadru legislativ pan-european privind diaspora. Într-un interviu cu Europa Liberă, Pisco explică de ce statele nu ar trebui să se teamă de diaspora și de ce este nevoie de un cadru pan-european pentru cetățenii care au rezidența în altă țară decât cea de origine.
Europa Liberă: Am auzit nu o dată ideea că diasporele nu sunt dorite nici de țara de origine, nici de țara unde trăiesc. Că sunt un soi de mase necontrolabile și, ca atare, pot produce probleme. Este adevărat?
Paolo Pisco: „Diasporele sunt integrate și nu au nevoie de nimic de la țara lor de origine și nici de la țările unde trăiesc. Ca atare, există o serie de îngrijorări legate de diaspora în UE, ori în statele Consiliului Europei. Toate țările au diaspore, și cele bogate, și cele sărace. Unele nici nu vor să admită existența diasporei și ca atare există preconcepții și discriminare la adresa diasporei.
Aceşti oameni se simt cetățeni de rangul do...
Ca atare este foarte mult de făcut pentru integrarea cetățenilor care au emigrat, în țările unde trăiesc, dar și pentru întărirea legăturilor cu țările de origine. Participarea politică este una dintre temele majore referitoare la diaspora. În Portugalia, diaspora poate vota pentru președintele republicii, pentru parlamentul național și la alegerile europarlamentare. Dar nu în toate statele este așa. Există diferențe între state cu privire la posibilitatea de a vota la nivel local sau național. În unele țări rezidenții străini pot vota la nivel local, dar nu la nivel național. Astfel, aceşti oameni se simt cetățeni de rangul doi.”
Europa Liberă: Și cine ar trebui să ia măsuri ca să remedieze situația?
Paolo Pisco: „Atât statele de origine, cât și cele unde trăiesc diasporele. Mai mult, UE ar trebuie, la rândul ei, să coaguleze o politică orizontală pentru diaspora. Astfel, diaspora va putea fi mai integrată și mai capabilă să participe în activităţi civice în țările de rezidență. În Portugalia avem, de exemplu, în cadrul Ministerului de Externe, un departament pentru portughezii din străinătate. Apoi, în constituție este precizată importanța portughezilor care trăiesc în străinătate. Avem patru repezentanți ai diasporei în parlament. În Franţa sunt 12. Dar multe alte țări nu au astfel de politici. Statele ar trebui să vadă diaspora ca pe o forță care ajută țara, nu ar trebui să se teamă de diaspore.”
Europa Liberă: Și cum se desfășoară concret munca Dvs.?
Paolo Pisco: „Ducem o muncă asiduuă și constantă de sensibilizare a țărilor, pentru a le face conștiente de importanța diasporei și pentru a croi politici pentru aceşti cetățeni. Este o anumită frică, așa cum spuneam, vizavi de diaspora. Însă ducem muncă de lămurire cu aceste țări să le ajutăm să nu se mai teamă, iar argumentul nostru este că diaspora contribuie la bunăstarea țării de origine.
Daţi-le drepturi, luaţi măsuri politice în sprijinul lor. La fel trebuie să facă UE. Logica este simplă și este congruentă cu realitatea: un cetăţean român sau moldovean va rămâne pe veci român sau moldovean, indiferent unde emigrează. Contribuie într-un fel sau altul la bunăstarea ţării unde s-a născut. Cei din diaspora ar trebui ajutaţi în viata de zi cu zi. Astăzi, mobilitatea este la ordinea zilei, ca atare țările ar trebui să nu își piardă cetățenii, doar pentru că trăiesc, o perioada mai lungă sau mai scurtă, în altă țară. Ei trebuie să se simtă o parte importantă atât a țările de origine, cât şi a țările unde au emigrat”.
