Dacă ar fi să alegem un articol care se distinge în întreaga presă internațională din această dimineață, dincolo de tema negocierilor ruso-ucrainene mai mult sau mai puțin de fațadă de la Istanbul (unde prezența lui Roman Abramovich ca negociator rămâne o enigmă pentru mulți, cum o analizează The Guardian), acela ar fi ancheta din Le Monde în legătură cu felul în care prietenul lui Putin, Viktor Orbán, a reușit să pună stăpânire aproape în totalitate pe presa din țara sa, Ungaria, presă care face acum campanie masivă pentru realegerea lui
Vezi articolul în detaliu, mai jos. Dar, înainte de asta, restul actualității din această dimineață:
Spargerea secolului: Rusia confiscă avioanele companiilor occidentale
Sancțiunile adoptate la nivel european în urma invaziei ruse a Ucrainei aveau să afecteze și sectorul aerian. Luni, 28 martie, ultimatumul emis Rusiei de companiile europene de leasing de avioane s-a încheiat: companiile aeriene ruse trebuiau să returneze cele aproximativ 500 de avioane închiriate din Occident.
Dar, „în partea europeană, degeaba s-a tot chiorât lumea spre cerul de la răsărit, niciun avion închiriat de la ruși nu a fost returnat în ultimele zile. De fapt, companiile de închiriere de pe Vechiul Continent nu-și făceau iluzii, de mai multe săptămâni încoace”, explică La Libre Belgique.
Cotidianul belgian, subliniind suma monstruoasă a costului avioanelor astfel poprite - în jur de 10 miliarde de euro - evocă în titlul articolului său „jaful secolului pe cerul rusesc”.
În Franța, Libération face astăzi, la rândul său, scriind despre negocierile ruso-ucrainene de la Istanbul, un portret complex, pe două pagini pline, al lui Roman Abramovich “oligarhul devenit negociator secret”.
Cum o scrie Washington Post, • Ucraina și-a avertizat negociatorii să nu mănânce, să nu bea și nici măcar să atingă nimic în timp ce discută cu rușii, în urma acuzațiilor că Roman Abramovici și alții ar fi fost otrăviți în timpul discuțiilor anterioare.
Visegrad - Stalingrad: reuniunea V4 nu va mai avea loc
România și-a dorit multă vreme să facă parte din “Grupul de la Visegrad” (V4), acea organizație regională compusă din Ungaria, Polonia, Cehia și Slovacia. Iată însă că reuniunea de astăzi a miniștrilor apărării din V4 care trebuia să aibă loc la Budapesta a fost anulată de către celelalte trei țări, nemulțumite, cum o scrie EurActiv, de poziția ambiguă a regimului lui Viktor Orbán față de Putin și războiul din Ucraina.
Oricum, au trecut 30 de ani de la fondare și se vede acum că bilanțul „Grupului de la Visegrád” se apropie de zero. De pildă, schimburile lor economice reciproce reprezintă abia 10% din economia fiecărei țări. Toate patru sunt printre cei mai mari beneficiari ai fondurilor europene, însă fiecare se activează separat, fără o coordonare regională, ba chiar își fac concurență
Le Monde: rotițele propagandei lui Orbán
Și așa ajungem la ancheta din Le Monde privind mașinăria propagandei lui Viktor Orbán și felul în care acesta a reușit să-și supună aproape în totalitate mass media din țara sa.
Un document obținut de Le Monde și mărturiile mai multor jurnaliști oferă o viziune din interior a modului în care mass media din Ungaria, în esență un conglomerat public (MTVA), fac campanie deschisă, masivă, pentru premierul ungar. Alegerile legislative vor avea loc duminică 3 aprilie.
Acest document care dezvăluie cenzura zilnică la locul de muncă în cadrul MTVA a fost transmis în urmă cu câteva luni către Le Monde de Andras Rostovanyi, un tânăr jurnalist (31 de ani) care a lucrat acolo din 2015, înainte de a demisiona la sfârșitul lui 2019, „dezgustat de presiunea politică constantă”. Acum el lucrează la Nepszava, ultimul cotidian de opoziție din țară. Mărturia sa, precum și cea a mai multor jurnaliști încă activi în cadrul conglomeratului MTVA, ne permit să înțelegem din interior modul în care Orban a construit un imperiu mediatic controlat de el și care face acum campanie deschisă pentru realegerea lui la alegerile legislative din 3 aprilie.
Scrie Le Monde: Pentru a ne face o idee despre rezultat, trebuie doar să urmărim știrile de la 19.30 pe M1, principalul canal al acestui grup, care operează șapte canale de televiziune și șapte posturi de radio pentru un buget anual de 340 de milioane de euro. De pildă, pe 15 martie, Ziua Națională a Ungariei, Orban a organizat o demonstrație gigantică în favoarea sa, cu trei săptămâni înainte de alegeri. Discursul său în care atacă opoziția este citat pe larg – retransmis de nouă ori în douăzeci și patru de ore. În același timp, liderul opoziției Peter Marki-Zay își ține propriul miting, „dar nici măcar nu au umplut cheiurile Dunării”, subliniază batjocoritor vocea crainicului, într-un scurt reportaj care arată imagini trunchiate, cu o mulțime rară. Ca de obicei, televiziunea repetă cuvânt cu cuvânt discursul campaniei de destabilizare orchestrate de guvern.
Jurnaliștii întâlniți de Le Monde povestesc cum șefii lor sunt „invitați în mod regulat la sediul premierului pentru briefing-uri, de la care se întorc cu directive”. „Avem o listă de subiecte sensibile asupra cărora e nevoie sistematic de acordul unui superior înainte de a publica”, explică un redactor care a lucrat pentru agenția națională de presă MTI, tot sub supravegherea MTVA. La începutul lunii martie, site-ul maghiar de investigații Direkt36 a publicat o serie de e-mailuri elocvente trimise de ierarhie echipelor MTI în ultimii ani. Ele arată că în mai multe rânduri miniștrii și oficialii guvernamentali au mers până la a dicta titlul depeșelor de presă…
Războiul din Ucraina a pus însă o problemă serioasă acestui imperiu media guvernamental. În primele ore ale conflictului, pe 24 februarie, presa guvernamentală, vizibil împietrită de ideea de a greși, pur și simplu a ignorat subiectul. Apoi „agenția MTI a folosit termenul „operațiune militară””, impus de Kremlin. Jurnalul de la 19:30 a menținut de atunci o acoperire distantă a conflictului, conform cu neutralitatea impusă oficial de Orban. Pentru a reduce la tăcere divergențele cu guvernul polonez, care este ferm pro-ucrainean, „pur și simplu nu mai vorbim despre această țară, de parcă Polonia ar fi fost ștearsă de pe hartă”, ricanează unul dintre jurnaliștii întâlniți de Le Monde.
