Comisia pentru Afacerile Externe din Parlamentul European a discutat astăzi rapoartele despre Moldova, Georgia și Ucraina, cele trei țări ale fostei URSS cu care Uniunea Europeană are un Acord de asociere.
Redactat de europarlamentarul liberal lituanian Petras Auštrevičius, raportul despre progresele efectuate de Moldova propune o rezoluție parlamentară care laudă eforturile făcute în Moldova în domeniul reformei sectorului bancar, mai ales, spune raportul: „în urma fraudei bancare din 2014” în care s-a volatilizat miliardul.
Sunt lansate obișnuitele apeluri la combaterea corupției și la menținerea independenței justiției și a transparenței în procesul electoral. Justiția, spune direct textul, n-ar trebui să fie subminată de „liderii clasei politice de la putere aliați cu interesele marilor afaceri și fără opoziția clasei politice”. Raportul cere puterii din Moldova „să își respecte angajamentele în direcția sprijinirii angajamentelor și a respectării valorilor comune, mai degrabă decât să invoce neconvingătoare „argumente geopolitice".”
Raportul deplânge explicit înlăturarea lui Dorin Chirtoacă din funcția de primar al Chișinăului, precum și invalidarea alegerii lui Andrei Năstase, decizii politice care au dus la stoparea asistenței financiare a UE. Eventualele noi plăți vor fi efectuate abia după viitoarele alegeri parlamentare, propune raportul.
Autorităților de la Chișinău li se cere să respecte și să aplice codul audiovizual al UE în privința pluralității presei; i se mai cere Chișinăului să-și îmbunătățească relațiile cu Tiraspolul, în primul rând prin deschiderea podului Gura Bîcului-Bîcioc și, de asemenea, să adopte legea statutului special al Găgăuziei.
În chestiunea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sunt exprimate îngrijorări în legătură cu presiunile efectuate asupra presei și asupra judecătorilor independenți cum sunt Domnica Manole și Gheorghe Balan.
Criticile sunt importante, pentru că Moldova a obținut din start un acord de asociere cu UE foarte bun, mai bun chiar decât al Georgiei sau Ucrainei.
Acordurile de asociere nu reprezintă formulare standardizate de aplicat mecanic țărilor asociate, ci sunt calibrate, cel puțin în partea lor comercială și economică, să corespundă situației reale a fiecărei țări.
În mare, țările ne-europene semnatare trebuie să aplice o parte importanță a ceea ce se numește acquis communautaire, masa de legislație comună a țărilor Uniunii Europene. Cu toate acestea, gradul de aplicare de la o țară la alta variază foarte mult, după cum variază și voleul comercial.
Este limpede că atunci când a încheiat un acord cu Islanda, de pildă, sau cu Marocul, UE a trebuit să includă anumite clauze ce privesc pescuitul, dar că o țară ca Moldova nu va putea fi afectată de asemenea prevederi. În capitolul despre liberul schimb, Moldova are de oferit vin și produse agricole, nu pește.
Acordurile de asociere cu UE sînt însoțite în primul rând de un mare număr de facilități comerciale, similare cu cele pe care Statele Unite le oferă multor țări partenere sub denumirea „Clauza națiunii celei mai favorizate”.
Aceste acorduri, însoțite și de un acord al liberului schimb, nu garantează însă în niciun fel o integrare politică ulterioară și nici statutul de candidat la UE.
UE are de altfel asemenea acorduri cu țări de pe alte continente, cum sînt Chile sau Marocul, dar are deja Acorduri de Asociere cu țări la fel de fragile economic și politic ca Moldova, țări precum Albania sau Macedonia.
Pe deasupra, UE traversează de mai multă vreme ceea ce se numește „oboseala extinderii“. Populația UE, capitalele, partidele politice nu mai doresc o continuare a primirii de noi membri, în special țări sărace est-europene foste comuniste.
