În săptămânalul Dilema Veche, Matei Vișniec inventariază cu ajutorul unor gânditori și eseiști francezi numeroasele anomalii care s-au manifestat în Europa de-a lungul anului 2020. „Cine îşi putea imagina, de exemplu, că într-o democraţie solidă precum cea americană, într-o bună zi, un preşedinte ar putea refuza rezultatul urnelor încercând să se menţină la putere după modelul oferit doar de republicile aşa-zis «bananiere»? Cine şi-ar fi imaginat în cadrul Uniunii Europene că, într-o bună zi, instanţele de la Bruxelles le vor spune unora dintre statele membre vă acordăm ajutoarele legale doar dacă respectaţi normele statului de drept? Până acum, acest tip de argument era utilizat de ţările occidentale şi de unele instanţe internaţionale (precum Fondul Monetar Internaţional) în contexul programelor rezervate unor ţări ale lumii a treia şi mai ales africane (…) (Iar) Personal, nu mi-am imaginat niciodată, scrie Vișniec, că un preşedinte turc ar putea spune despre un preşedinte francez că îl consideră «nebun la cap» (ştiind că ambele ţări sunt aliate şi fac parte din Alianţa Nord-Atlantică)”. Un filosof contemporan găsește total anormal ca, în acest moment, omenirea să încerce să-i salveze pe cei bătrâni sacrificându-i pe cei tineri. Regula firească ar fi tocmai pe dos. În timp ce scriitorul Sylvain Tesson observă că frontierele europene sunt „tot atât de eficiente ca o sită atunci când vrem să oprim un şuvoi de apă. În loc să punem soldaţi la frontiere, noi i-am adus să ne apere în oraşele noastre, îi punem să patruleze pe străzi, în gări, în faţa bisericilor”. Cea mai recentă anomalie în Franța, o țară în care se publică și se citește mult, este că librăriile au fost închise, fiind trecute în categoria „comerțului neesențial”, mai scrie Vișniec.
Dan Dungaciu se referă la veto-ul Poloniei și Ungariei față de măsura dorită de toate celelalte state membre ale Uniunii Europene de a se condiționa acordarea de fonduri de respectarea statului de drept. O face într-un interviu consemnat pentru spotmedia.ro de Camelia Badea. Dungaciu vede aici o criză serioasă a Uniunii, care nu are pârghii să contracareze poziția guvernelor de la Budapesta și Varșovia, dar nici nu poate face abstracție de ea. Potrivit legislației europene, cele două țări nu pot lipsi din consensul necesar stabilirii viitorului buget comunitar. Este aici și un aspect ciudat, remarcat de invitatul Cameliei Badea : guvernul ungar aparține unui partid membru al Partidului Popular European, dar singurul șef de stat care polemizează cu el este președintele francez, al cărui partid aparține altui grup doctrinar. Situația trebuie oricum rezolvată urgent, probabil, printr-un consens. Dan Dungaciu nu știe cum ar arăta el, dar se teme că va consta în cedări de fațadă, de ambele părți, lucrurile rămânând în fond neschimbate.
Tot pe spotmedia, Magda Grădinaru se documentează de la experți și ajunge la concluzia că lui Viktor Orban chiar îi convine actuala dispută privind respectarea statului de drept. Îi menține țara în prim plan și îl ajută să se folosească de toate chichițele legislative ca să demonstreze că nimeni nu le poate face nimic. „Pe termen lung, scrie jurnalista, Uniunea Europeană trebuie să reconstruiască întreaga narațiune (…). Asta ar însemna mecanisme unitare de control pentru toate statele UE și accentuarea criteriilor solidare, care există, pentru cei care citesc atent rapoartele instituțiilor europene”.
