Cum poate fi stimulată participarea la vot? E limpede că cea mai bună metodă este obligativitatea votului, numai că asta există doar în puține țări.
Majoritatea țărilor Uniunii Europene au introdus un prag al participării minime la vot, prag dincoace de care scrutinul nu poate fi validat. Nu există reguli, fiecare țara si-a adaptat legislatia asa cum a dorit mostenirea sa politica, insa in general pragul minim al participarii la vot este intre 30% si 50%.
Asta depinde si de importanta recunoscuta a alegerilor. Unele țări care impun un prag minim al participarii in alegerile nationale nu impun o asemenea constringere atunci cind e vorba de alegeri europene, desi rezultatul acestora a devenit, la rindul lui, din ce in ce mai important in ultimele decenii.
Exista apoi si citeva tari care nu au un prag electoral minim, pur si simplu pentru ca participarea la vot e obligatorie. E vorba de Belgia, Luxembourg, Grecia si Cipru. Țările in care votul este in mod legal o obligatie cunosc un absenteism foarte redus, pentru ca ele impun in general pedepse legale bine definite pentru cetatenii care nu se prezinta la vot. Astfel, sistematic 90 % din populatia Belgiei merge sa voteze, ceea ce este un procent enorm, poate nemaiintalnit pe planeta, si care se explica in buna parte prin existenta unei mici amenzi - cateva zeci de euro - in cazul neparticiparii la scrutin.
Sigur, exista si politologi care afirma ca explicatia participarii la vot in Belgia, daca nu si in alte tari, se afla in alta parte si trebuie gasita intr-un sentiment civic care in alte parti nu exista sau a fost atrofiat. Exista insa in acelasi timp si politologi care afirma ca obligativitatea dreptului la vot e antidemocratica, ba chiar contraproductiva.
In sfarsit, in privinta pedepselor pentru nemersul la vot, unele sint originale. Astfel, in Australia, cei care nu merg sa voteze si care dupa aceea refuza sa plateasca amenda pot merge, teoretic, chiar la inchisoare. In Bolivia, cei care nu voteaza nu au dreptul sa faca operatiuni bancare vreme de 90 de zile dupa alegeri, iar in Brazilia se pierde dreptul la învățământ gratuit. Pana de mult, chiar si in Grecia, cei care nu mergeau la vot puteau pierde dreptul de a obtine un permis de condus, ceea ce, dat fiind cum se conduce in Grecia, ar fi facut din aceasta tara o mare democratie. Intre timp insa s-a renuntat la asta.
***
Cum poate fi stimulată participarea la vot? E limpede că cea mai bună metodă este obligativitatea votului, numai că asta există doar în puține țări.
Majoritatea țărilor Uniunii Europene au introdus un prag al participării minime la vot, prag dincoace de care scrutinul nu poate fi validat. Nu există reguli, fiecare țara şi-a adaptat legislaţia aşa cum a dorit moştenirea sa politică, însă în general pragul minim al participării la vot este între 30% şi 50%.
Asta depinde şi de importanţa recunoscută a alegerilor. Unele țări care impun un prag minim al participarii în alegerile naţionale nu impun o asemenea constrângere atunci când e vorba de alegeri europene, deşi rezultatul acestora a devenit, la rândul lui, din ce în ce mai important în ultimele decenii.
Exista apoi şi câteva ţări care nu au un prag electoral minim, pur si simplu pentru că participarea la vot e obligatorie. E vorba de Belgia, Luxembourg, Grecia şi Cipru. Țările în care votul este în mod legal o obligaţie cunosc un absenteism foarte redus, pentru că ele impun în general pedepse legale bine definite pentru cetăţenii care nu se prezinta la vot. Astfel, sistematic 90% din populaţia Belgiei merge să voteze, ceea ce este un procent enorm, poate nemaiîntalnit pe planetă, şi care se explică în bună parte prin existenţa unei mici amenzi - cateva zeci de euro - în cazul neparticipării la scrutin.
În privinţa pedepselor pentru nemersul la vot, unele ţări sunt originale. Astfel, în Australia, cei care nu merg să voteze şi care după aceea refuză să plătească amenda pot merge, teoretic, chiar la închisoare...
Sigur, există şi politologi care afirmă că explicaţia participării la vot în Belgia, dacă nu şi în alte ţări, se află în alta parte şi trebuie găsită într-un sentiment civic care în alte părţi nu există sau a fost atrofiat. Există însa în acelaşi timp şi politologi care afirmă că obligativitatea dreptului la vot e antidemocratică, ba chiar contraproductivă.
În sfarsit, în privinţa pedepselor pentru nemersul la vot, unele sunt originale. Astfel, în Australia, cei care nu merg să voteze şi care după aceea refuză să plătească amenda pot merge, teoretic, chiar la închisoare. În Bolivia, cei care nu votează nu au dreptul să facă operaţiuni bancare vreme de 90 de zile după alegeri, iar în Brazilia se pierde dreptul la învățământ gratuit. Până de mult, chiar şi în Grecia, cei care nu mergeau la vot puteau pierde dreptul de a obţine un permis de condus, ceea ce, dat fiind cum se conduce în Grecia, ar fi făcut din această ţara o mare democraţie. Între timp însă s-a renunat la asta.
***
Doar o participare masivă a alegătorilor în cel de-al doilea tur al scrutinului local din Chișinău pentru alegerea primarului poate înclina echilibrul fragil ce s-a conturat la finele cursei electorale. Acesta este pronosticul mai multor analişti, care notează că e ţintă dificilă după ce în primul tur al scrutinului rata de participare a fost una din cele mai joase din ultimii ani, de numai 35,4 la sută. Recordul minim a fost atins însă în 2005 când trei scrutine locale anticipate consecutive au fost invalidate în Chişinău, din cauza cotei de participare sub pragul de o treime prevăzut de legea în vigoare atunci. Absenteismul sfidător i-a determinat pe legiuitori să reducă pragul de validare, de la o treime, la o pătrime din numărul total al alegătorilor trecuți pe liste.
Acest prag e valabil însă doar în primul tur. În cel de-al doilea învingător va ieşi pretendentul care va acumula cele mai multe voturi, indiferent de câţi alegători vor participa la vot. Comentatorul politic Victor Ciobanu e de părere că e un soi de descurajarea a participării la scrutin, chiar dacă experienţa arată că în turul doi prezența la vot e mai mare:
„Un prag de validare ar trebui să existe. În caz contrar apar probleme de reprezentativitate şi tot felul de interpretări. Cred că ar trebui să fie mai explicit, cu praguri mai mari care ar impune populaţia să iasă la vot, astfel încât cel care câştigă să aibă cel puţin majoritate ca să nu i se impute lipsa de reprezentativitate.”
Nu doar lipsa unui prag de validare încurajează absenteismul, spune Ciobanu:
„Absenteismul mai este încurajat de tot felul de manipulări şi propagandă. Dacă e să ne amintim de primul tur, totul se prezenta în felul că jocul deja este făcut. Cei doi candidați care trebuie să ajungă în turul doi sunt absolut clari şi cu acte în regulă de la guvernare. Am văzut şi felurite sondaje. Iată că până la urmă aceste construcţii tehnologice nu au funcţionat. Până la urmă votul popular răstoarnă tot felul de aranjamente. Tare sper că populaţia în sfârșit a văzut că votul chiar contează. Dacă se va reuşi în turul doi să iasă mai multă lume, asta va fi o demonstraţie că cetăţenii se deşteaptă. Acum absenteismul favorizează în mod clar candidatul socialiştilor pentru că acest electorat este mult mai organizat şi merge la alegeri. O prezenţă mai mare îl favorizează pe celălalt candidat, care este Andrei Năstase. Dreapta este tot timpul mai puţin organizată, mai puţin ordonată să meargă să-şi exercite acest drept de vot. În plus, la campaniile locale este mereu o prezenţă mai joasă decât la cele parlamentare sau prezidenţiale.”
Deși pragurile au fost diminuate, ultimele două referendumuri cel din 2017 și cel din 2010 au eșuat însă din cauza prezenței joase la urne....
În cazul prezidențialelor, pragul de validare de o treime din numărul total al alegătorilor la fel e valabil doar în primul tur. Același prag se impune la referendumul republican și la cel local. Până în 1997 pragurile de validare a referendumurilor au fost mai mare, de 50 la sută pentru cele constituționale și de 3/5 pentru celelalte tipuri de plebiscite. Deși pragurile au fost diminuate, ultimele două referendumuri cel din 2017 și cel din 2010 au eșuat însă din cauza prezenței joase la urne.
În general, pragul participării minime la vot crește în funcție de importanța recunoscută a alegerilor. Așa a fost și în R. Moldova până a fi votat, vara trecută, sistemul electoral mixt pentru alegerile parlamentare, care a anulat pragul minim de validare de o treime pentru alegerea organului reprezentativ suprem. Prin urmare, alegerea deputatului în circumscripție uninominală se va face într-un singur tur, iar învingător va ieși cel ce va obține cel mai mare număr de voturi valabil exprimate. Lipsa turului doi nu doar descurajează prezenţa la vot, dar va asigura o reprezentativitate mai redusă a parlamentului, comparativ cu alegerea președintelui și a primarilor, care au loc în două tururi, spune Victor Ciobanu:
„Nu a fost abordată problema să facem un sistem electoral durabil, fiabil, reprezentativ. Aici scopul a fost foarte clar – alegerile din toamnă. Cei de la guvernare şi-au desenat un scop bine determinat, cel de a se convserva la guvernare cu orice preţ. De aici şi apariţia acestor lacune în legislaţie.”
Faptul că parlamentul va avea o reprezentativitate redusă cu deputaţi aleşi în circumscripţiile uninominale în doar un tur a fost semnalat anterior de mai multe ONG-uri, într-o notă critică faţă de reforma electorală operată de democraţii de la guvernare sprijiniţi de socialişti. În aceeaşi luare de atitudine parlamentarilor li se reproşează faptul că au ignorat recomandarea Comisiei de la Veneţia privind micșorarea pragului electoral pentru accederea în parlament a deputaţilor pe liste de partid. Or păstrarea pragului de 6 la sută pentru partide şi de 8 la sută pentru blocuri, la modul practic înseamnă dublarea acestor praguri, constata analiștii, din moment ce numărul de parlamentari aleşi pe liste de partide s-a înjumătățit.
