Care, dintre evenimentele anului 1989, a arătat cu deplină claritate că sfârșitul comunismului este foarte aproape? Știu, nu e ușor de stabilit astfel de ierarhii dar în ce mă privește cred că semnalul desprinderii de comunism și al trecerii către democrație l-a dat, în urmă cu exact 30 de ani, investirea în Polonia a unui guvern majoritar necomunist. Era pentru prima dată când se întâmpla așa ceva în țările Europei răsăritene care, după al Doilea Război Mondial, cunoscuseră doar dictatura partidului unic.
În Polonia procesul a fost lung și anevoios. El a demarat o dată cu crearea, în 1980, a sindicatului Solidaritatea. Marea popularitate a sindicatului și a liderului său Lech Walesa a determinat puterea comunistă să ia măsuri radicale: în decembrie 1981 sindicatul a fost interzis, iar majoritatea conducătorilor săi au fost arestați. În ciuda represiunii, spiritul Solidarității a rămas viu, sindicatul continuând să existe în clandestinitate. Iminența unor noi mișcări sociale ample a determinat guvernul, la începutul anului 1989, să accepte dialogul cu reprezentanții sindicatului, care reintra în legalitate. Așa se face că Solidaritatea a putut participa la alegerile legislative din iunie. La Dietă, sindicatul a obținut 35% din voturi, acesta fiind procentajul maxim prevăzut în acordurile prealabile dintre guvern și sindicat. La Senat în schimb, unde nu era stabilită o limită, Solidaritatea a obținut 99 din cele 100 de locuri. Rezultatele consacrau o înfrângere usturătoare a comuniștilor. În ziua de 24 august a fost investit, așadar, guvernul condus de Tadeusz Mazowiecki, un intelectual care fusese unul dintre liderii Solidarității.
Ce lecție mai limpede se putea trage de aici dacă nu aceea că, prin alegeri democratice, comuniștii din țările Europei răsăritene sunt condamnați să plece de la putere? Semnificativ este faptul că evenimentele din Polonia au stârnit furia lui Nicolae Ceaușescu care a cerut, nici mai mult nici mai puțin, ca țările „frățești” din Tratatul de la Varșovia să intervină cu forțe militare și să restabilească ordinea. Din fericire, la Kremlin nu se mai aflau nici Hrușciov, nici Brejnev iar Gorbaciov anunțase deja că nu se va mai amesteca în treburile interne ale statelor zise „socialiste”.
Să amintim că în iunie, când aveau loc alegeri în Polonia, la Budapesta se organizau grandioasele funeralii naționale ale lui Imre Nagy, cel care încercase, în 1956, să scoată Ungaria din orbita sovietică. Trecutul se punea astfel în slujba idealurilor prezentului. Alegerile din Polonia și deschiderea, aproape concomitentă, a granițelor de către Ungaria marchează, indubitabil, începutul sfârșitului regimurilor comuniste est-europene.
